ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1842/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată din 21 octombrie 2005 pe

rolul Judecătoriei Călărași, SC A.C. SA, cu sediul în comuna Ciocănești,

județul Călărași, a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.S., contestație

împotriva executării pornite de A.V.A.S. pentru recuperarea creanței de 15.489,29

dolari S.U.A. A solicitat anularea titlului executoriu privind această creanță

și, în subsidiar, a formulat contestație pentru lămurirea întinderii și

aplicării titlului executoriu, precum și pentru lămurirea înțelesului sub

aspectul întinderii creanței, a solicitat suspendarea executării silite până la

soluționarea contestației la executare și obligarea intimatei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației

s-a arătat că la 17 octombrie 2005 contestatoarea a primit din partea A.V.A.S.

comunicarea titlului executoriu pentru o creanță de 15.489,29 dolari S.U.A.,

consolidată conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998.

Contestatoarea a arătat că la 11 septembrie 1996 a încheiat cu B.A. SA un

contract de credit, completat prin actul adițional din 6 decembrie 1996, pentru

un împrumut de 572.757 mărci germane, că B.A. SA a încheiat cu A.V.A.B.

(antecesoarea A.V.A.S.) contractul de cesiune de creanță din 14 decembrie 1999,

cedându-se creanța, de 2.397.988.323,61 lei deținută împotriva contestatoarei,

valoarea nominală fiind stabilită la cursul B.N.R. din 10 decembrie 1999.

A arătat și că, în baza

contractului de cesiune de creanță, părțile litigante au încheiat convenția de

eșalonare din 22 noiembrie 2000, prin care s-a convenit ca suma scadentă să fie

plătită din luna noiembrie 2000 până în luna decembrie 2001, susținându-se că

până la 1 noiembrie 2000 a fost plătită suma de 1.300.000.000 lei vechi

(echivalent a 123.564 mărci germane), iar creanța de 131.595,43 mărci germane

să fie rambursată în perioada noiembrie 2000 – decembrie 2001.

Contestatoarea a susținut că

a devansat graficul de rambursare, achitând în întregime creanța în luna

septembrie 2001, astfel că suma pretinsă de A.V.A.S. în cadrul acestei

executări silite apare ca nedatorată. Sub acest aspect, a arătat și că în mod

greșit creditul a fost inclus în categoria „neperformant”, câtă vreme conform art.

3 lit. b) ar fi trebuit inclus în categoria „îndoielnic” sau „pierdere”,

neînregistrându-se întârzieri în respectarea graficului de rambursare.

Totodată, a apreciat că

dispozițiile art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 31/1998, modificată și completată

prin Legea nr. 409/2001, nu au nicio legătură cu suma solicitată spre executare

de către A.V.A.S., pe de o parte făcându-se trimitere la articole de lege care

nu se regăsesc, fiind vorba de art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998, modificată, iar

Legea nr. 409/2001 având doar 35 de articole. De asemenea, a apreciat că în mod

greșit se solicită soldul creanței consolidat, având în vedere că art. 181 din

Legea nr. 409/2001 precizează categoria creanțelor ce urmau a fi valorificate,

în care nu se include și creanța sa.

În ce privește consolidarea,

a apreciat că aceasta privea lunile iulie, august și septembrie 2001, când s-a

făcut plata integrală a creanței, ultima creanță plătită fiind de 220.000 lei

vechi.

Contestația este întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 399,

art.

400 și

art.

403 C. proc. civ.

La 3 noiembrie 2006,

intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de

necompetență materială a Judecătoriei Călărași, excepția prematurității

acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998,

formulând apărări și pe fondul cauzei și solicitând respingerea acțiunii ca

vădit neîntemeiată.

La termenul din 7 noiembrie

2005, contestatoarea a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat ca,

pe calea contestației la executare, să se dispună anularea formelor de

executare, nu anularea titlului executoriu, arătând că își menține capetele de

cerere formulate în subsidiar.

La termenul din 21 noiembrie

2005, Judecătoria Călărași a dispus suspendarea executării silite până la

soluționarea contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 3427

din 20 decembrie 2005, Judecătoria Călărași a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin decizia civilă nr. 323

R din 19 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 870/C/2006, Tribunalul Călărași a

respins recursul declarat de contestatoarea SC A.C. SA împotriva sentinței

civile nr. 3427/2005 a Judecătoriei Călărași, a admis recursul declarat de

intimata A.V.A.S. împotriva încheierii de la 21 noiembrie 2005, pe care a

casat-o și, rejudecând, a respins cererea de suspendare a executării silite

formulată de contestatoare.

Cauza a fost înregistrată în

26 iulie 2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

La termenul din 27

septembrie 2007, Curtea a calificat excepția prematurității drept excepția de

inadmisibilitate, în temeiul art. 109 alin. (2) C. proc. civ. și a respins-o ca

neîntemeiată, cu motivarea din încheierea de ședință.

La același termen, intimata A.V.A.S.

a invocat excepția tardivității depunerii contestației la executare, întemeiată

pe prevederile art. 401 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. civ., excepție

respinsă de Curte ca neîntemeiată la 13 noiembrie 2007, pentru considerentele

expuse în încheierea de ședință de la acel termen.

În susținere, respectiv în

apărare față de contestația la executare, au fost administrate probele cu

înscrisuri și cu expertiză contabilă.

Față de actele și lucrările

dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin sentința comercială nr. 155 din 6 noiembrie 2008 a hotărât

următoarele.

Admite în parte contestația

la executare, formulată de contestatoarea SC A.C. SA, cu sediul în comuna

Ciocănești, județul Călărași, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S., cu sediul

în București, sector 1, astfel cum a fost modificată, în sensul că:

Respinge ca neîntemeiată

cererea de anulare a formelor de executare întreprinse de A.V.A.S. împotriva SC

A.C. SA.

Admite cererea subsidiară de

lămurire a întinderii titlului executoriu. Stabilește că valoarea creanței

urmărită de A.V.A.S. împotriva SC A.C. SA în baza contractului de credit din 1996

și a actului adițional din 1996 la acesta, încheiate între B.A. SA și

contestatoare, și în baza convenției de eșalonare din 22 noiembrie 2000 și a

contractului de garanție reală mobiliară din 7 decembrie 2000, ambele încheiate

între părțile litigante, este zero.

Restituie contestatoarei

cauțiunea de 4.305 lei consemnată cu ordinul de plată din 26 septembrie 2006

depus la B.R.D. – G.S.G.

Obligă pe intimată la plata

către contestatoare a sumei de 3.197,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a introdus recurs creditoarea A.V.A.S., solicitând modificarea

în parte a acesteia, lămurirea titlului executoriu în sensul că intimata

debitoare mai are de achitat către A.V.A.S. suma de 15.489,60 dolari S.U.A.

În esență, recurenta susține

că, achitarea contravalorii consolidate în dolari S.U.A. a creanței preluate nu

reprezintă o rambursare integrală a acestuia în situația în care suma în lei

achitată este mai mică decât valoarea nominală în lei preluată, ca urmare a

deprecierii monedei în care s-a făcut consolidarea.

Cum izvorul obligației de

restituirea se regăsește în titlurile constatatoare ale creanței preluate de la

cedenți, iar înregistrarea în contabilitate a activelor preluate potrivit art. 21

alin. (1) din O.U.G nr. 51/1998 se face și în structura monetară existentă în

acestea, rezultă că rambursarea integrală a creanței presupune ca suma achitată

în lei, să nu fie mai mică decât valoarea nominală preluată.

Analizând legalitatea

sentinței, în raport de criticile formulate, prin prisma dispozițiilor art. 3041

și

art.

304 pct. 9 C. proc. civ.,

urmează a se reține:

Analizând raportul de

expertiză în varianta B rezultă ca fiind justă, concluzia instanței, în sensul

că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 409 la 19 iulie 2001, intimata a

plătit în plus 3.860,11 dolari S.U.A.

Corectă este și concluzia,

potrivit căreia, dispozițiile Legii nr. 409/2001, nu retroactivează situația în

care în mod nelegal, recurenta A.V.A.S. a procedat la consolidarea întregii

sume datorate de contestatoarea intimată conform contractului de cesiune și

convenție de eșalonare.

Așadar în mod întemeiat,

instanța a reținut că A.V.A.S. nu mai avea de executat creanța, comunicată prin

titlul executor.

Așa fiind, pentru cele ce preced,

în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 155

din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă recurenta la plata

sumei de 3.570 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A.C. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 10 iunie 2009.