ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 750/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă la 24 septembrie 2018 sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată la 18 octombrie 2018, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - prin Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., a solicitat instanței obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 1.397.257,97 RON, din care 1.173.670,33 RON reprezintă tarif staționare material rulant pe liniile infrastructurii feroviare, 10.605,38 RON tarif acces material rulant, 10.605,38 RON servicii auxiliare diverse, 9.986,65 RON contravaloare prestații servicii auxiliare și 130.899,63 RON penalități de întârziere calculate până la 30.09.2018; a mai solicitat actualizarea cu indicele de inflație a sumei pretinse, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, iar pe fondul cererii a arătat că recunoaște, în parte, pretențiile reclamantei, respectiv suma de 1.139.300,18 RON din debitul principal și a solicitat respingerea acțiunii pentru restul pretențiilor.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat instanței să constate că reclamanta nu este îndreptățită să pretindă suma de 1.647.181,21 RON, facturată în plus pentru perioada octombrie 2015 - octombrie 2018, să oblige reclamanta să-i restituie suma de 315.685,24 RON achitată în plus și dobânda aferentă, actualizată cu indicele de inflație și să compenseze datoriile reciproce, până la valoarea celei mai mici, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii reconvenționale și a solicitat respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin cererea depusă la 19 martie 2019, reclamanta și-a diminuat valoarea pretențiilor la suma de 1.267.518,33 RON, ca urmare a achitării de către pârâtă a sumei de 100.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 298 din 19 martie 2019, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pe rolul căruia a fost înregistrată sub nr. x/2019.

La 31 mai 2019, Organizația Patronală a Societăților Feroviare Private din România a depus cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei, față de care reclamanta a invocat excepțiile nulității și inadmisibilității, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia.

Prin încheierea din 19 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în principiu cererea de intervenție accesorie, a respins excepția nulității cererii reconvenționale și a calificat ca apărări de fond argumentele prezentate în susținerea inadmisibilității acestei cereri.

Prin încheierea din 4 octombrie 2019, același tribunal a respins proba cu expertiză contabilă și expertiză în specialitatea transport feroviar.

Prin sentința civilă nr. 1353 din 30 iulie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.267.518,33 RON, reprezentând contravaloare servicii și penalități de întârziere, sumă actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

A respins cererea reconvențională și cererea de intervenție accesorie ca neîntemeiate, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.577,58 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 4 octombrie 2019, pârâta S.C. A. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 706A din 5 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.190.285,77 RON și a cheltuielilor de judecată în valoare de 15.507,85 RON, menținând în rest sentința atacată.

A respins apelul declarat împotriva încheierii din 4 octombrie 2019, ca nefondat și a obligat intimata-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 1.324,82 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - prin Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara și pârâta S.C. A. S.A. au declarat recurs.

Prin decizia nr. 2055 din 6 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București - prin Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara și de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 706A/din 5 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. S.A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii, anularea deciziei civile nr. 2055 din 6 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, ca urmare a constatării încălcării autorității de lucru judecat a două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu titlu prealabil, revizuenta a precizat că decizia a cărei revizuire se solicită, nu era motivată la momentul depunerii prezentei cereri de revizuire.

Astfel, în cerere de revizuire formulată, se solicită anularea deciziei civile nr. 2055 din 6 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, ca urmare a constatării încălcării autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 613 din 15 martie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, a deciziei civile nr. 1450 din 4 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020, a deciziei civile nr. 340 din 14 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, precum și a deciziei civile nr. 887A din 2 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018.

În acest sens, se susține că dezlegările instanțelor din dosarele nr. x/2020 și y/2019 se impun cu efect pozitiv al autorității de lucru judecat, deoarece vizează aceleași aspecte litigioase supuse judecății și în prezenta cauză. Decizia atacată materializează o dezlegare juridică diferită a aceleiași situații juridice, deja tranșate prin considerentele deciziilor pronunțate în dosarele nr. x/2020 și y/2019

Deciziile anterioare și decizia atacată analizează legalitatea aplicării tarifelor CFR stabilite prin dispozițiile directorului general al CNCF CFR S.A. nr. 45/08.08.2007, nr. 83/09.09.2008 și nr. 259/29.12.2015 prin facturi emise pentru prestații ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 202/2016, dar anterioară emiterii deciziei nr. 2/2018 a CNSDF.

Astfel, prin deciziile definitive din dosarele evocate s-a statuat nelegalitatea aplicării de către CFR, pentru prestațiile efectuate în perioada menționată, a tarifelor din dispozițiile directorului general al CNCF CFR S.A. evocate, așa încât instanțele au admis pretențiile CFR în limita tarifelor recunoscute ca fiind legale prin decizia nr. 2/2018 a CNSDF, iar prin decizia atacată, nu a fost reținută această limitare.

Totodată, se arată că deciziile evocate analizează modalitatea în care A. a contestat/ar fi trebuit să conteste aplicarea tarifelor CFR din Dispozițiile directorului general al CNCF CFR S.A. nr. 45/08.08.2007, nr. 83/09.09.2008, nr. 259/29.12.2015, reținând, prin raportare la aceleași tarife, că sunt îndeplinite condițiile pentru ca A. să formuleze apărări în cauze, iar prin decizia atacată dezlegările sunt contrare aspectelor deja tranșate cu autoritate de lucru judecat.

Se mai susține că în deciziile menționate se analizează prevederile identice din contractele de acces pe infrastructură și, cu toate acestea, pe baza unor prevederi contractuale identice, soluțiile și dezlegările de drept reflectate în considerentele deciziei atacate contravin celor din deciziile anterioare.

În ceea ce privește încălcarea deciziilor care au statuat că dispozițiile directorului general al CFR, emise anterior Legii nr. 202/2016, nu mai pot sta la baza stabilirii tarifelor după intrarea in vigoare a acestei legi, revizuenta arată că prin decizia atacată s-a menținut decizia nr. 706A/05.05.2023, prin care s-a reținut că s-ar aplica dispozițiile Directorului General al CFR din anii 2007, 2008 și 2015, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2016.

Referitor la încălcarea deciziilor anterioare care au statuat că A. nu avea obligația contestării borderourilor pentru a refuza în mod valabil plata facturilor emise pentru tarife stabilite nelegal, întrucât A. nu a contestat prestarea efectivă a serviciilor de CFR, se arată că prin decizia atacată s-a menținut decizia nr. 706A/05.05.2023, prin care s-a reținut că A. ar fi avut obligația contestării borderourilor pentru a putea opune în cauză nelegalitatea tarifelor stabilite de CFR.

Se mai arată că, decizia atacată a validat considerentele instanței de apel, prin care s-a reținut că A. trebuia să solicite nulitatea clauzelor contractuale/nulitatea contractelor de acces pentru a se putea prevala de nerespectarea de către CFR a dispozițiilor legale privind modalitatea de stabilire a tarifelor, iar prin decizia civilă nr. 340/14.02.2024 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2018, s-a reținut că A. nu trebuie să solicite nulitatea unor clauze din contractele de acces, întrucât efectele dispozițiilor contractuale trebuie oricum circumscrise dispozițiilor Legii nr. 202/2016.

În acest context, se susține că, încălcând dezlegările făcute cu autoritate de lucru judecat prin deciziile pronunțate în dosarele nr. x/2020 și y/2018, Înalta Curte a menținut decizia nr. 706A/05.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-au reținut considerente contrare celor din dosarele nr. x/2020 și y/2018

În raport cu aspectele evocate, revizuenta apreciază că aceleași chestiuni litigioase au fost tranșate într-un mod diametral opus în dosarul nr. x/2019, față de dosarele nr. x/2020 și y/2019, soluționate definitiv anterior, astfel că se impune anularea deciziei atacate.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității revizuirii, iar în cadrul dezbaterilor orale a arătat că înțelege să nu mai insiste asupra excepției tardivității. Cu referire la excepția inadmisibilității revizuirii s-a arătat faptul că nu poate fi promovată revizuirea pe contrarietate de hotărâri derivând din efectul pozitiv de lucru judecat al considerentelor pentru litigii promovate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, raportat la data inițierii procesului de față - 24 septembrie 2018, iar încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu poate fi invocată, întrucât ea poate fi reținută, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, 21 decembrie 2018, care, prin art. I pct. 61, a modificat art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în acest sens.

Examinând cu prioritate cererea de revizuire din perspectiva condițiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de revizuire invocat de revizuentă vizează dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Totodată, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că prin cererea formulată, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2055 din 6 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, ca urmare a constatării încălcării autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 613 din 15 martie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, a deciziei civile nr. 1450 din 4 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020, a deciziei civile nr. 340 din 14 februarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, precum și a deciziei civile nr. 887A din 2 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018.

Totodată, este de reținut că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, părțile fiind identice, având aceeași cauză, totuși nu au avut același obiect, și ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.

Astfel, într-un prim litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București, prin cererea înregistrată la 16 octombrie 2018, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 466.766,99 RON, ce urmează a se actualiza până la data plății efective conform cap. 2 art. 4 și art. 5 din Contractul de acces pe infrastructură feroviară nr. 254 din 7 decembrie 2017 încheiat între Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. și S.C. A. S.A., respectiv a planului de tarifare conform Dispoziției Directorului General nr. 45/08.08.2007 și nr. 83/09.09.2008, compusă din: suma de 39.176,25 RON reprezentând c/v tarif acces convoaie manevră, suma de 3.043,06 RON reprezentând c/v tarif anulare suspendare activitate, suma de 19.792,49 RON reprezentând penalități calculate până la data de 31.05.2018, suma de 404.755,19 RON reprezentând c/v tarif staționare material rulant, suma de 60 RON reprezentând cheltuieli aferente notificării.

Prin sentința civilă nr. 997 din 20 februarie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtă, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 3593 din 2 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., luându-se act că, cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 887A din 2 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj împotriva sentinței civile nr. 3593 din 2 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, pe care a schimbat-o, în sensul că admite în parte acțiunea, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 318.444,08 RON reprezentând contravaloare tarife, la care se adaugă penalități de întârziere contractuale calculate de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data achitării efective. Obligă intimata să plătească apelantei cheltuieli de judecată în sumă de 12.184,22 RON (taxă timbru fond și apel).

Prin decizia civilă nr. 340 din 14 februarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj și de pârâta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 887A din 2 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În cadrul celui de-al doilea litigiu, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 11 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 621.212,32 RON, cu titlu de contravaloare staționare pe infrastructura feroviară a vagoanelor care nu aparțin CNCF CFR S.A., în considerarea contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 117/2018, aferent perioadei 2018-2019, încheiat între reclamanta CNCF CFR S.A. și pârâta A., în temeiul căruia CFR a promovat cererea introductivă în contradictoriu cu A..

Prin sentința civilă nr. 2657/2020 din 17 decembrie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. și a obligat pârâta A. la plata sumei de 221.906,51 RON reprezentând contravaloare servicii, precum și la plata sumei de 8.965,83 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și la plata sumei de 4.500 RON, titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1450 din 4 octombrie 2021 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. împotriva sentinței civile nr. 2657/2020 din 17 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020, fiind obligată apelanta să plătească intimatei suma de 4.103,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 613 din 15 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA împotriva deciziei civile nr. 1450 din 4 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, fiind obligată recurenta la plata sumei de 4.122,60 RON, cheltuieli de judecată către intimata A. S.A..

În litigiul, în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită, înregistrat inițial pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă sub nr. x/2018, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.367.518,33 RON, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, reprezentând contravaloare facturi fiscale scadente neachitate, privind staționarea și accesul materialului rulant pe liniile infrastructurii feroviare reprezentând prestații suplimentare, auxiliare și opționale efectuate și neachitate, cât și penalități de întârziere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pretențiile enunțate sunt izvorâte din contractele de acces pe infrastructură feroviară nr. 170/10.12.2014 și nr. 254/2017, în baza cărora au fost emise facturi, în perioada august 2016 - iulie 2018, care nu au fost achitate la termenele de scadență de 30 de zile.

Prin sentința civilă nr. 298 din 19 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 19 aprilie 2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 1353 din 30 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta A. S.A. să plătească reclamantei suma de 1.267.518,33 RON reprezentând contravaloarea servicii și penalități de întârziere, sumă actualizată cu indicii de inflație până la data plății efective.

A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă A. S.A..

A respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Organizația Patronală a Societăților Feroviare Private din România, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 17.577,58 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 706 A din 5 mai 2023 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A. S.A. împotriva încheierii de ședință din 4 octombrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

A admis apelul declarat de pârâta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1353 din 30 iulie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată și obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.190.285,77 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 15.507,85 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

A menținut în rest sentința atacată și a obligat intimata-reclamantă la plata către apelanta-pârâta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1324,82 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel (aferentă diferenței de 77232,56 RON în privința căreia a fost admis apelul).

Prin decizia civilă nr. 2055 din 6 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, a cărei revizuire se solicită, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București - prin Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara și de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 706A din 5 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Din cele menționate anterior, rezultă că în speță nu este îndeplinită condiția identității de obiect a dosarelor evocate de către revizuentă în care s-au pronunțat hotărârile soluționate în recurs și pretins contradictorii.

Astfel, identitatea de obiect (eadem res) vizează atât bunul material în privința căruia este formulată pretenția, cât și dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia.

Prin urmare, din examinarea hotărârilor pretins contradictorii, se constată că nu pot fi reținute elemente de contrarietate între hotărârile evocate având în vedere că acestea, deși s-au purtat între aceleași părți și au avut aceeași cauză nu au avut același obiect.

Astfel, prin litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, reclamanta a urmărit obligarea pârâtului la executarea obligațiilor asumate prin contractul de acces pe infrastructura feroviară nr. 254 din 7 decembrie 2017, ce viza perioada ianuarie- august 2018.

În cadrul dosarului nr. x/2020, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, cu titlu de contravaloare staționare pe infrastructura feroviară a vagoanelor care nu aparțin CNCF CFR S.A., potrivit contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 117/2018, aferent perioadei 2018-2019.

În ceea ce privește obiectul dosarului nr. x/2019, reclamanta a solicitat pârâtului plata prețului serviciilor prestate și penalități de întârziere pentru nerespectarea scadenței obligației de plată a prețului, în perioada august 2016 - iulie 2018, potrivit contractelor de acces pe structura feroviară nr. 170/2014 și nr. 254/2017, în baza cărora au fost emise facturile neachitate.

Prin urmare, deși condiția identității părților între care s-au derulat litigiile finalizate cu actele jurisdicționale pretins potrivnice se verifică a fi îndeplinită, demersurile judiciare având aceeași cauză, instanța supremă constată că obiectul dosarelor este diferit, întrucât se întemeia pe contracte, încheiate între aceleași părți, dar care vizau perioade diferite în cadrul dosarelor evocate de către revizuentă, ca fiind pretins potrivnice.

Mai reiese și că invocata contrarietate de hotărâri derivând din efectul pozitiv al considerentelor reținute de către instanțele judecătorești anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 nu poate fi avută în vedere, situație în care, din perspectiva nesocotirii autorității de lucru judecat, criticile revizuentei sunt nefondate.

Pe cale de consecință, nu pot fi primite alegațiile revizuentei referitoare la aplicabilitatea sau nu a Dispozițiilor directorului general al CFR, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2016.

În concluzie, pentru toate rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) și (6) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 2055 din 6 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 2055 din 6 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. București - prin Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2025.