ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3757/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3757/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra cererii de

recurs de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată că, prin

cererea înregistrată inițial pe rolul

Judecătoriei Bacău sub nr. 7700/2006 contestatoarea S.I.F. M. SA în

contradictoriu cu intimata A.V.A.S. a formulat contestație la executare

împotriva executării silite inițiate de către A.V.A.S. prin somația la

executare comunicată contestatoarei la 7 iunie 2006 în considerarea biletului

la ordin în valoare de 400.000 DOLARI S.U.A. emis la data de 30 mai 1996 de

către SC B. SRL în favoarea SC M.I. SRL și avalizat de F.P.P. II M. (în prezent

S.I.F. M.), solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin

care să se anuleze formele de executare cu consecința exonerării contestatoarei

de obligația de plată în baza excepțiilor invocate în cuprinsul contestației.

În motivarea

contestației la executare S.I.F. M. SA a arătat că împotriva sa a fost inițiată

executarea silită de către intimata A.V.A.S. care i-a comunicat somația de

executare cu

nr.

15491/1

din

2 iunie 2006 în baza biletului la ordin emis de SC B. SRL București în favoarea

SC M.I. SRL în valoare de 400.000 DOLARI S.U.A. cu data scadentei la 30 mai 1997

pe care apare mențiunea acordării unui aval de către fostul F.P.P. II M.

Contestatoarea a mai susținut că A.V.A.S. nu poate justifica dreptul de a

solicita plata creanței fără a prezenta originalul biletului la ordin și fără a

justifica posesia biletului printr-un șir neîntrerupt de giruri și că, ținând

seama de contextul cambial, A.V.A.S. ar mai trebui să facă dovada

că nu a decăzut din

termenul de prezentare la plată prevăzut de articolul 58 alin. (2) din Legea nr.

58/1934. Mai arată contestatoarea că termenul de prescripție a creanței este de

trei ani de la data scadenței, că în prezent obligația de plată este prescrisă

și ca A.V.A.S. trebuia să facă dovada întreruperii acestui termen.

În continuare s-a

învederat faptul inexistenței unei obligații valabile în sarcina S.I.F. M.

decurgând din lipsa unei obligații valabile în sarcina fostului F.P.P. II M. și

din lipsa unui mandat valabil al persoanelor care au semnat biletul la ordin la

rubrica

„

avalist” precum și

faptul că transformarea F.P.P. II M. în societate de investiții financiare prin

Legea nr. 133/1996 nu poate să transfere obligațiile asumate de către un organ

al statului în obligații ale unei societăți private. Se mai subliniază că

biletul la ordin nu are o cauză reală și licită întrucât nu exista o operațiune

care să justifice emiterea acestuia, din verificări nereieșind că titlul a avut

la baza operațiuni reale.

Prin sentința

comercială nr. 7747 din 14 septembrie 2006 Judecătoria Bacău a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București în considerarea

dispozițiilor articolului 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și a articolului 158 C.

proc. civ.

Prin decizia civilă nr.

133/ R din 9 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 496/110/2006,

s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - creditoare împotriva

sentinței civile nr. 7747 din 14 septembrie 2006 a Judecătoriei Bacău.

Prin decizia civilă nr.

1094/ R din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3763/110/2007

s-a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de

contestatoarea S.I.F. M. SA împotriva deciziei civile nr. 133 din 9 februarie 2007

pronunțată de Tribunalul Bacău.

După declinare

contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Curți de Apel București, secția

V-a comercială, sub nr. 4340/180/2006.

Procedându-se la

continuarea judecății, în ședința publică din 5 februarie 2007 instanța a pus

în discuția părților excepția prescripției dreptului la executare silită,

invocată de către contestatoare, pe care a apreciat-o ca având întâietate față

de celelalte excepții invocate, și pe care a admis-o prin

sentința comercială nr.

9 din 5 februarie 2008

pentru următoarele considerente:

„Contestatoarea S.I.F.

M. SA, care a luat ființă urmare transformării F.P.P. II M. și care apare în

calitate de avalist, pe biletul la ordin emis la data de 8 mai 1996 de către SC

B. SRL cu cont deschis la B., sucursala Victoria, în favoarea SC M.I. SRL

pentru suma de 400.000 DOLARI S.U.A., cu scadență la data de 3 iunie 1997, este

un debitor de regres iar executarea silită împotriva acestuia este supusă

normelor speciale prevăzute de Legea nr. 58/1934.

Potrivit

dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, dispoziții care se aplică și

biletului la ordin, neplata la scadență a sumei prevăzută în titlu deschide

posesorului acestuia dreptul la acțiunile directe sau la executarea nemijlocită

a titlului.

Reține că A.V.A.S. a

preluat de la fostul B. SA creanța asupra debitorului cedat SC B. SRL prin

contractul de cesiune de creanță nr. 096133 din 24 iunie 1999 și că prin

începerea formelor de executare silita împotriva avalistului intimata A.V.A.S.

și-a manifestat,în calitate de posesor al B.O. opțiunea de a-și valorifica

drepturile prin executarea nemijlocită a titlului în considerarea dispozițiilor

art. 63 din Legea nr. 58/1934 amintite mai sus.

Reține și că normele

de procedură aplicabile prezentei contestații la executare prin intermediul

căreia avalistul contestator critică aplicarea biletului la ordin au un

caracter special față de normele din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de către

A.V.A.S. și se aplică prioritar fată de acestea întrucât o norma specială poate

deroga de la altă normă specială numai în mod expres; prevederile O.U.G. nr. 51/1998

nederogând expres de la dispozițiile Legii nr. 58/1934.

În contextul arătat

valorificarea drepturilor cambiale este funcție de felurile acțiunilor.

Astfel, în cazul

acțiunilor directe rezultate din cambie (respectiv bilet la ordin) împotriva

acceptantului și a avaliștilor săi, termenul de prescripție este de 3 ani și

curge de la data scadenței titlului cambial.

Dispozițiile art. 39

din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de către intimata care ține să precizeze că în

speța nu trebuie avute în vedere decât explicațiile legiuitorului în legătură

cu actele care constituie titluri executorii, pe baza cărora a și fost pornită

executarea silita, nu pot fi

desprinse de contextul cambial și de faptul ca A.V.A.S. a

ales executarea silită a unui B.O.

Mai reține că

executarea cambială pentru a fi valabilă trebuie să țină seama și de termenul

de prescripție sus-menționat și că în speță termenul amintit s-a împlinit la

data de 3 iunie 2000. Protocolul încheiat la data de 28 august 2003 între

A.V.A.S. și S.I.F. M. SA nu poate constitui o cauza de întrerupere a termenului

de prescripție,fiind întocmit ulterior datei de 3 iunie 2000.

Nu se poate reține

incidența dispozițiilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de

către intimată care apreciază ca termenul de prescripție a dreptului de a cere

executarea silita a creanței menționate în B.O. ar fi de 7 ani întrucât

prezenta executare silită privește cum s-a mai arătat un bilet la ordin căruia

îi sunt aplicabile normele speciale ale Legii nr. 58/1934.

De altfel, intimata

urmărește să valorifice creanța decurgând dintr-un bilet la ordin, somând

avalistul să îndeplinească obligația de plată cuprinsă în titlu pentru ca apoi

să se prevaleze numai de dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 în afara contextului

cambial.”

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs

A.V.A.S.

BUCUREȘTI

invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii

în ceea ce privește termenul de prescripție de 7 ani și greșita aplicare a art.

94 din Legea nr. 58/1934. Recurenta a subsumat acestui motiv mai multe critici,

anume:

- executarea silită

din speță se desfășoară în baza dispozițiilor speciale ale O.U.G. nr. 51/1998

și nu în temeiul Legii nr. 58/1934,

- deși instanța de

fond reține corect dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 privitoare la competența

soluționării contestației la executare, în mod nelegal aplică termenul de

prescripție prevăzut de Legea nr. 58/1934,

- în cauză nu este

aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 94 din Legea nr. 58/1934,

- în cauză a operat

întreruperea termenului de prescripție atât printr-un act începător de

executare desfășurat de B. SA cât și prin recunoașterea făcută de S.I.F. M.

prin semnarea Protocolului nr. 268 din 28 august 2003.

Intimata a depus

întâmpinare și note de ședință prin care a învederat că a formulat contestație

la executare, invocând prescripția cambială și nulitatea actelor de executare

datorită inexistenței încheierii de investire a biletului la ordin și a

somației de executare cu transcrierea exactă și completă a biletului la ordin și

a solicitat aplicarea Legii nr. 58/1934 și a Normelor Cadru B.N.R. nr. 6 din

1994.

Verificându-și

competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte constată că

prezentul litigiu este o contestație la o executare silită pornită de recurentă

în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 aflată în calea de atac a recursului, cale reglementată

de dispozițiile art. 48 alin. (2), (3) și (4) și, în situația în care recursul

va fi admis, prin aceeași hotărâre instanța este obligată să soluționeze și

fondul cauzei.

„Art. 48 alin. (2)

Hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs.

(3) În recurs nu se

pot invoca apăreri ce nu au fost formulate în fata instanței a cârei hotărâre

este recurată, cu excepția celor de ordine publică.

(4) Daca admite

recursul, prin aceeași hotărâre instanța este obligată să soluționeze și fondul

cauzei sau, dacă se impune administrarea de probe noi, să stabilească termenul

de judecată”.

Înalta Curte reține

că prezentul litigiu se supune normelor de procedură speciale reglementate de O.U.G.

nr. 51/1998 pentru că astfel s-a decis în mod irevocabil în pricină, prin

respingerea recursului la sentința de declinare a competenței. Mai precis, prin

sentința comercială nr. 7747 din 14 septembrie 2006 Judecătoria Bacău a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București în considerarea dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și a art.

158 C. proc. civ., iar prin decizia civilă nr. 133/ R din 9 februarie 2007

pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 496/110/2006 s-a respins, ca nefundat,

recursul declarat de recurenta - creditoare împotriva sentinței de declinare.

Cât privește

recursul, Înalta Curte reține că acesta este fondat pentru următoarele

considerente:

Executarea silită a

fost pornită în temeiul art. 39, 40, 41 din O.U.G. nr. 51/1998 și nu potrivit

dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934.

Executarea silită

cambială, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din Legea nr. 58/1934, s-a

pornit cu somația efectuată de B. la 04 august 1997 și cu biletul la ordin transcris

și învestit conform prevederilor cambiale. Această executare cambială a

continuat cu opoziția cambială formulată de S.I.F. M. și a fost respinsă prin

sentința civilă nr. 564 din 20 ianuarie 1998 a Judecătoriei Sectorului 3

București în dos. 9773/1997, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului

București, secția comercială, nr. 70 din 28 ianuarie 1999 în dosar nr.

4134/1998.

Rezultă că procesul

cambial în care s-au formulat apărări privitoare la titlul cambial și în care

s-a derulat întreaga procedură de executare silită cambială a fost acela din

1998/1999 și nicidecum acesta. Prezenta cauză este o contestație la executare,

cale de atac neprevăzută de legea cambiei, dar pe care legea cambiei nu o

exclude. Opoziția cambială nu se confundă cu contestația la executare, cale de

atac de drept comun împotriva oricărui titlu executoriu, deoarece prima

urmărește anularea titlului cambial, în timp ce a doua urmărește anularea

urmăririi silite.

Pe calea contestației

la executare se pot invoca apărări de fond numai dacă legea nu prevede în acest

scop o altă cale, art. 399 alin. (3) C. proc. civ.

Iar, în speță, există

o lege specială care prevede „o altă cale”, anume opoziția cambială, art. 62

din Legea nr. 58/1934. Pentru acest considerent, Înalta Curte nu va analiza

nici o apărare de fond privitoare la titlul executoriu.

Stabilind, așadar, că

executarea silită cambială s-a derulat în perioada 1997-1999 cu toate fazele

prevăzute de Legea cambiei (învestirea biletului la ordin, somația de

executare, opoziția cambială), rezultă că în prezent suntem într-o executare

silită a unei creanțe bancare neperformante, desfășurată în temeiul unor acte

de executare silită emise exclusiv în temeiul O.U.G. nr. 51/1998.

În speță, nu suntem

într-un concurs de legi speciale în materia executării silite, așa cum greșit a

reținut prima instanță, ci suntem într-un caz de executare silită a unei

creanțe bancare neperformante preluată la datoria publică internă, ce se supune

numai dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998. Dealtfel, modalitatea de executare

silită, și în consecință legea aplicabilă acesteia, este la alegerea

creditoarei și nicidecum la alegerea debitoarei avaliste.

Stabilind că, în

speță, se deduce judecății o executare silită a unei creanțe bancare

neperformante, (biletul la ordin a fost scontat la B. și astfel a ajuns să facă

parte din accesoriile cesiunii de creanță) rezultă că prescripția unei atare executări

silite nu poate fi decât cea prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998. Biletul la ordin

este numai un accesoriu al unei creanțe bancare neperformante preluate la

datoria publică internă și va urma soarta principalului. Titlul de creanță

principal este convenția de scontare a biletului la ordin intervenită între B.

și SC M.I. SRL. Convenția are alăturat titlul cambial cu funcțiunea de garanție

pentru creditul acordat prin efectele scontării.

Indiferent de

înscrisul constatator la creanței ori de titlul pe care urmează a-l executa

prin executorii proprii, A.V.A.S. are o procedură specială de executare silită.

Practic, indiferent de titlul executoriu aflat în portofoliul de titluri al A.V.A.S.,

fie el contract bancar, convenție de scontare, convenție de eșalonare, cambie

ori bilet la ordin, pentru toate se aplică termenul special de prescripție de 7

ani.

Acest termen a fost

prevăzut de legiuitor în considerarea creditorului special, statul, care a

preluat o creanță cu titlu oneros și pentru care a emis titluri de valoare, dar

și în considerarea caracterul special al creanței, anume o creanță bancară

neperformantă preluată la datoria publică internă a României.

Termenul special de

prescripție de 7 ani a fost introdus prin O.U.G. nr. 64/1999, art. 9 alin. (8),

fiind lipsit de relevanță faptul respingerii acestei ordonanțe prin Legea nr. 481/2001,

deoarece prin Legea nr. 409/2001 termenul de prescripție de 7 ani a fost

prevăzut la art. 9 alin. (5). Deci la data preluării creanței neperformante, 24

iunie 1999, în speță a contractului de scont și biletului la ordin, ca

accesoriu la aceasta, erau aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (8) din O.U.G.

nr. 51/1998.

Potrivit art. 41 O.U.G.

nr. 51/1998, titlurile se execută conform acestui act normativ, deci inclusiv

sub aspectul prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Față de data cesiunii

de creanță, 24 iunie 1999, rezultă că și fără a opera o cauză de întrerupere

sau suspendare a cursului prescripției, executarea silită, pornită de A.V.A.S.

în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 la data de 07 iunie 2006, este efectuată fără

depășirea termenului de prescripție de 7 ani.

În speță, convenția

de scontare a devenit titlu executoriu pe data cesiunii de creanță. În temeiul

Legii bancare nr. 33/1991 (sub imperiul căreia s-a încheiat și convenția de

scontare din cauză) contractele de credit nu erau titluri executorii. Pentru a

obține un titlu executoriu, băncile trebuiau să formuleze cereri de chemare în

judecată și să obțină sentințe irevocabile. Datorită acestei împrejurări, O.U.G.

nr. 51/1998 a prevăzut că, pe data cesiunii, toate titlurile constatatoare ale

creanțelor bancare neperformante cesionate către A.V.A.S. devin titluri

executorii. Rațiunea reglementării a fost aceea de a accelera procesul de

recuperare al datoriilor.

Conform art. 13 alin.

(4) „Pe

data preluării de către A.V.A.S. a activelor bancare contractele de credit

ajunse la scadenta, încheiate intre bănci si persoanele fizice sau persoanele

juridice debitoare, constituie de drept titlu executoriu, fora sa fie necesara

investirea cu formula executorie. Contractele de cesiune de creanța încheiate

intre A.V.A.S. si creditorii cedenți pentru preluarea creanțelor nu sunt supuse

publicitarii prevăzute la art. 2 din titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind

unele masuri pentru accelerarea reformei economice si au prioritate din

momentul notificării prevăzute la alin. (3). De asemenea, contractele de

cesiune de creanța reglementate de prezenta ordonanța de urgenta nu sunt supuse

transcrierii prevăzute la art. 1394 C. civ.

(5) Termenul de

prescripție a dreptului de a cere executarea silita a creanțelor preluate de

A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după

caz, au fost investite cu formula executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se

aplica creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silita a fost

prescris.”

Conform Art. 39 din O.U.G.

nr. 51/1998 „alin. (1) Constituie titlu executoriu contractele sau convențiile

de credit dintre banca si debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale

creanțelor, actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale

pentru restituirea acestor creanțe cesionate, potrivit legii, A.V.A.S., precum și

orice alte acte sau înțelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea

creanțelor preluate.”

În speță, nu se putea

aplica termenul prevăzut de art. 94 din Legea nr. 58/1934, dezvoltat de pct. 454,

455 și 456 ale Normelor Cadru B.N.R. nr. 6 din 1994, deoarece acest termen se

referă la prescripția dreptului material la acțiune și nu la prescripția dreptului

de a cere executarea silită conform dreptului comun. Dreptul material la

acțiune nu se confundă cu dreptul de a cere executarea silită.

Cum, în speță, așa

cum s-a demonstrat, nu suntem într-o acțiune cambială directă, nici de regres,

nici într-o executare silită cambială, când obligatul cambial face opoziție la

executare, ori într-o acțiune dintre obligații de regres și nici într-o acțiune

cauzală, rezultă că nu pot fi incidente dispozițiile art. 94 din Legea nr. 58/1934,

dezvoltat de pct. 454, 455 și 456 ale Normelor Cadru B.N.R. nr. 6 din 1994.

În temeiul art. 94

din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin:

Orice acțiuni

rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani,

socotiți de la data scadentei.

Acțiunile posesorului

împotriva girantului și împotriva dragatorului se prescriu printr-un an socotit

de la data protestului făcut în timp util sau de la data scadentei în caz de

stipulație, fora cheltuieli.

Acțiunile giranților,

unii împotriva altora și împotriva trăgătorului, se prescriu prin

6

luni socotite din

ziua din care girantul a plătit cambia sau din ziua in care acțiunea de regres

a fost pornita împotriva sa. Acțiunea de îmbogățire fără cauza se prescrie

printr-un an din ziua în care hotărârea pronunțata asupra acțiunii cambiale va

fi rămas definitiva.

Normele Cadru B.N.R.

nr. 6 din 1994

Pct.

Obligațiile cambiale,

cu excepția cauzelor de stingere admise de dreptul comun, se sting prin

decădere (art.

58

din Legea asupra cambiei - biletului la ordin) și prescripție.

Pct.

Prin prescripție se

înțelege modul de stingere a dreptului la acțiune în sens material, prin

neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege (timp util).

Prescripția face ca

titularul unui drept subiectiv sau creditorul care a rămas inactiv un anumit

răstimp sa-și piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acțiunii în

justiție și o data cu aceasta, posibilitatea de a obține executarea silita a

obligației corelative lui.

Pct.

prescripției în materie cambiala este următoarea:

a) trei ani în ceea

ce privește acțiunea sau executarea cambiala directa;

b) un an în ceea ce

privește acțiunea sau executarea cambiala de regres;

c) șase luni în ceea

ce privește regresul girantului plătitor fata de ceilalți obligați de regres;

d) acțiunea de

îmbogățire fără cauza justa se prescrie în termen de un an din ziua în care

hotărârea judecătorească pronunțata asupra acțiunii sau execuției cambiale a

rămas definitiva

Înalta Curte mai

reține că titlul executor din speță a fost transmis prin gir o singură dată,

prin cesiunea de creanță în favoarea A.V.A.S. și ulterior scadenței, ceea ce

face să devină aplicabile dispozițiile art. 22 din Legea nr. 58/1934, adică să

devină incidente dispozițiile de la cesiunea de creanță de drept comun.

Girul ulterior

scadenței produce numai efectele specifice cesiunii de creanță ordinare, și nu

mai produce efectele specifice circuitului cambial. Cesionarului nu îi mai

incumbă obligația dovedirii prezentării la plată, cu atât mai mult cu cât

neprezentarea la plată nu are drept consecință pierderea dreptului de a acționa

direct acceptantul sau avalistul.

Pentru toate

argumentele prezentate, rezultă că A.V.A.S. are un titlu executor valabil,

neafectat de prescripție, pentru care nu trebuie să justifice posesia printr-un

șir neîntrerupt de giruri și pentru care nu este necesară prezentarea la plată

pentru că prezentul litigiu nu este un proces cambial, ci o contestație la

executarea silită pornită de A.V.A.S. în temeiul unei proceduri ce se bucură de

o reglementare specială, anume O.U.G. nr. 51/1998.

Pentru considerentele

de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. și art. 48

alin. (2), (3) și (4)

din O.U.G. nr. 51/1998 se

va admite recursul declarat de

A.V.A.S.

BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 9 din 5

februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Va comercială,

se va modifica sentința atacată și se va respinge contestația la executare

formulată de contestatoarea

S.I.F. M. SA BACĂU.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de

A.V.A.S.

BUCUREȘTI

împotriva sentinței comerciale nr. 9 din 5 februarie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică sentința

atacată și respinge contestația la executare formulată de contestatoarea

S.I.F. M. SA BACĂU.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 decembrie 2008.