ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3757/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 7700/2006 contestatoarea S.I.F. M. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. a formulat contestație la executare împotriva executării silite inițiate de către A.V.A.S. prin somația la executare comunicată contestatoarei la 7 iunie 2006 în considerarea biletului la ordin în valoare de 400.000 DOLARI S.U.A. emis la data de 30 mai 1996 de către SC B. SRL în favoarea SC M.I. SRL și avalizat de F.P.P. II M. (în prezent S.I.F. M.), solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se anuleze formele de executare cu consecința exonerării contestatoarei de obligația de plată în baza excepțiilor invocate în cuprinsul contestației.

În motivarea contestației la executare S.I.F. M. SA a arătat că împotriva sa a fost inițiată executarea silită de către intimata A.V.A.S. care i-a comunicat somația de executare cu nr. 15491/1 din 2 iunie 2006 în baza biletului la ordin emis de SC B. SRL București în favoarea SC M.I. SRL în valoare de 400.000 DOLARI S.U.A. cu data scadentei la 30 mai 1997 pe care apare mențiunea acordării unui aval de către fostul F.P.P. II M. Contestatoarea a mai susținut că A.V.A.S. nu poate justifica dreptul de a solicita plata creanței fără a prezenta originalul biletului la ordin și fără a justifica posesia biletului printr-un șir neîntrerupt de giruri și că, ținând seama de contextul cambial, A.V.A.S. ar mai trebui să facă dovada că nu a decăzut din termenul de prezentare la plată prevăzut de articolul 58 alin. (2) din Legea nr. 58/1934.

Mai arată contestatoarea că termenul de prescripție a creanței este de trei ani de la data scadenței, că în prezent obligația de plată este prescrisă și ca A.V.A.S. trebuia să facă dovada întreruperii acestui termen. În continuare s-a învederat faptul inexistenței unei obligații valabile în sarcina S.I.F. M. decurgând din lipsa unei obligații valabile în sarcina fostului F.P.P. II M. și din lipsa unui mandat valabil al persoanelor care au semnat biletul la ordin la rubrica „ avalist” precum și faptul că transformarea F.P.P. II M. în societate de investiții financiare prin Legea nr. 133/1996 nu poate să transfere obligațiile asumate de către un organ al statului în obligații ale unei societăți private.

Se mai subliniază că biletul la ordin nu are o cauză reală și licită întrucât nu exista o operațiune care să justifice emiterea acestuia, din verificări nereieșind că titlul a avut la baza operațiuni reale. Prin sentința comercială nr. 7747 din 14 septembrie 2006 Judecătoria Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București în considerarea dispozițiilor articolului 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și a articolului 158 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 133/ R din 9 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 496/110/2006, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - creditoare împotriva sentinței civile nr. 7747 din 14 septembrie 2006 a Judecătoriei Bacău.

Prin decizia civilă nr. 1094/ R din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3763/110/2007 s-a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.I.F. M. SA împotriva deciziei civile nr. 133 din 9 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău. După declinare contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Curți de Apel București, secția V-a comercială, sub nr. 4340/180/2006. Procedându-se la continuarea judecății, în ședința publică din 5 februarie 2007 instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la executare silită, invocată de către contestatoare, pe care a apreciat-o ca având întâietate față de celelalte excepții invocate, și pe care a admis-o prin sentința comercială nr. 9 din 5 februarie 2008 pentru următoarele considerente: „Contestatoarea S.I.F.

M. SA, care a luat ființă urmare transformării F.P.P. II M. și care apare în calitate de avalist, pe biletul la ordin emis la data de 8 mai 1996 de către SC B. SRL cu cont deschis la B., sucursala Victoria, în favoarea SC M.I. SRL pentru suma de 400.000 DOLARI S.U.A., cu scadență la data de 3 iunie 1997, este un debitor de regres iar executarea silită împotriva acestuia este supusă normelor speciale prevăzute de Legea nr. 58/1934. Potrivit dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, dispoziții care se aplică și biletului la ordin, neplata la scadență a sumei prevăzută în titlu deschide posesorului acestuia dreptul la acțiunile directe sau la executarea nemijlocită a titlului. Reține că A.V.A.S.

a preluat de la fostul B. SA creanța asupra debitorului cedat SC B. SRL prin contractul de cesiune de creanță nr. 096133 din 24 iunie 1999 și că prin începerea formelor de executare silita împotriva avalistului intimata A.V.A.S. și-a manifestat,în calitate de posesor al B.O. opțiunea de a-și valorifica drepturile prin executarea nemijlocită a titlului în considerarea dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934 amintite mai sus. Reține și că normele de procedură aplicabile prezentei contestații la executare prin intermediul căreia avalistul contestator critică aplicarea biletului la ordin au un caracter special față de normele din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de către A.V.A.S. și se aplică prioritar fată de acestea întrucât o norma specială poate deroga de la altă normă specială numai în mod expres; prevederile O.U.G.

nr. 51/1998 nederogând expres de la dispozițiile Legii nr. 58/1934. În contextul arătat valorificarea drepturilor cambiale este funcție de felurile acțiunilor. Astfel, în cazul acțiunilor directe rezultate din cambie (respectiv bilet la ordin) împotriva acceptantului și a avaliștilor săi, termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data scadenței titlului cambial. Dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de către intimata care ține să precizeze că în speța nu trebuie avute în vedere decât explicațiile legiuitorului în legătură cu actele care constituie titluri executorii, pe baza cărora a și fost pornită executarea silita, nu pot fi desprinse de contextul cambial și de faptul ca A.V.A.S.

a ales executarea silită a unui B.O. Mai reține că executarea cambială pentru a fi valabilă trebuie să țină seama și de termenul de prescripție sus-menționat și că în speță termenul amintit s-a împlinit la data de 3 iunie 2000. Protocolul încheiat la data de 28 august 2003 între A.V.A.S. și S.I.F. M. SA nu poate constitui o cauza de întrerupere a termenului de prescripție,fiind întocmit ulterior datei de 3 iunie 2000. Nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de către intimată care apreciază ca termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a creanței menționate în B.O. ar fi de 7 ani întrucât prezenta executare silită privește cum s-a mai arătat un bilet la ordin căruia îi sunt aplicabile normele speciale ale Legii nr. 58/1934.

De altfel, intimata urmărește să valorifice creanța decurgând dintr-un bilet la ordin, somând avalistul să îndeplinească obligația de plată cuprinsă în titlu pentru ca apoi să se prevaleze numai de dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 în afara contextului cambial.” Împotriva acestei soluții a declarat recurs A.V.A.S. BUCUREȘTI invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii în ceea ce privește termenul de prescripție de 7 ani și greșita aplicare a art. 94 din Legea nr. 58/1934. Recurenta a subsumat acestui motiv mai multe critici, anume: - executarea silită din speță se desfășoară în baza dispozițiilor speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 și nu în temeiul Legii nr. 58/1934, - deși instanța de fond reține corect dispozițiile O.U.G.

nr. 51/1998 privitoare la competența soluționării contestației la executare, în mod nelegal aplică termenul de prescripție prevăzut de Legea nr. 58/1934, - în cauză nu este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 94 din Legea nr. 58/1934, - în cauză a operat întreruperea termenului de prescripție atât printr-un act începător de executare desfășurat de B. SA cât și prin recunoașterea făcută de S.I.F. M. prin semnarea Protocolului nr. 268 din 28 august 2003. Intimata a depus întâmpinare și note de ședință prin care a învederat că a formulat contestație la executare, invocând prescripția cambială și nulitatea actelor de executare datorită inexistenței încheierii de investire a biletului la ordin și a somației de executare cu transcrierea exactă și completă a biletului la ordin și a solicitat aplicarea Legii nr. 58/1934 și a Normelor Cadru B.N.R.

nr. 6 din 1994. Verificându-și competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este o contestație la o executare silită pornită de recurentă în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 aflată în calea de atac a recursului, cale reglementată de dispozițiile art. 48 alin. (2), (3) și (4) și, în situația în care recursul va fi admis, prin aceeași hotărâre instanța este obligată să soluționeze și fondul cauzei. „Art. 48 alin. (2) Hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs. (3) În recurs nu se pot invoca apăreri ce nu au fost formulate în fata instanței a cârei hotărâre este recurată, cu excepția celor de ordine publică. (4) Daca admite recursul, prin aceeași hotărâre instanța este obligată să soluționeze și fondul cauzei sau, dacă se impune administrarea de probe noi, să stabilească termenul de judecată”.

Înalta Curte reține că prezentul litigiu se supune normelor de procedură speciale reglementate de O.U.G. nr. 51/1998 pentru că astfel s-a decis în mod irevocabil în pricină, prin respingerea recursului la sentința de declinare a competenței. Mai precis, prin sentința comercială nr. 7747 din 14 septembrie 2006 Judecătoria Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București în considerarea dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și a art. 158 C. proc. civ., iar prin decizia civilă nr. 133/ R din 9 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 496/110/2006 s-a respins, ca nefundat, recursul declarat de recurenta - creditoare împotriva sentinței de declinare.

Cât privește recursul, Înalta Curte reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Executarea silită a fost pornită în temeiul art. 39, 40, 41 din O.U.G. nr. 51/1998 și nu potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934. Executarea silită cambială, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din Legea nr. 58/1934, s-a pornit cu somația efectuată de B. la 04 august 1997 și cu biletul la ordin transcris și învestit conform prevederilor cambiale. Această executare cambială a continuat cu opoziția cambială formulată de S.I.F. M. și a fost respinsă prin sentința civilă nr. 564 din 20 ianuarie 1998 a Judecătoriei Sectorului 3 București în dos. 9773/1997, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului București, secția comercială, nr. 70 din 28 ianuarie 1999 în dosar nr. 4134/1998.

Rezultă că procesul cambial în care s-au formulat apărări privitoare la titlul cambial și în care s-a derulat întreaga procedură de executare silită cambială a fost acela din 1998/1999 și nicidecum acesta. Prezenta cauză este o contestație la executare, cale de atac neprevăzută de legea cambiei, dar pe care legea cambiei nu o exclude. Opoziția cambială nu se confundă cu contestația la executare, cale de atac de drept comun împotriva oricărui titlu executoriu, deoarece prima urmărește anularea titlului cambial, în timp ce a doua urmărește anularea urmăririi silite. Pe calea contestației la executare se pot invoca apărări de fond numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale, art. 399 alin. (3) C. proc.

civ. Iar, în speță, există o lege specială care prevede „o altă cale”, anume opoziția cambială, art. 62 din Legea nr. 58/1934. Pentru acest considerent, Înalta Curte nu va analiza nici o apărare de fond privitoare la titlul executoriu. Stabilind, așadar, că executarea silită cambială s-a derulat în perioada 1997-1999 cu toate fazele prevăzute de Legea cambiei (învestirea biletului la ordin, somația de executare, opoziția cambială), rezultă că în prezent suntem într-o executare silită a unei creanțe bancare neperformante, desfășurată în temeiul unor acte de executare silită emise exclusiv în temeiul O.U.G. nr. 51/1998. În speță, nu suntem într-un concurs de legi speciale în materia executării silite, așa cum greșit a reținut prima instanță, ci suntem într-un caz de executare silită a unei creanțe bancare neperformante preluată la datoria publică internă, ce se supune numai dispozițiilor O.U.G.

nr. 51/1998. Dealtfel, modalitatea de executare silită, și în consecință legea aplicabilă acesteia, este la alegerea creditoarei și nicidecum la alegerea debitoarei avaliste. Stabilind că, în speță, se deduce judecății o executare silită a unei creanțe bancare neperformante, (biletul la ordin a fost scontat la B. și astfel a ajuns să facă parte din accesoriile cesiunii de creanță) rezultă că prescripția unei atare executări silite nu poate fi decât cea prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998. Biletul la ordin este numai un accesoriu al unei creanțe bancare neperformante preluate la datoria publică internă și va urma soarta principalului. Titlul de creanță principal este convenția de scontare a biletului la ordin intervenită între B. și SC M.I.

SRL. Convenția are alăturat titlul cambial cu funcțiunea de garanție pentru creditul acordat prin efectele scontării. Indiferent de înscrisul constatator la creanței ori de titlul pe care urmează a-l executa prin executorii proprii, A.V.A.S. are o procedură specială de executare silită. Practic, indiferent de titlul executoriu aflat în portofoliul de titluri al A.V.A.S., fie el contract bancar, convenție de scontare, convenție de eșalonare, cambie ori bilet la ordin, pentru toate se aplică termenul special de prescripție de 7 ani. Acest termen a fost prevăzut de legiuitor în considerarea creditorului special, statul, care a preluat o creanță cu titlu oneros și pentru care a emis titluri de valoare, dar și în considerarea caracterul special al creanței, anume o creanță bancară neperformantă preluată la datoria publică internă a României.

Termenul special de prescripție de 7 ani a fost introdus prin O.U.G. nr. 64/1999, art. 9 alin. (8), fiind lipsit de relevanță faptul respingerii acestei ordonanțe prin Legea nr. 481/2001, deoarece prin Legea nr. 409/2001 termenul de prescripție de 7 ani a fost prevăzut la art. 9 alin. (5). Deci la data preluării creanței neperformante, 24 iunie 1999, în speță a contractului de scont și biletului la ordin, ca accesoriu la aceasta, erau aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (8) din O.U.G. nr. 51/1998. Potrivit art. 41 O.U.G. nr. 51/1998, titlurile se execută conform acestui act normativ, deci inclusiv sub aspectul prescripției dreptului de a cere executarea silită. Față de data cesiunii de creanță, 24 iunie 1999, rezultă că și fără a opera o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, executarea silită, pornită de A.V.A.S.

în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 la data de 07 iunie 2006, este efectuată fără depășirea termenului de prescripție de 7 ani. În speță, convenția de scontare a devenit titlu executoriu pe data cesiunii de creanță. În temeiul Legii bancare nr. 33/1991 (sub imperiul căreia s-a încheiat și convenția de scontare din cauză) contractele de credit nu erau titluri executorii. Pentru a obține un titlu executoriu, băncile trebuiau să formuleze cereri de chemare în judecată și să obțină sentințe irevocabile. Datorită acestei împrejurări, O.U.G. nr. 51/1998 a prevăzut că, pe data cesiunii, toate titlurile constatatoare ale creanțelor bancare neperformante cesionate către A.V.A.S. devin titluri executorii. Rațiunea reglementării a fost aceea de a accelera procesul de recuperare al datoriilor.

Conform art. 13 alin. (4) „Pe data preluării de către A.V.A.S. a activelor bancare contractele de credit ajunse la scadenta, încheiate intre bănci si persoanele fizice sau persoanele juridice debitoare, constituie de drept titlu executoriu, fora sa fie necesara investirea cu formula executorie. Contractele de cesiune de creanța încheiate intre A.V.A.S. si creditorii cedenți pentru preluarea creanțelor nu sunt supuse publicitarii prevăzute la art. 2 din titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice si au prioritate din momentul notificării prevăzute la alin. (3). De asemenea, contractele de cesiune de creanța reglementate de prezenta ordonanța de urgenta nu sunt supuse transcrierii prevăzute la art. 1394 C. civ.

(5) Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formula executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplica creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silita a fost prescris.” Conform Art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 „alin. (1) Constituie titlu executoriu contractele sau convențiile de credit dintre banca si debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale creanțelor, actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale pentru restituirea acestor creanțe cesionate, potrivit legii, A.V.A.S., precum și orice alte acte sau înțelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea creanțelor preluate.” În speță, nu se putea aplica termenul prevăzut de art. 94 din Legea nr. 58/1934, dezvoltat de pct. 454, 455 și 456 ale Normelor Cadru B.N.R.

nr. 6 din 1994, deoarece acest termen se referă la prescripția dreptului material la acțiune și nu la prescripția dreptului de a cere executarea silită conform dreptului comun. Dreptul material la acțiune nu se confundă cu dreptul de a cere executarea silită. Cum, în speță, așa cum s-a demonstrat, nu suntem într-o acțiune cambială directă, nici de regres, nici într-o executare silită cambială, când obligatul cambial face opoziție la executare, ori într-o acțiune dintre obligații de regres și nici într-o acțiune cauzală, rezultă că nu pot fi incidente dispozițiile art. 94 din Legea nr. 58/1934, dezvoltat de pct. 454, 455 și 456 ale Normelor Cadru B.N.R. nr. 6 din 1994. În temeiul art. 94 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin: Orice acțiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiți de la data scadentei.

Acțiunile posesorului împotriva girantului și împotriva dragatorului se prescriu printr-un an socotit de la data protestului făcut în timp util sau de la data scadentei în caz de stipulație, fora cheltuieli. Acțiunile giranților, unii împotriva altora și împotriva trăgătorului, se prescriu prin 6 luni socotite din ziua din care girantul a plătit cambia sau din ziua in care acțiunea de regres a fost pornita împotriva sa. Acțiunea de îmbogățire fără cauza se prescrie printr-un an din ziua în care hotărârea pronunțata asupra acțiunii cambiale va fi rămas definitiva. Normele Cadru B.N.R. nr. 6 din 1994 Pct. 454. - Obligațiile cambiale, cu excepția cauzelor de stingere admise de dreptul comun, se sting prin decădere (art. 58 din Legea asupra cambiei - biletului la ordin) și prescripție.

Pct. 455. - Prin prescripție se înțelege modul de stingere a dreptului la acțiune în sens material, prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege (timp util). Prescripția face ca titularul unui drept subiectiv sau creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp sa-și piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acțiunii în justiție și o data cu aceasta, posibilitatea de a obține executarea silita a obligației corelative lui.

Pct. 456. - Durata prescripției în materie cambiala este următoarea: a) trei ani în ceea ce privește acțiunea sau executarea cambiala directa; b) un an în ceea ce privește acțiunea sau executarea cambiala de regres; c) șase luni în ceea ce privește regresul girantului plătitor fata de ceilalți obligați de regres; d) acțiunea de îmbogățire fără cauza justa se prescrie în termen de un an din ziua în care hotărârea judecătorească pronunțata asupra acțiunii sau execuției cambiale a rămas definitiva Înalta Curte mai reține că titlul executor din speță a fost transmis prin gir o singură dată, prin cesiunea de creanță în favoarea A.V.A.S. și ulterior scadenței, ceea ce face să devină aplicabile dispozițiile art. 22 din Legea nr. 58/1934, adică să devină incidente dispozițiile de la cesiunea de creanță de drept comun.

Girul ulterior scadenței produce numai efectele specifice cesiunii de creanță ordinare, și nu mai produce efectele specifice circuitului cambial. Cesionarului nu îi mai incumbă obligația dovedirii prezentării la plată, cu atât mai mult cu cât neprezentarea la plată nu are drept consecință pierderea dreptului de a acționa direct acceptantul sau avalistul. Pentru toate argumentele prezentate, rezultă că A.V.A.S. are un titlu executor valabil, neafectat de prescripție, pentru care nu trebuie să justifice posesia printr-un șir neîntrerupt de giruri și pentru care nu este necesară prezentarea la plată pentru că prezentul litigiu nu este un proces cambial, ci o contestație la executarea silită pornită de A.V.A.S.

în temeiul unei proceduri ce se bucură de o reglementare specială, anume O.U.G. nr. 51/1998. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. și art. 48 alin. (2), (3) și (4) din O.U.G. nr. 51/1998 se va admite recursul declarat de A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 9 din 5 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Va comercială, se va modifica sentința atacată și se va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.I.F. M. SA BACĂU.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 9 din 5 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică sentința atacată și respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.I.F. M. SA BACĂU. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.