ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2168/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 2 aprilie 2003, înregistrată la nr. 3431, reclamanta, D.S. Suceava a solicitat obligarea pârâtei SC F. SA Rădăuți la plata sumei de 443.221.856 lei, reprezentând penalități de întârziere.

Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Suceava, prin sentința nr. 2168, pronunțată la data de 14 noiembrie 2003, în dosarul nr. 3431/2003, a respins, ca nefondată, menționata cerere, evocând incidența art. 969 C. civ., cu motivarea că reclamanta nu a respectat prevederile art. 35 alin. (2) din contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 13257 din 17 septembrie 2001, în care s-a stipulat obligația de a se percepe cu prioritate penalitățile de întârziere și că reclamanta, în calitate de creditor, a imputat plata mai întâi asupra prețului fără acordul debitorului cu toate că părțile conveniseră că imputarea plății să fie efectuată cu prioritate asupra penalităților de întârziere contrar prevederilor art. 1110 C. civ.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost înregistrat sub nr. 496/2004 pe rolul Secției comerciale și de contencios administrativ a Curții de Apel Suceava, care, prin Încheierea nr. 72, pronunțată la data de 22 aprilie 2004, a trimis dosarul Curții de Apel Bacău, în considerarea hotărârii de strămutare pronunțată în cauză. Prin decizia civilă nr. 154, pronunțată la data de 24 iunie 2004, în dosarul nr. 2344/2004, secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Bacău a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 443.321.856 lei, cu titlu de penalități de întârziere și suma de 29.891.610 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2500, pronunțată la data de 8 aprilie 2005, în dosarul nr. 9498/2004, a admis recursul declarat de intimata pârâtă împotriva evocatei decizii pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu indicația de a se verifica apărările pârâtei privind incidența forței majore și a se stabili dacă se datorau penalități în condițiile în care reclamanta și-a dat acordul pentru eșalonarea plăților. Reinvestită cu soluționarea apelului, conform deciziei instanței de trimitere, secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Bacău, prin decizia nr. 78, pronunțată la data de 8 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3799/2005, a respins, ca nefondat, apelul pe care reclamanta l-a formulat împotriva sentinței tribunalului.

Pentru a pronunța această decizie instanța de rejudecare a apelului a reținut, în raport de cerințele art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și de probele administrate că aprobarea eșalonării la plată a debitelor, dovedită în speță, are drept consecință modificarea scadenței, astfel că nu mai pot fi calculate penalități de întârziere în temeiul contractului ci, eventual, majorări de întârziere în cazul nerespectării termenelor de plată stabilite prin eșalonare și că pârâta este exonerată de plata penalităților de întârziere prevăzută în contract, întrucât potrivit art. 6 din contractul nr. 13257 din 17 septembrie 2001, plata valorii masei lemnoase se efectuează după emiterea facturii, anterior predării parchetelor spre exploatare, iar factura nr. 5393/2001 a fost emisă la data de 4 decembrie 2001,dată la care s-a făcut dovada existenței unei situații de forță majoră, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția de respingere a acțiunii.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a interpretat, greșit, art. 6 din contractul părților și a acordat intimatei cheltuielile de judecată efectuate de aceasta în primul ciclu procesual fără ca acestea să fie solicitate, critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., spre a putea fi analizat. Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că instanța de apel cercetând, cu aplicarea art. 977, 892 C. civ., conținutul clauzelor contractului de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 13257/17 septembrie 2001, enunțate la Capitolele III, V și VI nu a denaturat voința părților concretizată în art. 6 din menționatul contract, în conformitate cu care plata valorii masei lemnoase cumpărate se va efectua după emiterea facturii, anterior predării parchetelor spre exploatare, prin evocarea acestei clauze, pentru a înlătura susținerea apelantei reclamante că intimata pârâtă a exploatat și și-a însușit materialul lemnos anterior onorării plăților, respectând principiul statornicit de art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, așa încât critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., nu poate fi primită. Cum principiul care rezultă din dispozițiile înscrise în art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la baza căruia stă culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, precum și unicitatea procesului civil impun acordarea cheltuielilor ocazionate de judecata procesului, în toate fazele sale, în situația în care partea care l-a câștigat le cere și dovedește că le-a făcut și cum intimata-pârâtă, partea câștigătoare, în speță, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe care le-a făcut pe parcursul procesului conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, se constată că, prin acordarea lor, astfel cum au fost dovedite, instanța de apel a respectat cerințele precitatului text legal, aspect ce înlătură incidența art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză și, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs și culpa procesuală a recurentei, va dispune obligarea acesteia să plătească intimatei suma de 7.140 lei, cu acest titlu, reprezentând onorariul plătit avocatului ales, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.N.P. – R. – D.S. Suceava, împotriva deciziei nr. 78 din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 7140 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC F. SA Rădăuți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.