ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2978/2008

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin contestația la executare formulată de contestatorul Z.M.A., în contradictoriu cu A.V.A.S. s-a solicitat să se constate împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanței izvorâte din sentința penală nr. 150 din 1 februarie 2001 pronunțată de Judecătoria sector 3 București în Dosarul nr. 14452/199 definitivă și executorie, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 26 din 25 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul Z.M.A. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că dreptul intimatei de a solicita executarea silită a contestatorului are la bază creanțele neperformante preluate de A.V.A.S. de la fosta SC B. SA prin: contractul de cesiune de creanță din 24 iunie 1999 prin care SC B. SA a cesionat către A.V.A.S. creanța în cuantum de 12.418.193.166,50 lei împotriva debitorului cedat SC A.E. SA; contractul de cesiune de creanță din 24 iunie 1999 prin care SC B. SA a cesionat către A.V.A.S. creanța în cuantum de 13.687.739.939,63 lei împotriva debitorului cedat SC B.M.M.I. SA; sentința penală nr. 150 din 1 februarie 2001 pronunțată de Judecătoria sector 3 prin care contestatorul a fost obligat la plata creditelor obținute de cele două societăți menționate către A.V.A.S.

în calitate de parte civilă în locul fostei SC B. SA și contractele de cesiune de creanță menționate și că actul normativ după care se calculează termenul de prescripție este legea specială și anume O.U.G. nr. 51/1998 modificată, iar nu Decretul nr. 167/1958 cum greșit susține contestatorul. Totodată instanța a reținut că titlul executoriu este comunicat de A.V.A.S. în temeiul dispozițiilor articolului 41 din O.U.G. nr. 51/1998 prin adresa din 5 noiembrie 2007 în interiorul termenului special de prescripție de 7 ani. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul Z.M.A. în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ.

solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației împotriva executării silite, urmând să se constate împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită aplicabil, respectiv acela de 3 ani care începe să curgă de la 9 februarie 2002. Dezvoltând motivele de recurs se invocă că prin calificarea dată sentinței penale nr. 150/2001 a Judecătoriei sector 3 București instanța a schimbat înțelesul actului dedus judecății, fiind evident că în acest context a interpretat greșit legea - dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998. În acest sens se invocă că dispozițiile art. 38 și art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 cuprind condiții cumulative.

Astfel, dacă o persoană face parte din categoriile prevăzute de art. 38 împotriva sa ar trebui să existe un titlu de creanță din cele prevăzute de art. 39 - contracte de credit sau alte titluri și în consecință, dacă aceste persoane nu fac parte din categoriile prevăzute de art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998 atunci lor nu le pot fi opuse titlurile prevăzute de art. 39. Concluzionând se susține că O.U.G. nr. 51/1998 nu este aplicabilă în speță, ci norma generală în materie. Se susține că hotărârea este greșită și sub aspectul modului de calcul al termenului de prescripție, instanța indicând ca dată a nașterii titlului executoriu ziua de 1 februarie 2001, în vreme ce hotărârea penală a devenit executorie la altă dată.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de contestator. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză întrucât instanța nu a schimbat înțelesul titlului executor când a reținut că îl reprezenta sentința penală nr. 150/2001 pronunțată de Judecătoria sector 3 București și că se încadrează în dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998, respectiv la sintagma „ori alte titluri constatatoare ale creanțelor”.

Curtea a reținut corect că actul normativ după care se calculează termenul de prescripție este legea specială și anume O.U.G. nr. 51/1998 republicată, iar nu Decretul nr. 167/1958, în condițiile în care contestatorul face parte din categoriile de debitori prevăzute de art. 38 lit. e) din O.U.G. nr. 51/1998, iar titlul opus se încadrează în prevederile art. 39 din aceeași ordonanță. Potrivit art. 38 lit. e) din O.U.G. nr. 51/1998 stingerea prin plată a datoriei publice interne rezultate din preluarea la această datorie a activelor bancare cesionate la A.V.A.S. constituie o obligație ce revine persoanelor fizice sau juridice care în baza unor raporturi stabilite cu persoanele prevăzute la lit. a), b) și d) au dobândit indiferent de titlu sau de modalitate, bunuri ori alte avantaje financiare în dauna obligației de restituire a creditului.

Contestatorul face parte din categoriile de debitori prevăzute de acest text de lege. Din sentința penală nr. 150/2001 pronunțată de Judecătoria sector 3 București rezultă sub aspectul vinovăției inculpatului Z.M.A. că în calitate de director adjunct al S.C. SC B. SA - Sucursala Lipscani, în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu știință și-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu prin nerespectarea normelor bancare obligatorii cu prilejul acordării creditelor către SC A.E. SRL și SC B.M.M.I. SRL, administrate de inculpații M.O.M. și respectiv C.M. și a beneficiat de avantaje financiare de la inculpata M.O.M. (folosința unor bunuri, împrumuturi de sume mari de bani pentru o perioadă îndelungată).

Dreptul intimatei de a solicita executarea silită a contestatorului are la bază creanțele neperformante preluate de A.V.A.S. de la SC B. SA astfel cum sunt definite de dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 51/1998. Titlul executoriu îl reprezintă sentința penală nr. 150/2001 pronunțată de Judecătoria sector 3 București, prin care contestatorul a fost obligat către A.V.A.S. la plata creditelor obținute de SC A.E. SRL și SC B.M.M.I. SRL de la SC B. SA și care au fost preluate conform contractelor de cesiune din 24 iunie 1999 și din 24 iunie 1999. În consecință executarea silită se efectuează de A.V.A.S. în baza dispozițiilor O.U.G.

nr. 51/1998 modificată, fiind aplicabil termenul special de prescripție de 7 ani prevăzut de articolul 13 alin. (5). În ceea ce privește data la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită a creanței se reține că acesta a început să curgă la data la care hotărârea penală a devenit executorie, respectiv la 9 decembrie 2002. Și față de această dată - 9 decembrie 2002 comunicarea titlului executoriu de A.V.A.S. prin adresa din 5 noiembrie 2007 este în interiorul termenului special de prescripție de 7 ani. Constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul Z.M.A. împotriva sentinței nr. 26 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.