ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2168/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului Suceava la data de 2 aprilie 2003, înregistrată la nr. 3431,

reclamanta, D.S. Suceava a solicitat obligarea pârâtei SC F. SA Rădăuți la

plata sumei de 443.221.856 lei, reprezentând penalități de întârziere.

Secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Suceava, prin sentința nr. 2168,

pronunțată la data de 14 noiembrie 2003, în dosarul nr. 3431/2003, a respins,

ca nefondată, menționata cerere, evocând incidența art. 969 C. civ., cu

motivarea că reclamanta nu a respectat prevederile art. 35 alin. (2) din

contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 13257 din 17

septembrie 2001, în care s-a stipulat obligația de a se percepe cu prioritate

penalitățile de întârziere și că reclamanta, în calitate de creditor, a imputat

plata mai întâi asupra prețului fără acordul debitorului cu toate că părțile

conveniseră că imputarea plății să fie efectuată cu prioritate asupra

penalităților de întârziere contrar prevederilor art. 1110 C. civ.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost înregistrat sub nr. 496/2004

pe rolul Secției comerciale și de contencios administrativ a Curții de Apel

Suceava, care, prin Încheierea nr. 72, pronunțată la data de 22 aprilie 2004, a

trimis dosarul Curții de Apel Bacău, în considerarea hotărârii de strămutare

pronunțată în cauză.

Prin decizia civilă nr. 154,

pronunțată la data de 24 iunie 2004, în dosarul nr. 2344/2004, secția

comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Bacău a admis apelul

formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o,

în tot, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 443.321.856 lei, cu titlu de penalități de întârziere și

suma de 29.891.610 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Secția comercială a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2500, pronunțată la data de 8

aprilie 2005, în dosarul nr. 9498/2004, a admis recursul declarat de intimata

pârâtă împotriva evocatei decizii pe care a casat-o și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, cu indicația de a se verifica apărările pârâtei

privind incidența forței majore și a se stabili dacă se datorau penalități în

condițiile în care reclamanta și-a dat acordul pentru eșalonarea plăților.

Reinvestită cu soluționarea

apelului, conform deciziei instanței de trimitere, secția comercială și de

contencios administrativ a Curții de Apel Bacău, prin decizia nr. 78,

pronunțată la data de 8 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3799/2005, a respins, ca

nefondat, apelul pe care reclamanta  l-a formulat împotriva sentinței

tribunalului.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de rejudecare a apelului a reținut, în raport de cerințele art.

315 alin. (1) C. proc. civ. și de probele administrate că aprobarea eșalonării

la plată a debitelor, dovedită în speță, are drept consecință modificarea

scadenței, astfel că nu mai pot fi calculate penalități de întârziere în

temeiul contractului ci, eventual, majorări de întârziere în cazul

nerespectării termenelor de plată stabilite prin eșalonare și că pârâta este

exonerată de plata penalităților de întârziere prevăzută în contract, întrucât

potrivit art. 6 din contractul nr. 13257 din 17 septembrie 2001, plata valorii

masei lemnoase se efectuează după emiterea facturii, anterior predării

parchetelor spre exploatare, iar factura nr. 5393/2001 a fost emisă la data de

4 decembrie 2001,dată la care s-a făcut dovada existenței unei situații de

forță majoră, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția de respingere a

acțiunii.

Împotriva acestei din urmă

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând motivele prevăzute de art.

304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că instanța de apel a interpretat, greșit, art. 6 din

contractul părților și a acordat intimatei cheltuielile de judecată efectuate de

aceasta în primul ciclu procesual fără ca acestea să fie solicitate, critici

care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., recurenta nedezvoltând motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., spre a putea fi analizat.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că

instanța de apel cercetând, cu aplicarea art. 977, 892 C. civ., conținutul

clauzelor contractului de vânzare-cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 13257/17

septembrie 2001, enunțate la Capitolele III, V și VI nu a denaturat voința

părților concretizată în art. 6 din menționatul contract, în conformitate cu

care plata valorii masei lemnoase cumpărate se va efectua după emiterea

facturii, anterior predării parchetelor spre exploatare, prin evocarea acestei

clauze, pentru a înlătura susținerea apelantei reclamante că intimata pârâtă a

exploatat și și-a însușit materialul lemnos anterior onorării plăților, respectând

principiul statornicit de art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante, așa încât critica

întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi

primită.

Cum principiul care rezultă

din dispozițiile înscrise în art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la baza căruia

stă culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, precum și unicitatea

procesului civil impun acordarea cheltuielilor ocazionate de judecata

procesului, în toate fazele sale, în situația în care partea care l-a câștigat

le cere și dovedește că le-a făcut și cum intimata-pârâtă, partea câștigătoare,

în speță, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe care le-a făcut pe

parcursul procesului conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, se

constată că, prin acordarea lor, astfel cum au fost dovedite, instanța de apel

a respectat cerințele precitatului text legal, aspect ce înlătură incidența art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat în cauză și, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având

în vedere cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate

în recurs și culpa procesuală a recurentei, va dispune obligarea acesteia să

plătească intimatei suma de 7.140 lei, cu acest titlu, reprezentând onorariul

plătit avocatului ales, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta R.N.P. – R. – D.S. Suceava, împotriva deciziei nr. 78 din 8

noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

sumei de 7140 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC F.

SA Rădăuți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2006.