ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1116/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1116/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 5459/2/2008,

pe rolul Curții de Apel București contestatoarea SC C.I.C. SRL a

solicitat instanței, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului și Banca C.R.F.R. SA, ca prin hotărârea ce o va

pronunța să constate că intimata A.V.A.S. nu are un titlu

executoriu împotriva sa, întrucât toate datoriile au fost achitate și, pe

cale de consecință anularea efectelor Ordinului nr. 74 din 18 august

2008 cu privire la societatea debitoare; anularea tuturor actelor de executare

inițiate împotriva debitoarei, inclusiv a popririi instituite asupra

contului deschis la Banca C.R.F.R. SA.

În motivarea contestației s-a

arătat că între contestatoare și C.A.S. a Municipiului

București a intervenit Convenția nr. 117/2003, prin care s-a stabilit

plata eșalonată a unor debite acumulate în perioada anterioară

constituirii C.A.S.M.B. și, de asemenea pentru anii 2002 - 2003, în

condițiile respectării obligațiilor asumate, debitoarea

beneficiind de exonerare de plată pentru suma de 52.544 ron.

Contestatoarea și-a îndeplinit

obligațiile asumate conform Convenției, însă fiind

înștiințată cu întârziere despre cesiunile succesive ale

creanței bugetare și inclusiv a convenției de eșalonare a

plății, debitoarea a achitat cu O.P. din ianuarie 2004 la C.A.S.M.B.

rata ce trebuia achitată la A.F.P. sector 1, întrucât

înștiințarea cu privire la schimbarea creditorului a fost

comunicată cu data de 13 februarie 2004 și cu O.P. din 13 februarie

2004 s-a achitat rata la A.F.P. sector 1 deși creditor ca urmare a

cesionării devenise A.V.A.S.

În raport cu acestea, s-a

susținut că debitoarea și-a îndeplinit întocmai obligațiile

asumate, cesiunea creanței nefiindu-i opozabilă decât în

condițiile respectării obligației de notificare.

S-a mai arătat că plata cu

o întârziere de 3 zile a ratei aferente lunii iulie 2005 nu poate constitui

motiv de reziliere al convenției pentru această debitoare achitând

majorări de întârziere.

Prin întâmpinare intimata A.V.A.S. a

invocat excepția tardivității formulării contestației

raportat la art. 401 lit. c) C. proc. civ.

În susținerea excepției

s-a arătat că prin contestația formulată se atacă

titlul executoriu deținut de A.V.A.S. în temeiul Protocolului nr. 44 din 3

martie 2004 încheiat între contestatoarea C.A.S.M.B. și a dispozițiilor

O.U.G. nr. 95/2006 notificat cu adresa din 29 august 2007 debitoarei,

notificare prin care a fost somată să achite în termen de 10 zile

debitul în cuantum de 14.067,27 dolari.

Anularea convenției 117/2003 a

fost comunicată prin aceiași adresă, contestatoarea cunoscând de

la acea dată faptul că nu mai beneficiază de înlesnirile la

plată prevăzută de Legea nr. 266/2006.

În raport cu art. 401 C. proc. civ.

s-a apreciat că raportat la data notificării 29 august 2007

contestația înregistrată la data de 16 septembrie 2008 este

tardivă.

Pe fondul cauzei s-a solicitat

respingerea contestației ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 189 din 14 decembrie 2009 a

admis excepția tardivității cu privire la capătul II din

contestație și a respins ca tardiv acest capăt de cerere.

A admis în parte contestația la

executarea silită și a dispus anularea ordinului de poprire din 18

august 2008 cu privire la debitoarea SC C.I.C. SRL.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat a

rezultat că notificarea cesiunii s-a efectuat la data de 27 iulie 2005, cu

adresa, prin care A.V.A.S. a comunicat preluarea creanței în cuantum de

81.033 ron, reprezentând valoare consolidată 24.706,75 dolari S.U.A.,

încunoștințând debitoarea că recuperarea acestuia urmează

să se efectueze conform Convenției 117/2003.

Față de acestea,

apreciază întemeiată excepția tardivității

formulării contestației referitor la capătul II de cerere, prin

care s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare, deci și la

titlul de creanță, apreciază, raportat la art. 401 alin. (1) lit.

a C. proc. civ. întrucât data notificării cesiunii și a

continuării executării în temeiul Convenției 117/2003 de

către A.V.A.S. s-a efectuat la 27 aprilie 2005, iar contestația a

fost formulată la 16 septembrie 2008.

Referitor la capătul de cerere

privind anularea Ordinului de poprire din 18 august 2008 s-a reținut

că acesta a fost comunicat terțului poprit la data de 29 august 2008,

conform "înscrisului aflat la dosar; debitoarei nu i-a fost comunicat,

aceasta aflând ulterior prin intermediul băncii de faptul instituirii

popririi, față de acestea apreciază contestația

formulată împotriva Ordinului nr. 74 din 18 august 2008 ca fiind

formulată în termen.

Prin adresa din 29 august 2007, A.V.A.S.

a comunicat debitoarei ca datorită nerespectării obligațiilor

asumate prin Convenția 117/2003, privind achitarea la scadență a

ratei de eșalonare aferente lunii iulie 2005; a prezentării

confirmărilor A.F.P. sector 6 referitor la achitarea obligațiilor

lunare la F.N.U.A.S.S. pe perioada eșalonării, conform prevederilor lit.

d) din Convenție; a încadrării în prevederile Legii nr. 266/2006

privind menținerea în vigoare a convenției, facilitățile

acordate prin convenție și-au pierdut valabilitatea, astfel că

suma de 14.067,27 dolari S.U.A. a devenit scadentă, urmând a fi

achitată în termen de 10 zile de la comunicarea notificării.

Din probatoriul administrat a

rezultat că toate plățile efectuate anterior notificării cesiunii

prin Protocolul 44 din 3 martie 2004, comunicat cu adresa din 27 iulie 2005, in

speța ratele aferente lunilor ianuarie si februarie 2004, sunt valabil

efectuate de către debitor către creditorul cedent, nefiindu-i

opozabila cesiunea decât ulterior notificării.

În consecință, nu pot fi

reținute susținerile intimatei referitoare la necunoașterea

legii de către debitoare, respectiv, a dispozițiilor legale privind

cesionarea creanței, ci culpa exclusivă a A.V.A.S., cesionar al

creanței, căruia îi revenea obligația notificării cesiunii

de îndată, conform art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.

Reține și concluziile

expertizei contabile administrate în cauză, potrivit cărora, prin

achitarea din proprie inițiativă a majorărilor de întârziere

aferente celor 3 zile, în cuantum de 42 lei, societatea a beneficiat de

repunerea în termen prevăzută de legislația în vigoare.

În ceea ce privește

neindeplinirea obligației constând în confirmarea de către A.F.P.

sector 6 a achitării sumelor datorate lunar către F.U.N.A.S.S., din

probatoriul administrat a rezultat că debitoarea a obținut

confirmarea îndeplinirii acestor obligații atât pentru anul 2004 cât

și pentru anul 2005.

Cu privire la neîndeplinirea

obligațiilor prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 266/2006

pentru aprobarea O.G. nr. 28/2006, referitor la neîndeplinirea obligației

de a solicita constatarea și a proba încadrarea în prevederile acestei

legi.

Reține că prin

Convenția 117/2003 s-a convenit eșalonarea la plată a datoriilor

restante, pe o durată 24 de luni, potrivit graficului aflat la dosar

prevedea ca dată a ultimei rate de eșalonare 18 septembrie 2005.

Potrivit art. 18 alin. (6) din O.G. nr.

28/2006 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 266/2006, pentru

debitorii care au beneficiat de înlesniri la plată ale căror termene

s-au împlinit înainte de adoptarea legii, înlesnirea la plata se consideră

respectată, cu toate efectele la data la care au fost îndeplinite

condițiile stipulate în aceasta, inclusiv în condițiile în care nu

s-au constituit garanții sau condițiile privind înstrăinarea

activelor nu au fost respectate.

Or, a rezultat că debitoarea a

respectat toate condițiile prevăzute în Convenția 117/2003, cu

privire la plata ratelor de eșalonare, a constituirii garanției, a

comunicării întrunirii tuturor condițiilor privind confirmarea

achitării lunare a sumelor datorate F.U.N.A.S.S., achitarea cu întârziere

de 3 zile a unei aferente lunii iulie 2007, necontituind un motiv de anulare a

convenției cu consecința pierderii înlesnirilor la plată, cu

atât mai mult cu cât din interpretarea art. 18 alin. (6) din O.G. nr. 28/2006

rezultă că, în ceea ce privește înlesnirile la plată

acordate sub imperiul O.G. nr. 40/2002, dispozițiile legii noi sunt mult

mai favorabile.

Fata de acestea, în mod neîntemeiat,

A.V.A.S. a dispus anularea Convenției 117/2003 și, apreciind că

acesta nu își mai produce efectele a dispus executarea creanței

restante.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs A.V.A.S. București criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate da.304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel în mod eronat instanța

de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 41

din O.U.G. nr. 51/1998 neobservând că intimata avea

cunoștință de cesiunea creanței prin publicarea O.U.G. nr. 95/2003

prin care se cesionase către A.V.A.S. în vederea recuperării, toate

creanțele restante la CASS.

De asemenea s-a arătat că

intimata nu a făcut dovada achitării obligațiilor curente la

FUNASS pe perioada eșalonării la plată a contribuției la C.A.S.S.

conform Convenției nr. 117/2003 pentru lunile octombrie, decembrie 2003.

Recursul este nefondat.

A.V.A.S. pretinde, cu rea

credință, că nu ar fi plătit ratele pentru lunile ianuarie

- februarie 2004, în condițiile în care s-a dovedit la dosar că

aceste sume au fost achitate către C.A.S.S. și că între cele

două instituții a intervenit o desocotire care a condus în final la

ajungerea sumelor achitate în conturile A.V.A.S.

În realitate în dorința de a

respecta cele stabilite prin Convenția nr. 117/2003, intimata a efectuat

plățile stabilite prin graficul convenit cu C.A.S.M.B., în contul

acestei instituții, fără nici un fel de incidente, fiind în

grafic. La momentul schimbărilor dispuse privind instituțiile care

sunt autorizate să colecteze în continuare sumele stabilite prin

convenția încheiată cu C.A.S.M.B.. (inițial Administrația

Finanțelor Publice Sector 1 și mai apoi, A.V.A.S.), intimata a

continuat să facă plățile către instituțiile

abilitate anterior. Astfel, s-a achitat cu O.P. din ianuarie 2004 la C.A.S.M.B.

rata care ar fi trebuit achitată la A.F.P.S.1 (înștiințarea

privind schimbarea titularului ne-a parvenit la 13 februarie 2004), iar prin

O.P. din 13 februarie 2004 s-a achitat rata la Administrația

Finanțelor Publice Sector 1 deși trebuia achitată ia A.V.A.S.

Aceasta, în condițiile în care recurenta-intimată, cu rea

credință, pretinde că la data efectuării plăților

respective ar fi cunoscut deja faptul că a intervenit cesiunea către A.V.A.S.,

fapt evident neadevărat în condițiile în care prima plată

invocată a avut loc la data de 9 ianuarie 2004, iar cea de a doua, chiar

în ziua de 13 februarie 2004 când a fost notificată dar notificarea s-a

primit la sediul intimatei după efectuarea plății.

Ulterior, după clarificarea

titularului către care trebuiau făcute plățile, societatea

intimată a efectuat toate plățile cuvenite, în graficul

stabilit, către A.V.A.S.

În cel de-al doilea motiv de recurs,

recurenta pretinde că obligația de plată subzistă pentru

faptul că nu s-a prezentat o confirmare a organului fiscal cu privire la

achitarea obligațiilor curente către F.U.N.A.S.S.

Probele administrate în cauză

și în principal înscrisurile emanând de la autoritățile fiscale

(care confirmă plata de către intimată a ratelor convenite prin

convenție), precum și expertiza contabilă administrată în

fața instanței de fond au stabilit faptul că și-a

îndeplinit integral obligațiile asumate prin convenție, astfel încât

recurenta-intimată de astăzi nu mai are un temei legal pentru a

solicita plata penalităților de la care a fost exonerată prin

convenție.

Expertiza administrată în

dosarul de fond a verificat plata efectivă a sumelor la care s-a obligat,

constatând că a respectat prevederile convenției.

Față de cele arătate

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

intimata A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 189

din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei

de 1.190 lei cheltuieli de judecată către intimata SC C.I.C. SRL

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 martie 2010.