ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 452/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3510/2005

la Tribunalul Iași, condamnatul

B.C.

a

formulat contestație la executare privind pedeapsa de 20 ani și 10 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 369/1999 a Tribunalului Iași.

În motivarea contestației condamnatul

a arătat că prin sentința civilă nr. 3398/1991 a Judecătoriei Iași i s-a

aplicat o sancțiune de 6 luni închisoare contravențională.

Întrucât sancțiunea de 6 luni

închisoare i-a fost aplicată în legătură cu fapta pentru care a fost condamnat

la pedeapsa închisorii, se impune scăderea acesteia din pedeapsa cu închisoare

în a cărei executare se află.

Temeiul juridic invocat de condamnat

este art. 461 lit. d) C. proc. pen.

Tribunalul Iași, prin sentința

penală nr. 421 din 6 iunie 2005, a respins contestația la executare formulată

de condamnatul B.C. pe care l-a obligat la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a fi suportat din

fondurile Ministerului Justiției.

În motivarea acestei hotărâri, prima

instanță a arătat că: „În cauză nu se justifică deducerea din pedeapsa rezultantă

de 20 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 369/1991 a

Tribunalului Iași și a duratei de 6 luni închisoare contravențională executată

în baza sentinței civile menționată, iar deducerea sporului aplicat nu

constituie motiv de contestare la executare”.

S-a mai arătat că deducerea

solicitată de condamnat ar fi fost posibilă numai în măsura în care pentru o

faptă unică s-ar fi aplicat sancțiuni de natură diferite: penală și

contravențională sau în ipoteza comiterii faptei penale în împrejurări care

inițial au fost sancționate contravențional, iar ulterior, ca urmare a

evaluării contextului desfășurării activității ilicite și a rezultatului

socialmente periculos produs, s-ar reține consumarea unei fapte prevăzute de

legea penală, lucru care nu se constată în cauză, între fapta penală comisă de

inculpat și fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea contravențională

neexistând nici o legătură.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul B.C. pe care a criticat-o ca fiind nelegală,

solicitând a se constata temeinicia cererii sale, casarea hotărârii atacate,

împrejurarea că între fapta pentru care a fost sancționat contravențional și

cea pentru care a fost condamnat penal există legătură în sensul că privesc

aceeași împrejurare și, pe cale de consecință, să se deducă din pedeapsa

aplicată pentru fapta penală, durata sancțiunii contravenționale.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală

nr. 317 din 29 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnatul B.C. pe care l-a obligat la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariu cuvenit

pentru apărarea din oficiu urmează a se avansa, către Baroul de avocați Iași,

din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii curtea

de apel a arătat că în mod justificat prima instanță a respins contestația la

executare formulată de condamnat din moment ce din actele existente la dosar rezultă

că faptele pentru care s-a aplicat sancțiunea contravențională și respectiv cea

penală au la bază împrejurări diferite.

În acest sens, a arătat instanța de

apel, este de observat că fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea contravențională

de 6 luni închisoare a fost comisă la datele de 11 aprilie și 4 mai 1991, iar

fapta de omor pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani și 10 luni

închisoare a fost săvârșită în noaptea 2 aprilie 1991.

De asemenea, s-a mai reținut că

fapta contravențională a fost comisă pe raza comunei Popești, jud. Iași, iar

fapta penală, de omor, pe raza Jud. Vâlcea, între acestea neexistând nici o legătură.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către condamnatul B.C. pe care a criticat-o pentru același

motiv invocat și a judecata în calea de atac a apelului și anume greșita

constatare că între faptele pentru care s-au aplicat sancțiuni diferite nu

există legătură și pe cale de consecință nu s-a dispus deducerea sancțiunii contravenționale

din pedeapsa aplicată pentru fapta penală.

Recursul declarat de condamnatul B.C.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată, fără nici un dubiu, că între cele două sancțiuni aplicate

condamnatului, penală și contravențională, nu există nici o legătură, acestea

fiind aplicate pentru fapte diferite, la date diferite, săvârșite în localități

și împrejurări diferite.

Întrucât nu se constată că în cauză,

condamnatului i s-a aplicat pentru aceeași faptă două categorii de sancțiuni,

urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat și a fi

respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

și a menține atât hotărârea primei instanțe cât și decizia instanței de apel

care sunt legale și temeinice.

Aflat în culpă procesuală,

condamnatul urmează a fi obligat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata prezentei

căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul contestator B.C. împotriva deciziei penale nr. 317 din

29 septembrie 2005 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent la plata sumei de

100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2006.