ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3360/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, contestatoarea SC S.S. SA a chemat în judecată A.V.A.S. BUCUREȘTI solicitând instanței constatarea nulității absolute a executării silite pornita in temeiul Ordinului nr. 9/2009; desființarea popririi instituite prin adresa nr. 4916 din 04 martie 2009, emisa de A.V.A.S. precum si a celorlalte acte de executare pornite in temeiul Ordinului Președintelui A.V.A.S. nr. 9/2009, pentru poziția 254 din anexa la ordin. În motivarea contestației s-a învederat ca ordinul de înființare a popririi nu a fost comunicat debitoarei potrivit legii, aceasta aflând de poprirea instituită cu prilejul ordonării plăților in data de 06 martie 2009. S-a mai arătat ca societatea debitoare a beneficiat de facilitățile prevăzute de O.U.G.

nr. 40/2002, în temeiul Convenției nr. 9097 din 14 noiembrie 2003, încheiată cu C.A.S., prin care s-a încuviințat eșalonarea la plată, pentru o perioada de 60 de luni, pana la 14 noiembrie 2008 a sumei de 20.856 lei, suma achitata integral de către contestatoare in iunie 2007; dobânzi pentru debite eșalonate in cuantum de 7.771 lei, suma ce urmează a fi recalculată raportat la ratele achitate in avans; amânarea la plata a dobânzilor si penalităților de întârziere, în suma totala de 45.697 lei, cu ultim termen scadent potrivit graficului 14 noiembrie 2008, situație în care operează reducerea sumei datorate cu 75 %, rămânând de achitat o diferență in cuantum de 11.423 lei. În conformitate cu dispozițiile O.U.G.

nr. 95/2003 creanțele C.A.S. au fost preluate de către A.V.A.S., care a notificat cesiunea creanței cu adresa nr. VP 4/2482 din 24 septembrie 2007 cu mențiunea că a intervenit anularea convenției de eșalonare ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate de către contribuabil constând în întârziere la plata ratelor de eșalonare aferente lunilor iulie și septembrie 2004 când sumele au fost achitate, din eroare, într-un cont greșit și pentru a nu se fi probat încadrarea în condițiile Legii nr. 266/2006 art. XVIII. Prin sentința comerciala nr. 91 din 19 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a apreciat ca masurile dispuse de A.V.A.S. nu reprezintă acte de executare propriu-zisă și s-a constatat valabilitatea convenției de eșalonare, măsura menținuta prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ulterior constatării valabilității convenției de eșalonare, debitoarea a solicitat cu adresa nr. 427 din 23 decembrie 2008 confirmarea soldului în vederea declanșării procedurii prevăzute de lege și de art. 3 din convenție, pentru a beneficia de reducerea cu 75 % a sumelor reprezentând dobânzi și penalități. Cu adresa 2715 din 17 februarie 2009 A.V.A.S. a solicitat înaintarea documentelor necesare efectuării verificărilor în vederea acordării reducerii de 75 %; pentru ca ulterior prin Ordinul nr. 9/2009, poziția 254 sa dispună înființarea popririi asupra conturilor debitoarei pana la concurenta sumei de 29 560, 27 lei. În drept, s-a susținut nelegalitatea măsurii instituirii popririi în temeiul art. 379 alin. (3) si (4) C. proc.

civ., art. 6 alin. (2 1 ) din Legea nr. 557/2003 pentru aprobarea O.U.G. nr. 95/2003, art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, raportat la prevederile convenției de eșalonare a cărei valabilitate a fost stabilită de către instanță. Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. a invocat excepția tardivității contestației la executare, în temeiul art. 401 lit. a) C. proc. civ., susținând că, raportat la data la care contestatoarea a învederat că a luat la cunoștință de înființarea popririi, 6 martie 2009, contestația, înregistrată la 27 martie 2009 a fost depusă cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege. Prin sentința comercială nr. 13 din data de 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis contestația la executarea silită, formulată de contestatoare și a constatat nulitatea Ordinului nr. 9/2009 poziția 254 SC S.S.

SA și a dispus desființarea popriri instituite prin adresa nr. 4916 din 04 martie 2009. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut următoarele: Din probele administrate în cauză a rezultat că debitoarea și-a îndeplinit obligația de plată a contribuțiilor curente, iar pe de altă parte, din concluziile raportului de expertiză a rezultat că debitoarea a înregistrat o singură dată o depășire a termenului scadent, respectiv pentru luna mai 2008. Referitor la încasarea cu întârziere a ratei pentru luna mai 2008, Curtea a reținut că legislația aplicabilă la acel moment, respectiv art. 22 din O.U.G. nr. 40/2002 raportat la art. 83 din O.G. nr. 11/1996, nu prevedea anularea convenției. În ceea ce privește neîndeplinirea obligației constând în confirmarea de către Ministerul Finanțelor a achitării sumelor datorate lunar către F.U.N.A.S.S., din probatoriul administrat, adresa nr. 27810 din 03 martie 2009, emisă de A.N.A.F.

D.G.F.P. Județul Sibiu, Curtea a constatat că debitoarea nu figura la data de 31 decembrie 2008 cu datorii restante la B.A.S.S. pentru obligațiile aferente perioadei ianuarie 2004 – noiembrie 2008. Cu privire la neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 266/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 28/2006, referitor la neîndeplinirea obligației de a solicita constatarea și a proba încadrarea în prevederile acestei legi, a reținut că prin Convenția nr. 9097/2003 s-a convenit eșalonarea la plată a datoriilor restante, pe o durata de 60 de luni, potrivit graficului aflat la dosar, data ultimei rate de eșalonare fiind 20 noiembrie 2008. În continuare, Curtea a constatat că potrivit art. 18 alin. (6) din O.G.

nr. 28/2006 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 266/2006, pentru debitorii care au beneficiat de înlesniri la plată ale căror termene s-au împlinit înainte de adoptarea legii, înlesnirea la plata se consideră respectată, cu toate efectele la data la care au fost îndeplinite condițiile stipulate în aceasta, inclusiv în condițiile în care nu s-au constituit garanții sau condițiile privind înstrăinarea activelor nu au fost respectate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.V.A.S. BUCUREȘTI, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurată și pe fond respingerea contestației la executare.

Prin criticile dezvoltate recurenta a susținut că instanța în mod nelegal a admis contestația la executare, deși A.V.A.S. deține o creanță fiscală, preluată în vederea recuperării în cuantum de 11.623,01 dolari S.U.A., determinată în conformitate cu prevederile Legii nr. 557/2003. Recurenta susține că debitoarea a încălcat condițiile Convenției nr. 9097/2003 având în vedere că au fost înregistrate întârzieri la plata ratelor de eșalonare aferente lunilor iulie și septembrie 2004 și confirmarea de către organul fiscal teritorial a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. VIII, alin. (1) din Legea nr. 266/2006 prin neachitarea obligațiilor fiscale curente în termenul prevăzut de lege. Susține recurenta că nerespectarea obligațiilor de plată a fost reținută și de concluziile expertizei.

Având în vedere atitudinea debitoarei, recurenta a anulat Convenția de eșalonare la plată, situație în care executarea silită este legală. Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 1 O.U.G. nr. 95/2003, C.N.A.S. București a cesionat creanțele bugetare restante, pentru care a deținut titlul de creanță către A.V.A.S. în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile privind valorificarea unor active bancare. Societatea debitoare a beneficiat de facilitățile prevăzute de O.U.G.

nr. 40/2002, în temeiul Convenției nr. 9097 din 14 noiembrie 2003, încheiată cu C.A.S., prin care s-a încuviințat eșalonarea la plată, pentru o perioadă de 60 de luni, a sumei de 20.856 lei și dobânzi de 7.771 lei, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere în sumă totală de 45.697 lei, situație în care operează reducerea sumei datorate cu 75 %. Prin sentința nr. 91 din data de 19 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a constatat cu putere de lucru judecat valabilitatea Convenției nr. 9097/2003 și a fost constatat dreptul debitoarei la plata eșalonată a debitului. Chestiunea litigioasă dedusă judecății este reprezentată de respectarea condițiilor prevăzute în Convenția sus menționată, cu privire la plata ratelor de eșalonare, a constituirii garanției, a comunicării tuturor condițiilor privind confirmarea achitării lunare a sumelor datorate F.U.N.A.S.S.

Astfel, plata ratelor de eșalonare a fost achitată la termenele stipulate în anexă, fiind înregistrată o singură depășire a termenului scadent pentru luna mai 2008, cu 8 zile, însă acest motiv nu constituie unul de anulare a Convenției, întrucât art. 22 din O.U.G. nr. 40/2002 raportat la art. 83 din O.G. nr. 11/1996 nu prevede această sancțiune. În ceea ce privește lipsa confirmării achitării sumelor datorate de către Ministerul Finanțelor, în mod legal Curtea a reținut că din înscrisul emis de A.N.A.F. Sibiu, prin adresa nr. 27810/2009 nu a rezultat că debitoarea figura cu datorii restante pentru obligațiile aferente perioadei ianuarie 2004 - noiembrie 2008. În raport de obiectul contestației la executare, ce a vizat nelegalitatea popririi instituită prin adresa nr. 4916/2009, raportat la prevederile convenției de eșalonare, a cărei valabilitate și respectare a fost stabilită de către instanță, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 13 din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.