ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 654/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1355/ F din

26 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă,

ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul S.M, în

temeiul dispozițiilor art. 461 C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 50 lei din care 40 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că petiționarul se află

în executarea pedepsei de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 101/2001

al Tribunalului Călărași.

În motivarea contestației la

executare condamnatul a învederat că pedeapsa aplicată de 11 ani închisoare

este prea mare, solicitând să se mențină soluția pronunțată de instanța de fond

prin care fusese condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Instanța de fond a constatat că

motivul invocat de condamnat nu se încadrează în cazurile expres și limitativ

prevăzute de lege în art. 461 C. proc. pen., privind contestația la executare

în realitate, condamnatul tinzând spre obținerea unei reindividualizări a

pedepsei, situație neprevăzută de dispozițiile arătate.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, dispunând obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei RON din

care 40 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs condamnatul S.M., fără a arăta motivele de casare.

Verificând hotărârea atacată din

oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen. și 385

14

C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este legală

și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 461 C.

proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în

următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era

definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altor persoane decât cea

prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire

la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau micșorare

a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Cum motivul invocat de condamnat, de

reindividualizare a pedepsei aplicate, nu se încadrează în cele limitativ și

expres prevăzute de lege, în mod corect instanța de judecată a respins

contestația la executare.

Așa fiind, recursul condamnatului

urmează a fi respins ca nefondat.

Recurentul contestator va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul S.M. împotriva deciziei penale nr. 947/ A din 7

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul contestator la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

februarie 2006.