ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1116/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5459/2/2008, pe rolul Curții de Apel București contestatoarea SC C.I.C. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Banca C.R.F.R. SA, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că intimata A.V.A.S. nu are un titlu executoriu împotriva sa, întrucât toate datoriile au fost achitate și, pe cale de consecință anularea efectelor Ordinului nr. 74 din 18 august 2008 cu privire la societatea debitoare; anularea tuturor actelor de executare inițiate împotriva debitoarei, inclusiv a popririi instituite asupra contului deschis la Banca C.R.F.R.

SA. În motivarea contestației s-a arătat că între contestatoare și C.A.S. a Municipiului București a intervenit Convenția nr. 117/2003, prin care s-a stabilit plata eșalonată a unor debite acumulate în perioada anterioară constituirii C.A.S.M.B. și, de asemenea pentru anii 2002 - 2003, în condițiile respectării obligațiilor asumate, debitoarea beneficiind de exonerare de plată pentru suma de 52.544 ron. Contestatoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate conform Convenției, însă fiind înștiințată cu întârziere despre cesiunile succesive ale creanței bugetare și inclusiv a convenției de eșalonare a plății, debitoarea a achitat cu O.P. din ianuarie 2004 la C.A.S.M.B. rata ce trebuia achitată la A.F.P.

sector 1, întrucât înștiințarea cu privire la schimbarea creditorului a fost comunicată cu data de 13 februarie 2004 și cu O.P. din 13 februarie 2004 s-a achitat rata la A.F.P. sector 1 deși creditor ca urmare a cesionării devenise A.V.A.S. În raport cu acestea, s-a susținut că debitoarea și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate, cesiunea creanței nefiindu-i opozabilă decât în condițiile respectării obligației de notificare. S-a mai arătat că plata cu o întârziere de 3 zile a ratei aferente lunii iulie 2005 nu poate constitui motiv de reziliere al convenției pentru această debitoare achitând majorări de întârziere. Prin întâmpinare intimata A.V.A.S. a invocat excepția tardivității formulării contestației raportat la art. 401 lit. c) C. proc.

civ. În susținerea excepției s-a arătat că prin contestația formulată se atacă titlul executoriu deținut de A.V.A.S. în temeiul Protocolului nr. 44 din 3 martie 2004 încheiat între contestatoarea C.A.S.M.B. și a dispozițiilor O.U.G. nr. 95/2006 notificat cu adresa din 29 august 2007 debitoarei, notificare prin care a fost somată să achite în termen de 10 zile debitul în cuantum de 14.067,27 dolari. Anularea convenției 117/2003 a fost comunicată prin aceiași adresă, contestatoarea cunoscând de la acea dată faptul că nu mai beneficiază de înlesnirile la plată prevăzută de Legea nr. 266/2006. În raport cu art. 401 C. proc. civ. s-a apreciat că raportat la data notificării 29 august 2007 contestația înregistrată la data de 16 septembrie 2008 este tardivă.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 189 din 14 decembrie 2009 a admis excepția tardivității cu privire la capătul II din contestație și a respins ca tardiv acest capăt de cerere. A admis în parte contestația la executarea silită și a dispus anularea ordinului de poprire din 18 august 2008 cu privire la debitoarea SC C.I.C. SRL. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat a rezultat că notificarea cesiunii s-a efectuat la data de 27 iulie 2005, cu adresa, prin care A.V.A.S. a comunicat preluarea creanței în cuantum de 81.033 ron, reprezentând valoare consolidată 24.706,75 dolari S.U.A., încunoștințând debitoarea că recuperarea acestuia urmează să se efectueze conform Convenției 117/2003.

Față de acestea, apreciază întemeiată excepția tardivității formulării contestației referitor la capătul II de cerere, prin care s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare, deci și la titlul de creanță, apreciază, raportat la art. 401 alin. (1) lit. a C. proc. civ. întrucât data notificării cesiunii și a continuării executării în temeiul Convenției 117/2003 de către A.V.A.S. s-a efectuat la 27 aprilie 2005, iar contestația a fost formulată la 16 septembrie 2008. Referitor la capătul de cerere privind anularea Ordinului de poprire din 18 august 2008 s-a reținut că acesta a fost comunicat terțului poprit la data de 29 august 2008, conform "înscrisului aflat la dosar; debitoarei nu i-a fost comunicat, aceasta aflând ulterior prin intermediul băncii de faptul instituirii popririi, față de acestea apreciază contestația formulată împotriva Ordinului nr. 74 din 18 august 2008 ca fiind formulată în termen.

Prin adresa din 29 august 2007, A.V.A.S. a comunicat debitoarei ca datorită nerespectării obligațiilor asumate prin Convenția 117/2003, privind achitarea la scadență a ratei de eșalonare aferente lunii iulie 2005; a prezentării confirmărilor A.F.P. sector 6 referitor la achitarea obligațiilor lunare la F.N.U.A.S.S. pe perioada eșalonării, conform prevederilor lit. d) din Convenție; a încadrării în prevederile Legii nr. 266/2006 privind menținerea în vigoare a convenției, facilitățile acordate prin convenție și-au pierdut valabilitatea, astfel că suma de 14.067,27 dolari S.U.A. a devenit scadentă, urmând a fi achitată în termen de 10 zile de la comunicarea notificării.

Din probatoriul administrat a rezultat că toate plățile efectuate anterior notificării cesiunii prin Protocolul 44 din 3 martie 2004, comunicat cu adresa din 27 iulie 2005, in speța ratele aferente lunilor ianuarie si februarie 2004, sunt valabil efectuate de către debitor către creditorul cedent, nefiindu-i opozabila cesiunea decât ulterior notificării. În consecință, nu pot fi reținute susținerile intimatei referitoare la necunoașterea legii de către debitoare, respectiv, a dispozițiilor legale privind cesionarea creanței, ci culpa exclusivă a A.V.A.S., cesionar al creanței, căruia îi revenea obligația notificării cesiunii de îndată, conform art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998. Reține și concluziile expertizei contabile administrate în cauză, potrivit cărora, prin achitarea din proprie inițiativă a majorărilor de întârziere aferente celor 3 zile, în cuantum de 42 lei, societatea a beneficiat de repunerea în termen prevăzută de legislația în vigoare.

În ceea ce privește neindeplinirea obligației constând în confirmarea de către A.F.P. sector 6 a achitării sumelor datorate lunar către F.U.N.A.S.S., din probatoriul administrat a rezultat că debitoarea a obținut confirmarea îndeplinirii acestor obligații atât pentru anul 2004 cât și pentru anul 2005. Cu privire la neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 266/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 28/2006, referitor la neîndeplinirea obligației de a solicita constatarea și a proba încadrarea în prevederile acestei legi. Reține că prin Convenția 117/2003 s-a convenit eșalonarea la plată a datoriilor restante, pe o durată 24 de luni, potrivit graficului aflat la dosar prevedea ca dată a ultimei rate de eșalonare 18 septembrie 2005. Potrivit art. 18 alin. (6) din O.G.

nr. 28/2006 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 266/2006, pentru debitorii care au beneficiat de înlesniri la plată ale căror termene s-au împlinit înainte de adoptarea legii, înlesnirea la plata se consideră respectată, cu toate efectele la data la care au fost îndeplinite condițiile stipulate în aceasta, inclusiv în condițiile în care nu s-au constituit garanții sau condițiile privind înstrăinarea activelor nu au fost respectate. Or, a rezultat că debitoarea a respectat toate condițiile prevăzute în Convenția 117/2003, cu privire la plata ratelor de eșalonare, a constituirii garanției, a comunicării întrunirii tuturor condițiilor privind confirmarea achitării lunare a sumelor datorate F.U.N.A.S.S., achitarea cu întârziere de 3 zile a unei aferente lunii iulie 2007, necontituind un motiv de anulare a convenției cu consecința pierderii înlesnirilor la plată, cu atât mai mult cu cât din interpretarea art. 18 alin. (6) din O.G.

nr. 28/2006 rezultă că, în ceea ce privește înlesnirile la plată acordate sub imperiul O.G. nr. 40/2002, dispozițiile legii noi sunt mult mai favorabile. Fata de acestea, în mod neîntemeiat, A.V.A.S. a dispus anularea Convenției 117/2003 și, apreciind că acesta nu își mai produce efectele a dispus executarea creanței restante. Împotriva acestei soluții a declarat recurs A.V.A.S. București criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate da.304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel în mod eronat instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998 neobservând că intimata avea cunoștință de cesiunea creanței prin publicarea O.U.G. nr. 95/2003 prin care se cesionase către A.V.A.S.

în vederea recuperării, toate creanțele restante la CASS. De asemenea s-a arătat că intimata nu a făcut dovada achitării obligațiilor curente la FUNASS pe perioada eșalonării la plată a contribuției la C.A.S.S. conform Convenției nr. 117/2003 pentru lunile octombrie, decembrie 2003. Recursul este nefondat. A.V.A.S. pretinde, cu rea credință, că nu ar fi plătit ratele pentru lunile ianuarie - februarie 2004, în condițiile în care s-a dovedit la dosar că aceste sume au fost achitate către C.A.S.S. și că între cele două instituții a intervenit o desocotire care a condus în final la ajungerea sumelor achitate în conturile A.V.A.S. În realitate în dorința de a respecta cele stabilite prin Convenția nr. 117/2003, intimata a efectuat plățile stabilite prin graficul convenit cu C.A.S.M.B., în contul acestei instituții, fără nici un fel de incidente, fiind în grafic.

La momentul schimbărilor dispuse privind instituțiile care sunt autorizate să colecteze în continuare sumele stabilite prin convenția încheiată cu C.A.S.M.B.. (inițial Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și mai apoi, A.V.A.S.), intimata a continuat să facă plățile către instituțiile abilitate anterior. Astfel, s-a achitat cu O.P. din ianuarie 2004 la C.A.S.M.B. rata care ar fi trebuit achitată la A.F.P.S.1 (înștiințarea privind schimbarea titularului ne-a parvenit la 13 februarie 2004), iar prin O.P. din 13 februarie 2004 s-a achitat rata la Administrația Finanțelor Publice Sector 1 deși trebuia achitată ia A.V.A.S.

Aceasta, în condițiile în care recurenta-intimată, cu rea credință, pretinde că la data efectuării plăților respective ar fi cunoscut deja faptul că a intervenit cesiunea către A.V.A.S., fapt evident neadevărat în condițiile în care prima plată invocată a avut loc la data de 9 ianuarie 2004, iar cea de a doua, chiar în ziua de 13 februarie 2004 când a fost notificată dar notificarea s-a primit la sediul intimatei după efectuarea plății. Ulterior, după clarificarea titularului către care trebuiau făcute plățile, societatea intimată a efectuat toate plățile cuvenite, în graficul stabilit, către A.V.A.S. În cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta pretinde că obligația de plată subzistă pentru faptul că nu s-a prezentat o confirmare a organului fiscal cu privire la achitarea obligațiilor curente către F.U.N.A.S.S.

Probele administrate în cauză și în principal înscrisurile emanând de la autoritățile fiscale (care confirmă plata de către intimată a ratelor convenite prin convenție), precum și expertiza contabilă administrată în fața instanței de fond au stabilit faptul că și-a îndeplinit integral obligațiile asumate prin convenție, astfel încât recurenta-intimată de astăzi nu mai are un temei legal pentru a solicita plata penalităților de la care a fost exonerată prin convenție. Expertiza administrată în dosarul de fond a verificat plata efectivă a sumelor la care s-a obligat, constatând că a respectat prevederile convenției. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 274 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de intimata A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 189 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată către intimata SC C.I.C. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.