ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 21
februarie 2005, reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. SA a chemat în judecată pe pârâta
S.A.A.F SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la
emiterea facturilor și proceselor - verbale de predare – primire pentru un
număr de 1509 vagoane predate în intervalul 2002 – 2005 societății sale;
- obligarea pârâtei la
achitarea sumei de 52 miliarde lei, reprezentând diferența rămasă de achitat
din creanța C.N.C.F. – C.F.R. SA în valoare totală de 134.504.186.950 lei.
La data de 18 martie 2005,
pârâta a depus la dosar întâmpinare, cerere reconvențională.
Prin întâmpinarea formulată,
pârâta – reclamantă a solicitat respingerea acțiunii invocând în esență că este
inadmisibilă și prematură.
Pe calea cererii
reconvenționale, pârâta – reclamantă a solicitat anularea contractului de
tranzacție nr. 1/1924 din 24 aprilie 2003.
La termenul din 07 octombrie
2005, reclamanta – pârâtă a depus la dosar cerere de modificare a acțiunii
solicitând:
- obligarea pârâtei –
reclamante la emiterea facturilor și a proceselor – verbale de predare –
primire pentru un număr de 1509 vagoane predate în intervalul 2002 – 2005
societății sale,
- obligarea pârâtei de a
pune în executare tranzacția nr. 1/1928 din 24 aprilie 2003, tranzacție
încheiată între C.N.C.F. – C.F.R. S.A.A.F. SA.
Cu adresa nr. 8526/2005
reclamanta – pârâtă a comunicat că față de modificarea de acțiune renunță la
judecata celui de-al doilea capăt de cerere astfel cum a fot formulat prin
acțiunea inițială.
Prin sentința comercială nr.
789 din 03 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 958/2005 (număr unic 6535/3/2005)
Tribunalul București, secția VI-a comercială, a admis excepția prevăzută de art.
720
1
C. proc. civ. și în consecință a respins acțiunea introdusă de
reclamanta – pârâtă C.N.C.F. - C.F.R. SA în contradictoriu cu pârâta –
reclamantă S.A.A.F. SA, ca prematur formulată.
Pentru a hotărî astfel,
tribunalul a constatat neîndeplinirea prevederilor legale prealabile
introducerii acțiunilor comerciale și anume faptul că reclamanta nu a făcut
demersuri în sensul stingerii litigiului pe cale amiabilă, cu pârâta.
Tribunalul a mai reținut că
prin modificarea de acțiune nu se poate înlătura caracterul evaluabil în bani
al pretențiilor formulate, pretenții care apar ca prematur formulate atâta
vreme cât reclamanta nu a probat prezentarea documentației ce atesta vânzarea
gajului.
A mai reținut că pretenția
reclamantei este prematură, atâta timp cât aceasta nu a prezentat documentele
ce atesta vânzarea gajului, fie prin procedura instituită de Legea nr. 99/1999,
fie prin cea a executării silite prevăzută prin C. proc. civ.
Împotriva acestei sentințe,
în termen au declarat apel pârâta – reclamantă S.A.A.F. SA și reclamanta –
pârâtă C.N. C.F.R. SA.
În motivarea apelului, după
prezentarea situației de fapt, apelanta pârâtă – reclamantă a arătat în esență
că, deși, instanța a reținut în considerentele hotărârii argumentele sale
pentru anularea contractului de tranzacție, din omisiune, nu s-a pronunțat în
nici un fel asupra cererii sale reconvenționale.
În motivarea apelului
apelanta – reclamantă - pârâtă a invocat următoarele motive:
- instanța reține și se
pronunță asupra excepției prematurității introducerii acțiunii, prevăzută de art.
720
1
C. proc. civ., excepție ce nu a fost ridicată de nici una din
părți și nici de instanță din oficiu. În susținerea acestui motiv apelanta –
reclamantă – pârâtă a arătat că de-a lungul procesului nu s-a pus în discuție
excepția prematurității prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ.;
- pronunțându-se asupra unui
aspect ce nu a fost supus dezbaterii părților, instanța de fond a lipsit-o de
posibilitatea de a se apăra și a prezenta dovezile necesare;
- nu există concordanță
între considerentele pe care instanța își întemeiază hotărârea și dispozitivul
acesteia. În susținerea acestui motiv apelanta – reclamantă – pârâtă a arătat
că, deși în considerente prematuritatea acțiunii este motivată de nerespectarea
dispozițiilor Legii nr. 99/1999, în dispozitiv prematuritatea este întemeiată
pe normele de procedură și anume dispozițiile art. 720
1
;
Apelanta – reclamantă –
pârâtă a mai arătat că pe lângă faptul că excepția prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ., nu a fost pusă în discuția părților, nici în cuprinsul Legii nr.
99/1999 nu există vreo normă care să impună o anume procedură prealabilă
judecății.
- instanța de fond nu s-a
pronunțat asupra capătului 2 de cerere, astfel cum a fost precizată prin actul
C.N.C.F. – C.F.R. SA nr. 1/7410 din 06 octombrie 2005, respectiv obligarea
pârâtei de a pune în executare tranzacția nr. 1/1928 din 24 aprilie 2003
încheiată între C.N.C.F. – C.F.R. SA și SC S.A.A.F. SA.
La termenul din 12 septembrie
2006, apelanta – reclamantă-pârâtă a depus în copie procesul – verbal de
conciliere din data de 17 februarie 2005.
Prin decizia nr. 452 din 19
septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis
ambele apeluri, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe pentru rejudecare.
În fundamentarea acestei
soluții instanța de control judiciar a reținut, în esență, cu privire la apelul
pârâtei reclamante reconvenționale că instanța de fond a soluționat procesul
fără a intra în cercetarea cererii reconvenționale care nu a fost disjunsă de
cererea principală și, referitor la apelul reclamantei – pârâte
reconvenționale, că instanța de fond a soluționat acțiunea principală prin
admiterea excepției de prematuritate prevăzută de arr.720
1
C. proc.
civ., deși în considerentele sentinței admiterea excepției a fost motivată pe
dispozițiile Legii nr. 99/1999, că instanța de fond nu a pus în discuția
părților această excepție, încălcând astfel principiul contradictorialității.
Împotriva acestei decizii a
formulat recurs pârâta reclamantă reconvențională S.A.A.F. SA București,
criticând-o pentru nelegaliatate.
Recurenta își subsumează
criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 8 și 9 C.
proc. civ., ce vizează următoarele critici:
- instanța de apel a
analizat eronat condițiile procedurale ale cauzei în raport de regimul juridic
prevăzut de Legea 99/1999 – Titlul IV referitor la garanțiile imobiliare,
instanța disociind în mod greșit respectivul regim juridic special de
caracterul comercial al clauzei întrucât, în opinia sa, prevalență are
procedura prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ., întrucât cauza este
comercială, evaluabilă în bani.
- instanța de apel nu a
procedat la o abordare diferențiată a celor două proceduri de conciliere;
- instanța de apel a
apreciat în mod eronat, prin raportare la Legea nr. 99/1999 că actul normativ
„nu cuprinde nici o normă care să impună o anumită procedură prealabilă
judecării cauzei”;
- decizia recurată este
nelegală și din punctul de vedere al logicii formale, dat fiind faptul că lipsa
dovezilor prin care s-a procedat la valorificare a fost sancționat cu admiterea
excepției prematurității.
Recurenta formulează critici
și cu privire la atitudinea procesuală a intimatei care, în opinia sa, a forțat
instrumentele procesuale, promovând în cauză un interes patrimonial prin
subterfugii care sunt de natură a ridica problema admisibilității acțiunii.
În finalul motivelor de
recurs recurenta face trimitere la termenul de discutare a excepțiilor, fără
însă a preciza în ce constau criticile sub acest aspect.
În raport de motivele
invocate recurenta solicită admiterea recursului formulat și modificarea
deciziei recurate în sensul arătat.
Înalta Curte, analizând
decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este
nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Din considerentele deciziei
recurate rezultă cu evidență că instanța de control judiciar, în mod legal,
prin soluția de desființare a hotărârii instanței de fond, a sancționat prima
instanță pe de o parte pentru nepronunțarea asupra cererii reconvenționale în
condițiile în care aceasta nu a fost disjunsă de cererea principală și, pe de
altă parte, pentru încălcarea principiului contradictorialității, datorită
faptului că nu a pus în discuția părților excepția prematurității acțiunii în
raport de dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ., instanța de apel
reținând totodată și inadvertența temeiurilor de drept invocate în admiterea
excepției de prematuritate a cererii.
Se reține, de asemenea, că
în mod legal instanța de apel a apreciat, în subsidiar, că Titlul VI al Legii nr.
99/1999 nu cuprinde dispoziții privind procedurile prealabile judecării unei
cauze, întrucât acest titlu conține exclusiv dispoziții de reglementare a
regimului juridic al garanțiilor reale subsidiare.
De asemenea, din
considerentele deciziei recurate nu rezultă că instanța de control judiciar ar
fi analizat distinct excepția prematurității disociind, așa cum afirmă
recurenta, regimul juridic special al cauzei de cel comercial, acest aspect
fiind de resortul instanței căreia i-a fost trimisă cauza spre rejudecare,
instanța de apel sancționând, așa cum s-a arătat, încălcarea unor principii de
drept.
În considerarea celor ce
preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei atacate, în temeiul art. 312
alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta S.A.A.F. SA București împotriva deciziei nr. 452
din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 ianuarie 2007.