ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 733/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 879 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Iași s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA și pârâtul S.C.J.U.S.S. Iași a fost obligat la plata sumei de 2.878.607.981 lei penalități de întârziere și la 56.931.079 lei cheltuieli de judecată. Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 47 din 28 martie 2005 prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului. S-a reținut în considerentele deciziei că pârâtul datorează suma în baza clauzei penale din contractul încheiat între părți, iar neprimirea la timp a fondurilor bugetare nu este de natură să o exonereze de plata acestora.

Instanța a apreciat că deși pârâtul a achitat până la 30 iunie 2004 obligațiile curente și restante, pentru a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 37/2004 era necesar ca acesta să prezinte dovada că s-a făcut notificarea de către coordonatorul ei (minister sau organ central sau local) pentru autorizarea acordării acestor facilități la consiliul concurenței potrivit art. 13 alin. (1) din actul normativ menționat. Împotriva acestei decizii S.C.J.U.S.S. Iași a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale. A arătat recurentul că instanțele în mod greșit au apreciat că nu beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 37/2004, deși a făcut dovada că a achitat debitele până la 30 iunie 2004, condiție cerută de art. 1 alin. (4) din acest act normativ pentru a se dispune anularea penalităților și majorărilor de întârziere.

S-a invocat că a comunicat cu adresa din 13 septembrie 2004 faptul că nu a beneficiat de ajutoare de stat în ultimii 3 ani și că a formulat cerere de anulare a penalităților și majorărilor de întârziere. S-a invocat că instanța a apreciat că nu beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 37/2004 întrucât nu s-a prezentat dovada că s-a făcut notificarea de către coordonatorul ei pentru autorizarea acordării acestor facilități la consiliul concurenței conform art. 13 alin. (1) din acest act normativ. Instanța nu a avut în vedere și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 143/1999, privind ajutorul de stat care nu cere această notificare dacă sunt îndeplinite anumite condiții și pe care recurenta consideră că le-a îndeplinit.

Recursul este fondat. Potrivit contractului din 24 mai 2001, astfel cum a fost modificat prin act adițional, reclamanta SC C. SA a furnizat pârâtului energie termică, iar facturile emise pentru plata prețului au fost achitate cu întârziere și pentru aceasta s-au pretins penalități datorate până la 31 decembrie 2003. Potrivit art. 1 alin. (4) din O.U. privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie „persoanele juridice care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă și gaze naturale până la 30 iunie 2004, beneficiază de anularea penalităților și majorărilor de întârziere”.

Instanța de apel a apreciat în mod greșit că recurentul nu beneficiază de prevederile acestei ordonanțe pentru că nu a prezentat o dovadă că s-a făcut notificarea de către coordonatorul ei pentru autorizarea acordării acestor facilități la consiliul concurenței potrivit art. 13 din acest act normativ. Astfel, recurentul pârât a depus la dosar adresa din 28 iunie 2004, prin care a adus la cunoștință intimatei reclamante faptul că nu are datorii sau restanțe pentru facturile reprezentând consumurile curente de energie termică și a solicitat să se ia măsurile necesare în vederea anulării penalităților și majorărilor de întârziere, împrejurare confirmată de intimata reclamantă. Este adevărat că art. 13 alin. (1) din O.U.

nr. 37/2004 (ce a fost reținut de instanța de apel) prevede că aceste facilități de natura ajutorului de stat se acordă cu respectarea legislației în domeniul ajutorului de stat, după autorizarea acestora de către consiliul concurenței. Aceste dispoziții trebuiesc coroborate însă cu prevederile art. 20 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat conform cărora ajutorul acordat într-o perioadă de până la 3 ani, în valoare totală de 3 miliarde lei, este considerat a fi autorizat și nu cade sub incidența obligației de notificare, în condițiile stabilite prin regulamentul consiliului concurenței. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că recurentul pârât a îndeplinit cerințele prevăzute de art. 1 alin. (4) din O.U.

nr. 37/2004 și beneficiază de anularea penalităților de întârziere. Așa fiind, conform art. 312 alin. (2) C. proc. civ. urmează a admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel ce se va modifica; se va admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului, ce se va schimba în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei. Referitor la cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru achitată de reclamantă se va face aplicarea dispozițiilor art. 23 lit. c) din Legea nr. 146/1997, care prevede restituirea acestora atunci când acțiunea a rămas fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul S.C.J.U.S.S. Iași, împotriva deciziei nr. 47 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Iași, secția comercială, modifică decizia recurată, admite apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței nr. 879/ E din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Iași, schimbă sentința apelată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Iași, în contradictoriu cu pârâtul S.C.J.U.S.S. Iași. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.