ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 656/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270, art. 1272, art. 1321, art. 1322, art. 1350 C. civ. și H.G. nr. 394/2016.

Prin sentința civilă nr. 1631 din 01.07.2022, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a civilă, s-a respins cererea ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 18 octombrie 2022, intimata-pârâtă A. și Construcții Căi Ferate S.R.L. a formulat oral, în ședință publică, cerere de recuzare a completului de judecată iar la data de 19 octombrie 2022, petenta a depus în scris cererea de recuzare.

Prin încheierea din 26 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins cererea de recuzare ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 1690/A din 01.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a admis apelul formulat de reclamantă, a fost anulată sentința apelată și s-a stabilit termen în data de 15 noiembrie 2022 pentru soluționarea cauzei pe fond.

Prin decizia nr. 238 din 16 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.975.690,19 RON cu titlu de daune-interese.

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 59.513,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat chestiunile dezlegate cu putere de lucru judecat în dosarul nr. x/2021 privind timbrajul.

Mai arată recurenta că instanța de apel nu a motivat încheierea recurată sub aspectul incidenței puterii de lucru judecat a chestiunilor dezlegate privind timbrajul din dosarul invocat, fiind întemeiat astfel motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În considerarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta invocă încălcarea sau aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 31 alin. (1) și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin întâmpinarea depusă la 25 ianuarie 2023, intimata Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București – Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara a invocat excepția nulității recursului iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., stabilind ordinea de prioritate a excepțiilor de procedură, a luat în examinare excepția prematurității formulării prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca prematur formulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 26 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care Curtea de Apel București, secția V-a civilă a respins cererea de recuzare a completului de judecată învestit cu soluționarea apelului împotriva sentinței civile nr. 1631 din 01.07.2022, pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a civilă.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.: "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Textul legal evocat instituie condiții speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării. Aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Având în vedere că litigiul în care a fost formulată cererea de recuzare are ca obiect executarea unui contract de achiziție publică, hotărârea pronunțată în apel este definitivă potrivit art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ.. Prin urmare, încheierea recurată putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei pronunțate în apel potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Din verificările efectuate în cauză, în sistemul informatizat al instanțelor, se constată că, la 8 noiembrie 2022, dată la care pârâta A. și Construcții Căi Ferate S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, dosarul nu era soluționat, având termen de judecată la 15 noiembrie 2022.

Din verificările efectuate în cauză, se reține că prin decizia civilă nr. 1690/A din 01.11.2022 instanța de apel a admis apelul formulat de reclamantă, a anulat sentința apelată și a stabilit termen în soluționarea cauzei pe fond la data de 15 noiembrie 2022, iar prin decizia nr. 238 din 16 februarie 2023 a soluționat pe fond acțiunea.

Apărările recurentei privind faptul că art. 53 alin. (1) C. proc. civ. nu distinge de la care dintre cele două hotărâri evocate curge termenul de recurs împotriva soluției de respingere a cererii de recuzare nu sunt întemeiate. Dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod explicit că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare poate fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei definitive prin care a fost soluționată cauza. Or, în speță cauza a fost soluționată în apel, prin evocarea fondului, prin decizia nr. 238 din 16 februarie 2023, potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Totodată, este de menționat că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În acest context procesual, în absența unei hotărâri prin care să se fi soluționat cauza, respectiv a unei hotărâri definitive, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac, deși reglementată de lege, nu e deschisă părților pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecății, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive.

Drept urmare, cum în speță, calea de atac a fost promovată anterior soluționării apelului în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte urmează a respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta A. și Construcții Căi Ferate S.R.L. împotriva încheierii din 26 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. și Construcții Căi Ferate S.R.L. împotriva încheierii din 26 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, ca prematur formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2023.