ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 21 februarie 2005, reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. SA a chemat în judecată pe pârâta S.A.A.F SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - obligarea pârâtei la emiterea facturilor și proceselor - verbale de predare – primire pentru un număr de 1509 vagoane predate în intervalul 2002 – 2005 societății sale; - obligarea pârâtei la achitarea sumei de 52 miliarde lei, reprezentând diferența rămasă de achitat din creanța C.N.C.F. – C.F.R. SA în valoare totală de 134.504.186.950 lei. La data de 18 martie 2005, pârâta a depus la dosar întâmpinare, cerere reconvențională.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta – reclamantă a solicitat respingerea acțiunii invocând în esență că este inadmisibilă și prematură. Pe calea cererii reconvenționale, pârâta – reclamantă a solicitat anularea contractului de tranzacție nr. 1/1924 din 24 aprilie 2003. La termenul din 07 octombrie 2005, reclamanta – pârâtă a depus la dosar cerere de modificare a acțiunii solicitând: - obligarea pârâtei – reclamante la emiterea facturilor și a proceselor – verbale de predare – primire pentru un număr de 1509 vagoane predate în intervalul 2002 – 2005 societății sale, - obligarea pârâtei de a pune în executare tranzacția nr. 1/1928 din 24 aprilie 2003, tranzacție încheiată între C.N.C.F. – C.F.R.

S.A.A.F. SA. Cu adresa nr. 8526/2005 reclamanta – pârâtă a comunicat că față de modificarea de acțiune renunță la judecata celui de-al doilea capăt de cerere astfel cum a fot formulat prin acțiunea inițială. Prin sentința comercială nr. 789 din 03 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 958/2005 (număr unic 6535/3/2005) Tribunalul București, secția VI-a comercială, a admis excepția prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. și în consecință a respins acțiunea introdusă de reclamanta – pârâtă C.N.C.F. - C.F.R. SA în contradictoriu cu pârâta – reclamantă S.A.A.F. SA, ca prematur formulată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat neîndeplinirea prevederilor legale prealabile introducerii acțiunilor comerciale și anume faptul că reclamanta nu a făcut demersuri în sensul stingerii litigiului pe cale amiabilă, cu pârâta.

Tribunalul a mai reținut că prin modificarea de acțiune nu se poate înlătura caracterul evaluabil în bani al pretențiilor formulate, pretenții care apar ca prematur formulate atâta vreme cât reclamanta nu a probat prezentarea documentației ce atesta vânzarea gajului. A mai reținut că pretenția reclamantei este prematură, atâta timp cât aceasta nu a prezentat documentele ce atesta vânzarea gajului, fie prin procedura instituită de Legea nr. 99/1999, fie prin cea a executării silite prevăzută prin C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe, în termen au declarat apel pârâta – reclamantă S.A.A.F. SA și reclamanta – pârâtă C.N. C.F.R. SA. În motivarea apelului, după prezentarea situației de fapt, apelanta pârâtă – reclamantă a arătat în esență că, deși, instanța a reținut în considerentele hotărârii argumentele sale pentru anularea contractului de tranzacție, din omisiune, nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cererii sale reconvenționale.

În motivarea apelului apelanta – reclamantă - pârâtă a invocat următoarele motive: - instanța reține și se pronunță asupra excepției prematurității introducerii acțiunii, prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., excepție ce nu a fost ridicată de nici una din părți și nici de instanță din oficiu. În susținerea acestui motiv apelanta – reclamantă – pârâtă a arătat că de-a lungul procesului nu s-a pus în discuție excepția prematurității prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ.; - pronunțându-se asupra unui aspect ce nu a fost supus dezbaterii părților, instanța de fond a lipsit-o de posibilitatea de a se apăra și a prezenta dovezile necesare; - nu există concordanță între considerentele pe care instanța își întemeiază hotărârea și dispozitivul acesteia.

În susținerea acestui motiv apelanta – reclamantă – pârâtă a arătat că, deși în considerente prematuritatea acțiunii este motivată de nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 99/1999, în dispozitiv prematuritatea este întemeiată pe normele de procedură și anume dispozițiile art. 720 1 ; Apelanta – reclamantă – pârâtă a mai arătat că pe lângă faptul că excepția prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., nu a fost pusă în discuția părților, nici în cuprinsul Legii nr. 99/1999 nu există vreo normă care să impună o anume procedură prealabilă judecății. - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului 2 de cerere, astfel cum a fost precizată prin actul C.N.C.F. – C.F.R. SA nr. 1/7410 din 06 octombrie 2005, respectiv obligarea pârâtei de a pune în executare tranzacția nr. 1/1928 din 24 aprilie 2003 încheiată între C.N.C.F.

– C.F.R. SA și SC S.A.A.F. SA. La termenul din 12 septembrie 2006, apelanta – reclamantă-pârâtă a depus în copie procesul – verbal de conciliere din data de 17 februarie 2005. Prin decizia nr. 452 din 19 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis ambele apeluri, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru rejudecare. În fundamentarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut, în esență, cu privire la apelul pârâtei reclamante reconvenționale că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea cererii reconvenționale care nu a fost disjunsă de cererea principală și, referitor la apelul reclamantei – pârâte reconvenționale, că instanța de fond a soluționat acțiunea principală prin admiterea excepției de prematuritate prevăzută de arr.720 1 C. proc.

civ., deși în considerentele sentinței admiterea excepției a fost motivată pe dispozițiile Legii nr. 99/1999, că instanța de fond nu a pus în discuția părților această excepție, încălcând astfel principiul contradictorialității. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta reclamantă reconvențională S.A.A.F. SA București, criticând-o pentru nelegaliatate. Recurenta își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., ce vizează următoarele critici: - instanța de apel a analizat eronat condițiile procedurale ale cauzei în raport de regimul juridic prevăzut de Legea 99/1999 – Titlul IV referitor la garanțiile imobiliare, instanța disociind în mod greșit respectivul regim juridic special de caracterul comercial al clauzei întrucât, în opinia sa, prevalență are procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ., întrucât cauza este comercială, evaluabilă în bani. - instanța de apel nu a procedat la o abordare diferențiată a celor două proceduri de conciliere; - instanța de apel a apreciat în mod eronat, prin raportare la Legea nr. 99/1999 că actul normativ „nu cuprinde nici o normă care să impună o anumită procedură prealabilă judecării cauzei”; - decizia recurată este nelegală și din punctul de vedere al logicii formale, dat fiind faptul că lipsa dovezilor prin care s-a procedat la valorificare a fost sancționat cu admiterea excepției prematurității. Recurenta formulează critici și cu privire la atitudinea procesuală a intimatei care, în opinia sa, a forțat instrumentele procesuale, promovând în cauză un interes patrimonial prin subterfugii care sunt de natură a ridica problema admisibilității acțiunii.

În finalul motivelor de recurs recurenta face trimitere la termenul de discutare a excepțiilor, fără însă a preciza în ce constau criticile sub acest aspect. În raport de motivele invocate recurenta solicită admiterea recursului formulat și modificarea deciziei recurate în sensul arătat. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Din considerentele deciziei recurate rezultă cu evidență că instanța de control judiciar, în mod legal, prin soluția de desființare a hotărârii instanței de fond, a sancționat prima instanță pe de o parte pentru nepronunțarea asupra cererii reconvenționale în condițiile în care aceasta nu a fost disjunsă de cererea principală și, pe de altă parte, pentru încălcarea principiului contradictorialității, datorită faptului că nu a pus în discuția părților excepția prematurității acțiunii în raport de dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ., instanța de apel reținând totodată și inadvertența temeiurilor de drept invocate în admiterea excepției de prematuritate a cererii. Se reține, de asemenea, că în mod legal instanța de apel a apreciat, în subsidiar, că Titlul VI al Legii nr. 99/1999 nu cuprinde dispoziții privind procedurile prealabile judecării unei cauze, întrucât acest titlu conține exclusiv dispoziții de reglementare a regimului juridic al garanțiilor reale subsidiare. De asemenea, din considerentele deciziei recurate nu rezultă că instanța de control judiciar ar fi analizat distinct excepția prematurității disociind, așa cum afirmă recurenta, regimul juridic special al cauzei de cel comercial, acest aspect fiind de resortul instanței căreia i-a fost trimisă cauza spre rejudecare, instanța de apel sancționând, așa cum s-a arătat, încălcarea unor principii de drept.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.A.A.F. SA București împotriva deciziei nr. 452 din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2007.