ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 654/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1355/ F din 26 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul S.M, în temeiul dispozițiilor art. 461 C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei din care 40 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că petiționarul se află în executarea pedepsei de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 101/2001 al Tribunalului Călărași. În motivarea contestației la executare condamnatul a învederat că pedeapsa aplicată de 11 ani închisoare este prea mare, solicitând să se mențină soluția pronunțată de instanța de fond prin care fusese condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Instanța de fond a constatat că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în art. 461 C. proc. pen., privind contestația la executare în realitate, condamnatul tinzând spre obținerea unei reindividualizări a pedepsei, situație neprevăzută de dispozițiile arătate. Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei RON din care 40 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul S.M., fără a arăta motivele de casare.

Verificând hotărârea atacată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. și 385 14 C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altor persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Cum motivul invocat de condamnat, de reindividualizare a pedepsei aplicate, nu se încadrează în cele limitativ și expres prevăzute de lege, în mod corect instanța de judecată a respins contestația la executare. Așa fiind, recursul condamnatului urmează a fi respins ca nefondat. Recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul S.M. împotriva deciziei penale nr. 947/ A din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2006.