ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1025/2023

Ședința publică din data de 2 mai 2023

Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 februarie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a-IV-a Civilă sub nr. x/2022, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București - Sucursala Regională de CF Timișoara, în contradictoriu cu pârâta A. și Construcții Căi Ferate S.R.L, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.036.418,60 RON, cu titlu de despăgubiri.

Prin încheierea din 27 aprilie 2022 s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale, fiind trimisă cauza spre soluționare către secția a-VI-a Civilă a Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a-VI-a sub nr. x/2022*.

Prin sentința civilă nr. 1631 din 01.07.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a-VI-a s-a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă s-a respins excepția netimbrării apelului.

Prin decizia civilă nr. 1690/A din 1 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă s-a admis apelul formulat de reclamantă, fiind anulată sentința atacată.

A fost stabilit termen pentru soluționarea cauzei pe fond la 15 noiembrie 2022.

Prin decizia civilă nr. 238/A din 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă s-a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.975.690,19 RON cu titlu de daune interese.

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 59.513,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei decizii și a încheierii din 18 octombrie 2022, la data de 20 martie 2023, a formulat cerere de revizuire pârâta A. și Construcții Căi Ferate S.R.L, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârilor atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

A solicitat, de asemenea, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta a invocat faptul că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare.

În susținerea cazului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a invocat contrarietatea încheierii din 18 octombrie 2022, care face corp comun cu decizia civilă nr. 238/A din 16 februarie 2023, în raport cu decizia anterioară, nr. 64/04.02.2022, a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Dezvoltând, a arătat că, prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2022, instanța de apel a reținut că reclamanta nu are obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă apelului, apreciind că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 101/2016, în pofida faptului că reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile acestei legi.

Or, prin decizia nr. 64/04.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, având aceleași părți și același obiect, Curtea de Apel București a reținut obligația reclamantei de a achita taxa judiciară de timbru în calea de atac.

Potrivit revizuentei, fiind vorba de cereri identice, nu este posibil ca o altă instanță, respectiv Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022, să dispună în sens contrar a ceea ce s-a reținut definitiv prin decizia anterioară nr. 64/04.02.2022, deoarece se încalcă autoritatea de lucru judecat, principiul securității raporturilor juridice și art. 6 CEDO.

Revizuenta a mai învederat că, deși a invocat în fața celei de a doua instanțe autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 64/04.02.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2021, curtea de apel a ignorat argumentele formulate în acest sens.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererii, anularea deciziei nr. 238/A din 16 februarie 2023 și a încheierii din 18 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

La data de 25 aprilie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire.

La data de 02.05.2023 revizuenta A. și Construcții Căi Ferate S.R.L. a depus note scrise.

Cu prioritate, asupra excepției necompetenței materiale de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocate din oficiu, Înalta Curte reține că, potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere."

Având în vedere că, în cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, competența materială a soluționării cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. aparține acestei instanțe.

Deși cererea este întemeiată și pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport cu care, față de art. 510 alin. (2) teza I din același cod, este atrasă competența Înaltei Curți, se impune precizarea că, în conformitate cu dispozițiile art. 510 alin. (3) C. proc. civ., dacă se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea de competență.

Prin urmare, Înalta Curte va declina în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă competența de soluționare a cererii de revizuire formulate, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, verificând condițiile de admisibilitate impuse de lege, urmează să o respingă în considerarea argumentelor ce succed.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată iar, în acord cu art. 431 alin. (2) din același cod, oricare dintre părți poate opune lucrul judecat într-un alt litigiu anterior, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Aceste texte de lege vizează încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, concretizat în nesocotirea unei chestiuni litigioase tranșate anterior, rațiunea edictării lor constând în evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii.

Prin urmare, instanța de revizuire trebuie să verifice dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea efectului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În cauză, revizuenta pretinde existența unor hotărâri potrivnice, sub motiv că hotărârea atacată contrazice decizia nr. 64 din 4 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, pe aspectul timbrajului căii de atac promovate de reclamantă.

Invocă revizuenta că, prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2022, care face corp comun cu decizia nr. 238/A din 16 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, instanța de apel a reținut că cererea de apel formulată de reclamantă este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 101/2016, deși, potrivit revizuentei, reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile acestei legi. Prin urmare, instanța de apel ar fi încălcat obligațiile ce îi revin potrivit art. 9 alin. (2) și 14 C. proc. civ.

Se mai arată că, în dosarul nr. x/2021, aceeași cerere a reclamantei, de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor de 3.036.418,60 RON, a fost anulată ca netimbrată iar, cererea de recurs formulată, în loc de apel, așa cum s-ar fi impus potrivit legii, împotriva soluției primei instanțe a fost timbrată cu 20 RON, conform art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit revizuentei, prin decizia nr. 64/04.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, instanța de control judiciar a reținut în mod definitiv obligația reclamantei de a achita taxă judiciară de timbru în calea de atac.

Prin urmare, încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2022, care face corp comun cu decizia nr. 238/A din 16 februarie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2022, încalcă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 64/04.02.2022.

În cele din urmă, se arată că, deși a invocat autoritatea de lucru judecat în fața celei de a doua instanțe, aceasta din urmă a ignorat susținerile pârâtei.

Înalta Curte, verificând hotărârile atacate, reține că, prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2022, instanța de apel a respins excepția netimbrării apelului, invocată de intimata-pârâtă, apreciind că cererea de apel este scutită de taxă de timbru în considerarea calității apelantei-reclamante de autoritate contractantă, în considerarea dispozițiilor art. 56 alin. (3) și (4) din Legea nr. 101/2016.

De asemenea, luând act de faptul că intimata-pârâtă a invocat, pe aspectul timbrajului cererii de apel, autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 64/04.02.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2021, instanța de apel a reținut că împrejurarea achitării unei taxe judiciare de timbru, într-un alt dosar, nu se poate opune, în condițiile art. 430-431 C. proc. civ., într-o cerere ulterioară, întrucât achitarea taxelor judiciare de timbru reprezintă un aspect premergător, formal, vizând legala sesizare a instanței, iar nu aspectele care privesc în sine pretenția dedusă judecății.

Într-adevăr, Înalta Curte găsește că existența obligației de a plăti taxa judiciară de timbru, cât și cuantumul acesteia, sunt aspecte stabilite de instanța de judecată în temeiul normelor legale și în funcție de obiectul cauzei, caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al cererii, stadiul procesului și de particularitățile existente în fiecare litigiu dedus judecății.

Fiind o obligație legală prealabilă a părții, ce ține de regularitatea demersului judiciar, pe care instanța de judecată o stabilește în fiecare proces, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete, rezultă că timbrajul nu este o chestiune litigioasă între părți supusă instanței spre a fi dezlegată iar statuările date asupra timbrajului unei cereri nu pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat într-un alt litigiu.

Obligația de a timbra este datorată pentru serviciile prestate de instanțele judecătorești, vizând așadar chestiuni de ordin fiscal, sens în care singura cale de atac admisă celui obligat să timbreze, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, este reexaminarea, așa cum rezultă din dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 și Decizia nr. 7/2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Ca o consecință, reclamantului sau autorului căii de atac, în sarcina căruia a fost stabilită obligația de a achita taxă judiciară de timbru, nu îi este recunoscută posibilitatea de a contesta legalitatea sau temeinicia taxei ce i-a fost impusă în căile de atac de reformare, apel sau recurs.

A fortiori, ulterior stabilirii de către instanță a taxei judiciare de timbru aferente cererii cu care a fost sesizată sau, după caz, a scutirii de la această obligație legală, chestiunea timbrajului unei cereri, ca element prealabil antamării fondului, se consideră definitivată, astfel încât, aceasta nu poate fi repusă în discuție de către partea adversă, într-o cale extraordinară de atac de retractare, așa cum este revizuirea.

Prin urmare, nu se pune problema contrarietății între hotărârea atacată și decizia nr. 64/04.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, de către aceeași curte de apel.

În altă ordine de idei, se constată că, prin decizia nr. 64/04.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, de a cărei autoritate de lucru judecat se prevalează revizuenta, instanța nu a tranșat chestiunea timbrajului căilor de atac promovate de reclamantă, așa cum în mod greșit susține revizuenta. În realitate, în considerentele acestei decizii, nu se regăsește nicio referire cu privire la timbraj.

Dimpotrivă, în această cauză, instanța a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru, potrivit art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la soluția atacată pe calea recursului, respectiv anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, reclamanta conformându-se obligației trasate în sarcina sa, astfel cum s-a consemnat în cadrul ședinței de judecată.

Or, în raport cu aceste argumente, se impune concluzia că, în cauză, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a revizuirii constând în existența unor hotărâri contradictorii, nefiind incidentă ipoteza vizată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cele din urmă, cu privire la solicitarea revizuentei de anulare a hotărârii supuse revizuirii, cu consecința rejudecării apelului și respingerii cererii introductive, trebuie amintit că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., în cazul incidenței cazului de revizuire pentru hotărâri potrivnice, instanța "va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Res judicata presupune că, odată ce o hotărâre civilă a devenit definitivă, aceasta să nu mai fie pusă sub semnul întrebării. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obține o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumției de validitate a hotărârilor judecătorești definitive, principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Costache și alții c. României, nr. 30464/03, Stanca Popescu c. României, nr. 8.727/03, Eugenia, Doina Duca c. Moldovei, nr. 75/07 și altele).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de revizuenta A. și Construcții Căi Ferate S.R.L. împotriva deciziei nr. 238/A din 16 februarie 2023 și a încheierii din data de 18 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă competența de soluționare a cererii de revizuire formulate, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de revizuenta A. și Construcții Căi Ferate S.R.L. împotriva deciziei nr. 238/A din 16 februarie 2023 și a încheierii din data de 18 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererea de revizuire formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de revizuenta A. și Construcții Căi Ferate S.R.L. împotriva acelorași hotărâri.

Fără nicio cale de atac în ceea ce privește dispoziția de declinare.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de revizuire.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 mai 2023.