ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3218/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 17269/2003

la Judecătoria Iași, reclamanta SC C.T. Iași a solicitat obligarea pârâtei I.C.

București, Filiala Iași, la plata sumei de 52.243.982 lei, reprezentând

penalități de întârziere la plată, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 97 din 31

octombrie 2003, Judecătoria Iași a respins acțiunea reclamantei, cu motivarea

că se impunea respectarea dispozițiilor art. 720 C. proc. civ. și, înlăturând

apărarea reclamantei, potrivit căreia prin introducerea somației de plată s-au

respectat dispozițiile legale mai sus menționate, în sensul că s-a îndeplinit

procedura de conciliere.

Prin decizia comercială nr. 19/A din

2 februarie 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de reclamantă,

împotriva sentinței judecătoriei, pe care a schimbat-o în tot.

A admis acțiunea reclamantei și a

obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 52.243.982 lei,

reprezentând penalități de întârziere și 3.899.638 lei, cheltuieli de judecată

la fond și 1.964.919 lei, în apel.

În motivarea acestei soluții, curtea

de apel a reținut că apelanta a formulat inițial o somație de plată,

intimata-pârâtă a cunoscut existența debitului iar, pe fondul cauzei,

intimata-pârâtă nu și-a respectat obligațiile de plată asumate prin contract și

act adițional, în sensul că a achitat cu întârziere facturile.

Împotriva deciziei mai sus

menționate, a declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 3, 9

și 10 C. proc. civ. și susținând că pentru admisibilitatea cererii se impunea a

fi respectate dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., privind

concilierea. Recurenta-pârâtă a ridicat, în sensul susținerilor sale,

excepțiile: lipsei capacității de exercițiu a Filialei Iași, a I.C. București

și necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, ca instanță de fond și a

Curții de Apel Iași, ca instanță de apel, în soluționarea prezentei cauze. A

solicitat admiterea recursului său, casarea în întregime a deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre soluționare la instanța de la sediul său, Judecătoria sectorului

II București.

Instanța a pus din oficiu în

discuția părților excepția de necompetență materială a Curții de Apel Iași de a

judeca în această cauză, excepție în soluționarea căreia a reținut următoarele:

Din interpretarea dispozițiilor art.

282

1

C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 58/2003, coroborate

cu cele ale art. 1 din același cod, rezultă că judecătoria judeca în primă

instanță procesele și cererile în materie comercială a căror valoare era de

până la 200.000.000 lei, astfel încât judecătoria, respectiv Judecătoria Iași,

a judecat corect această cauză, având ca obiect pretenții în valoare de

52.243.982 lei.

Potrivit aceluiași articol, mai sus

menționat, nu erau supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă

instanță, privind cererile și litigiile al căror obiect avea valoarea mai sus

arătată, motiv pentru care se va admite excepția de necompetență materială în

cauză a Curții de Apel Iași.

În conformitate cu dispozițiile art.

299 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 195/2004, competența de soluționare a căii de atac îndreptată

împotriva hotărârii judecătoriei, respectiv a recursului, revine tribunalului,

dar, cum tribunalul nu ar putea desființa o hotărâre dată de curtea de apel, ca

instanță superioară, urmare admiterii excepției de necompetență, se va casa

decizia curții de apel și se va trimite dosarul spre soluționare instanței

legal competente, respectiv Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite excepția de necompetență a Curții de Apel Iași.

Casează decizia nr. 19 A din 02 februarie 2004 a Curții de

Apel Iași și trimite dosarul nr. 4219/2004 spre competentă soluționare la

Tribunalul Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 30 septembrie 2004.