ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3757/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3757/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra cererii de
recurs de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată că, prin
cererea înregistrată inițial pe rolul
Judecătoriei Bacău sub nr. 7700/2006 contestatoarea S.I.F. M. SA în
contradictoriu cu intimata A.V.A.S. a formulat contestație la executare
împotriva executării silite inițiate de către A.V.A.S. prin somația la
executare comunicată contestatoarei la 7 iunie 2006 în considerarea biletului
la ordin în valoare de 400.000 DOLARI S.U.A. emis la data de 30 mai 1996 de
către SC B. SRL în favoarea SC M.I. SRL și avalizat de F.P.P. II M. (în prezent
S.I.F. M.), solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin
care să se anuleze formele de executare cu consecința exonerării contestatoarei
de obligația de plată în baza excepțiilor invocate în cuprinsul contestației.
În motivarea
contestației la executare S.I.F. M. SA a arătat că împotriva sa a fost inițiată
executarea silită de către intimata A.V.A.S. care i-a comunicat somația de
executare cu
nr.
15491/1
din
2 iunie 2006 în baza biletului la ordin emis de SC B. SRL București în favoarea
SC M.I. SRL în valoare de 400.000 DOLARI S.U.A. cu data scadentei la 30 mai 1997
pe care apare mențiunea acordării unui aval de către fostul F.P.P. II M.
Contestatoarea a mai susținut că A.V.A.S. nu poate justifica dreptul de a
solicita plata creanței fără a prezenta originalul biletului la ordin și fără a
justifica posesia biletului printr-un șir neîntrerupt de giruri și că, ținând
seama de contextul cambial, A.V.A.S. ar mai trebui să facă dovada
că nu a decăzut din
termenul de prezentare la plată prevăzut de articolul 58 alin. (2) din Legea nr.
58/1934. Mai arată contestatoarea că termenul de prescripție a creanței este de
trei ani de la data scadenței, că în prezent obligația de plată este prescrisă
și ca A.V.A.S. trebuia să facă dovada întreruperii acestui termen.
În continuare s-a
învederat faptul inexistenței unei obligații valabile în sarcina S.I.F. M.
decurgând din lipsa unei obligații valabile în sarcina fostului F.P.P. II M. și
din lipsa unui mandat valabil al persoanelor care au semnat biletul la ordin la
rubrica
„
avalist” precum și
faptul că transformarea F.P.P. II M. în societate de investiții financiare prin
Legea nr. 133/1996 nu poate să transfere obligațiile asumate de către un organ
al statului în obligații ale unei societăți private. Se mai subliniază că
biletul la ordin nu are o cauză reală și licită întrucât nu exista o operațiune
care să justifice emiterea acestuia, din verificări nereieșind că titlul a avut
la baza operațiuni reale.
Prin sentința
comercială nr. 7747 din 14 septembrie 2006 Judecătoria Bacău a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București în considerarea
dispozițiilor articolului 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și a articolului 158 C.
proc. civ.
Prin decizia civilă nr.
133/ R din 9 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 496/110/2006,
s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - creditoare împotriva
sentinței civile nr. 7747 din 14 septembrie 2006 a Judecătoriei Bacău.
Prin decizia civilă nr.
1094/ R din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3763/110/2007
s-a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de
contestatoarea S.I.F. M. SA împotriva deciziei civile nr. 133 din 9 februarie 2007
pronunțată de Tribunalul Bacău.
După declinare
contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Curți de Apel București, secția
V-a comercială, sub nr. 4340/180/2006.
Procedându-se la
continuarea judecății, în ședința publică din 5 februarie 2007 instanța a pus
în discuția părților excepția prescripției dreptului la executare silită,
invocată de către contestatoare, pe care a apreciat-o ca având întâietate față
de celelalte excepții invocate, și pe care a admis-o prin
sentința comercială nr.
9 din 5 februarie 2008
pentru următoarele considerente:
„Contestatoarea S.I.F.
M. SA, care a luat ființă urmare transformării F.P.P. II M. și care apare în
calitate de avalist, pe biletul la ordin emis la data de 8 mai 1996 de către SC
B. SRL cu cont deschis la B., sucursala Victoria, în favoarea SC M.I. SRL
pentru suma de 400.000 DOLARI S.U.A., cu scadență la data de 3 iunie 1997, este
un debitor de regres iar executarea silită împotriva acestuia este supusă
normelor speciale prevăzute de Legea nr. 58/1934.
Potrivit
dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, dispoziții care se aplică și
biletului la ordin, neplata la scadență a sumei prevăzută în titlu deschide
posesorului acestuia dreptul la acțiunile directe sau la executarea nemijlocită
a titlului.
Reține că A.V.A.S. a
preluat de la fostul B. SA creanța asupra debitorului cedat SC B. SRL prin
contractul de cesiune de creanță nr. 096133 din 24 iunie 1999 și că prin
începerea formelor de executare silita împotriva avalistului intimata A.V.A.S.
și-a manifestat,în calitate de posesor al B.O. opțiunea de a-și valorifica
drepturile prin executarea nemijlocită a titlului în considerarea dispozițiilor
art. 63 din Legea nr. 58/1934 amintite mai sus.
Reține și că normele
de procedură aplicabile prezentei contestații la executare prin intermediul
căreia avalistul contestator critică aplicarea biletului la ordin au un
caracter special față de normele din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de către
A.V.A.S. și se aplică prioritar fată de acestea întrucât o norma specială poate
deroga de la altă normă specială numai în mod expres; prevederile O.U.G. nr. 51/1998
nederogând expres de la dispozițiile Legii nr. 58/1934.
În contextul arătat
valorificarea drepturilor cambiale este funcție de felurile acțiunilor.
Astfel, în cazul
acțiunilor directe rezultate din cambie (respectiv bilet la ordin) împotriva
acceptantului și a avaliștilor săi, termenul de prescripție este de 3 ani și
curge de la data scadenței titlului cambial.
Dispozițiile art. 39
din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de către intimata care ține să precizeze că în
speța nu trebuie avute în vedere decât explicațiile legiuitorului în legătură
cu actele care constituie titluri executorii, pe baza cărora a și fost pornită
executarea silita, nu pot fi
desprinse de contextul cambial și de faptul ca A.V.A.S. a
ales executarea silită a unui B.O.
Mai reține că
executarea cambială pentru a fi valabilă trebuie să țină seama și de termenul
de prescripție sus-menționat și că în speță termenul amintit s-a împlinit la
data de 3 iunie 2000. Protocolul încheiat la data de 28 august 2003 între
A.V.A.S. și S.I.F. M. SA nu poate constitui o cauza de întrerupere a termenului
de prescripție,fiind întocmit ulterior datei de 3 iunie 2000.
Nu se poate reține
incidența dispozițiilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de
către intimată care apreciază ca termenul de prescripție a dreptului de a cere
executarea silita a creanței menționate în B.O. ar fi de 7 ani întrucât
prezenta executare silită privește cum s-a mai arătat un bilet la ordin căruia
îi sunt aplicabile normele speciale ale Legii nr. 58/1934.
De altfel, intimata
urmărește să valorifice creanța decurgând dintr-un bilet la ordin, somând
avalistul să îndeplinească obligația de plată cuprinsă în titlu pentru ca apoi
să se prevaleze numai de dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 în afara contextului
cambial.”
Împotriva acestei
soluții a declarat recurs
A.V.A.S.
BUCUREȘTI
invocând motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii
în ceea ce privește termenul de prescripție de 7 ani și greșita aplicare a art.
94 din Legea nr. 58/1934. Recurenta a subsumat acestui motiv mai multe critici,
anume:
- executarea silită
din speță se desfășoară în baza dispozițiilor speciale ale O.U.G. nr. 51/1998
și nu în temeiul Legii nr. 58/1934,
- deși instanța de
fond reține corect dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 privitoare la competența
soluționării contestației la executare, în mod nelegal aplică termenul de
prescripție prevăzut de Legea nr. 58/1934,
- în cauză nu este
aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 94 din Legea nr. 58/1934,
- în cauză a operat
întreruperea termenului de prescripție atât printr-un act începător de
executare desfășurat de B. SA cât și prin recunoașterea făcută de S.I.F. M.
prin semnarea Protocolului nr. 268 din 28 august 2003.
Intimata a depus
întâmpinare și note de ședință prin care a învederat că a formulat contestație
la executare, invocând prescripția cambială și nulitatea actelor de executare
datorită inexistenței încheierii de investire a biletului la ordin și a
somației de executare cu transcrierea exactă și completă a biletului la ordin și
a solicitat aplicarea Legii nr. 58/1934 și a Normelor Cadru B.N.R. nr. 6 din
1994.
Verificându-și
competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte constată că
prezentul litigiu este o contestație la o executare silită pornită de recurentă
în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 aflată în calea de atac a recursului, cale reglementată
de dispozițiile art. 48 alin. (2), (3) și (4) și, în situația în care recursul
va fi admis, prin aceeași hotărâre instanța este obligată să soluționeze și
fondul cauzei.
„Art. 48 alin. (2)
Hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs.
(3) În recurs nu se
pot invoca apăreri ce nu au fost formulate în fata instanței a cârei hotărâre
este recurată, cu excepția celor de ordine publică.
(4) Daca admite
recursul, prin aceeași hotărâre instanța este obligată să soluționeze și fondul
cauzei sau, dacă se impune administrarea de probe noi, să stabilească termenul
de judecată”.
Înalta Curte reține
că prezentul litigiu se supune normelor de procedură speciale reglementate de O.U.G.
nr. 51/1998 pentru că astfel s-a decis în mod irevocabil în pricină, prin
respingerea recursului la sentința de declinare a competenței. Mai precis, prin
sentința comercială nr. 7747 din 14 septembrie 2006 Judecătoria Bacău a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București în considerarea dispozițiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și a art.
158 C. proc. civ., iar prin decizia civilă nr. 133/ R din 9 februarie 2007
pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 496/110/2006 s-a respins, ca nefundat,
recursul declarat de recurenta - creditoare împotriva sentinței de declinare.
Cât privește
recursul, Înalta Curte reține că acesta este fondat pentru următoarele
considerente:
Executarea silită a
fost pornită în temeiul art. 39, 40, 41 din O.U.G. nr. 51/1998 și nu potrivit
dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934.
Executarea silită
cambială, în conformitate cu dispozițiile art. 61 din Legea nr. 58/1934, s-a
pornit cu somația efectuată de B. la 04 august 1997 și cu biletul la ordin transcris
și învestit conform prevederilor cambiale. Această executare cambială a
continuat cu opoziția cambială formulată de S.I.F. M. și a fost respinsă prin
sentința civilă nr. 564 din 20 ianuarie 1998 a Judecătoriei Sectorului 3
București în dos. 9773/1997, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului
București, secția comercială, nr. 70 din 28 ianuarie 1999 în dosar nr.
4134/1998.
Rezultă că procesul
cambial în care s-au formulat apărări privitoare la titlul cambial și în care
s-a derulat întreaga procedură de executare silită cambială a fost acela din
1998/1999 și nicidecum acesta. Prezenta cauză este o contestație la executare,
cale de atac neprevăzută de legea cambiei, dar pe care legea cambiei nu o
exclude. Opoziția cambială nu se confundă cu contestația la executare, cale de
atac de drept comun împotriva oricărui titlu executoriu, deoarece prima
urmărește anularea titlului cambial, în timp ce a doua urmărește anularea
urmăririi silite.
Pe calea contestației
la executare se pot invoca apărări de fond numai dacă legea nu prevede în acest
scop o altă cale, art. 399 alin. (3) C. proc. civ.
Iar, în speță, există
o lege specială care prevede „o altă cale”, anume opoziția cambială, art. 62
din Legea nr. 58/1934. Pentru acest considerent, Înalta Curte nu va analiza
nici o apărare de fond privitoare la titlul executoriu.
Stabilind, așadar, că
executarea silită cambială s-a derulat în perioada 1997-1999 cu toate fazele
prevăzute de Legea cambiei (învestirea biletului la ordin, somația de
executare, opoziția cambială), rezultă că în prezent suntem într-o executare
silită a unei creanțe bancare neperformante, desfășurată în temeiul unor acte
de executare silită emise exclusiv în temeiul O.U.G. nr. 51/1998.
În speță, nu suntem
într-un concurs de legi speciale în materia executării silite, așa cum greșit a
reținut prima instanță, ci suntem într-un caz de executare silită a unei
creanțe bancare neperformante preluată la datoria publică internă, ce se supune
numai dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998. Dealtfel, modalitatea de executare
silită, și în consecință legea aplicabilă acesteia, este la alegerea
creditoarei și nicidecum la alegerea debitoarei avaliste.
Stabilind că, în
speță, se deduce judecății o executare silită a unei creanțe bancare
neperformante, (biletul la ordin a fost scontat la B. și astfel a ajuns să facă
parte din accesoriile cesiunii de creanță) rezultă că prescripția unei atare executări
silite nu poate fi decât cea prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998. Biletul la ordin
este numai un accesoriu al unei creanțe bancare neperformante preluate la
datoria publică internă și va urma soarta principalului. Titlul de creanță
principal este convenția de scontare a biletului la ordin intervenită între B.
și SC M.I. SRL. Convenția are alăturat titlul cambial cu funcțiunea de garanție
pentru creditul acordat prin efectele scontării.
Indiferent de
înscrisul constatator la creanței ori de titlul pe care urmează a-l executa
prin executorii proprii, A.V.A.S. are o procedură specială de executare silită.
Practic, indiferent de titlul executoriu aflat în portofoliul de titluri al A.V.A.S.,
fie el contract bancar, convenție de scontare, convenție de eșalonare, cambie
ori bilet la ordin, pentru toate se aplică termenul special de prescripție de 7
ani.
Acest termen a fost
prevăzut de legiuitor în considerarea creditorului special, statul, care a
preluat o creanță cu titlu oneros și pentru care a emis titluri de valoare, dar
și în considerarea caracterul special al creanței, anume o creanță bancară
neperformantă preluată la datoria publică internă a României.
Termenul special de
prescripție de 7 ani a fost introdus prin O.U.G. nr. 64/1999, art. 9 alin. (8),
fiind lipsit de relevanță faptul respingerii acestei ordonanțe prin Legea nr. 481/2001,
deoarece prin Legea nr. 409/2001 termenul de prescripție de 7 ani a fost
prevăzut la art. 9 alin. (5). Deci la data preluării creanței neperformante, 24
iunie 1999, în speță a contractului de scont și biletului la ordin, ca
accesoriu la aceasta, erau aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (8) din O.U.G.
nr. 51/1998.
Potrivit art. 41 O.U.G.
nr. 51/1998, titlurile se execută conform acestui act normativ, deci inclusiv
sub aspectul prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Față de data cesiunii
de creanță, 24 iunie 1999, rezultă că și fără a opera o cauză de întrerupere
sau suspendare a cursului prescripției, executarea silită, pornită de A.V.A.S.
în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 la data de 07 iunie 2006, este efectuată fără
depășirea termenului de prescripție de 7 ani.
În speță, convenția
de scontare a devenit titlu executoriu pe data cesiunii de creanță. În temeiul
Legii bancare nr. 33/1991 (sub imperiul căreia s-a încheiat și convenția de
scontare din cauză) contractele de credit nu erau titluri executorii. Pentru a
obține un titlu executoriu, băncile trebuiau să formuleze cereri de chemare în
judecată și să obțină sentințe irevocabile. Datorită acestei împrejurări, O.U.G.
nr. 51/1998 a prevăzut că, pe data cesiunii, toate titlurile constatatoare ale
creanțelor bancare neperformante cesionate către A.V.A.S. devin titluri
executorii. Rațiunea reglementării a fost aceea de a accelera procesul de
recuperare al datoriilor.
Conform art. 13 alin.
(4) „Pe
data preluării de către A.V.A.S. a activelor bancare contractele de credit
ajunse la scadenta, încheiate intre bănci si persoanele fizice sau persoanele
juridice debitoare, constituie de drept titlu executoriu, fora sa fie necesara
investirea cu formula executorie. Contractele de cesiune de creanța încheiate
intre A.V.A.S. si creditorii cedenți pentru preluarea creanțelor nu sunt supuse
publicitarii prevăzute la art. 2 din titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind
unele masuri pentru accelerarea reformei economice si au prioritate din
momentul notificării prevăzute la alin. (3). De asemenea, contractele de
cesiune de creanța reglementate de prezenta ordonanța de urgenta nu sunt supuse
transcrierii prevăzute la art. 1394 C. civ.
(5) Termenul de
prescripție a dreptului de a cere executarea silita a creanțelor preluate de
A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după
caz, au fost investite cu formula executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se
aplica creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silita a fost
prescris.”
Conform Art. 39 din O.U.G.
nr. 51/1998 „alin. (1) Constituie titlu executoriu contractele sau convențiile
de credit dintre banca si debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale
creanțelor, actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale
pentru restituirea acestor creanțe cesionate, potrivit legii, A.V.A.S., precum și
orice alte acte sau înțelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea
creanțelor preluate.”
În speță, nu se putea
aplica termenul prevăzut de art. 94 din Legea nr. 58/1934, dezvoltat de pct. 454,
455 și 456 ale Normelor Cadru B.N.R. nr. 6 din 1994, deoarece acest termen se
referă la prescripția dreptului material la acțiune și nu la prescripția dreptului
de a cere executarea silită conform dreptului comun. Dreptul material la
acțiune nu se confundă cu dreptul de a cere executarea silită.
Cum, în speță, așa
cum s-a demonstrat, nu suntem într-o acțiune cambială directă, nici de regres,
nici într-o executare silită cambială, când obligatul cambial face opoziție la
executare, ori într-o acțiune dintre obligații de regres și nici într-o acțiune
cauzală, rezultă că nu pot fi incidente dispozițiile art. 94 din Legea nr. 58/1934,
dezvoltat de pct. 454, 455 și 456 ale Normelor Cadru B.N.R. nr. 6 din 1994.
În temeiul art. 94
din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin:
Orice acțiuni
rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani,
socotiți de la data scadentei.
Acțiunile posesorului
împotriva girantului și împotriva dragatorului se prescriu printr-un an socotit
de la data protestului făcut în timp util sau de la data scadentei în caz de
stipulație, fora cheltuieli.
Acțiunile giranților,
unii împotriva altora și împotriva trăgătorului, se prescriu prin
6
luni socotite din
ziua din care girantul a plătit cambia sau din ziua in care acțiunea de regres
a fost pornita împotriva sa. Acțiunea de îmbogățire fără cauza se prescrie
printr-un an din ziua în care hotărârea pronunțata asupra acțiunii cambiale va
fi rămas definitiva.
Normele Cadru B.N.R.
nr. 6 din 1994
Pct.
-
Obligațiile cambiale,
cu excepția cauzelor de stingere admise de dreptul comun, se sting prin
decădere (art.
58
din Legea asupra cambiei - biletului la ordin) și prescripție.
Pct.
-
Prin prescripție se
înțelege modul de stingere a dreptului la acțiune în sens material, prin
neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege (timp util).
Prescripția face ca
titularul unui drept subiectiv sau creditorul care a rămas inactiv un anumit
răstimp sa-și piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acțiunii în
justiție și o data cu aceasta, posibilitatea de a obține executarea silita a
obligației corelative lui.
Pct.
- Durata
prescripției în materie cambiala este următoarea:
a) trei ani în ceea
ce privește acțiunea sau executarea cambiala directa;
b) un an în ceea ce
privește acțiunea sau executarea cambiala de regres;
c) șase luni în ceea
ce privește regresul girantului plătitor fata de ceilalți obligați de regres;
d) acțiunea de
îmbogățire fără cauza justa se prescrie în termen de un an din ziua în care
hotărârea judecătorească pronunțata asupra acțiunii sau execuției cambiale a
rămas definitiva
Înalta Curte mai
reține că titlul executor din speță a fost transmis prin gir o singură dată,
prin cesiunea de creanță în favoarea A.V.A.S. și ulterior scadenței, ceea ce
face să devină aplicabile dispozițiile art. 22 din Legea nr. 58/1934, adică să
devină incidente dispozițiile de la cesiunea de creanță de drept comun.
Girul ulterior
scadenței produce numai efectele specifice cesiunii de creanță ordinare, și nu
mai produce efectele specifice circuitului cambial. Cesionarului nu îi mai
incumbă obligația dovedirii prezentării la plată, cu atât mai mult cu cât
neprezentarea la plată nu are drept consecință pierderea dreptului de a acționa
direct acceptantul sau avalistul.
Pentru toate
argumentele prezentate, rezultă că A.V.A.S. are un titlu executor valabil,
neafectat de prescripție, pentru care nu trebuie să justifice posesia printr-un
șir neîntrerupt de giruri și pentru care nu este necesară prezentarea la plată
pentru că prezentul litigiu nu este un proces cambial, ci o contestație la
executarea silită pornită de A.V.A.S. în temeiul unei proceduri ce se bucură de
o reglementare specială, anume O.U.G. nr. 51/1998.
Pentru considerentele
de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. și art. 48
alin. (2), (3) și (4)
din O.U.G. nr. 51/1998 se
va admite recursul declarat de
A.V.A.S.
BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 9 din 5
februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Va comercială,
se va modifica sentința atacată și se va respinge contestația la executare
formulată de contestatoarea
S.I.F. M. SA BACĂU.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de
A.V.A.S.
BUCUREȘTI
împotriva sentinței comerciale nr. 9 din 5 februarie 2008 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a V-a comercială.
Modifică sentința
atacată și respinge contestația la executare formulată de contestatoarea
S.I.F. M. SA BACĂU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 11 decembrie 2008.