ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II–a

penală, prin decizia penală nr. 1256 din 22 septembrie 2005, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul I.G.

Revizuientul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei din care 400.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului

Justiției.

S-a reținut că inculpatul I.G. se

află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare prin sentința penală nr. 150

din 7 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, și definitivă

prin decizia penală nr. 3304 din 26 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art.

174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) C. pen.

În motivarea cererii de revizuire,

condamnatul a învederat faptul că în mod greșit instanțele de judecată nu au

reținut starea de legitimă apărare în care s-a aflat la momentul săvârșirii

faptei.

Întrucât revizuientul nu a prezentat

probe noi care să nu fi fost avute în vedere de instanțele de judecată, iar în

cauză s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., instanța de fond a respins cererea de revizuire.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 838/

A din 31 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat,

dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 80 lei din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs condamnatul I.G., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor pronunțate și revizuirea hotărârii de condamnare.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

În cauză nu s-au descoperit fapte

sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, astfel că solicitarea revizuientului în sensul de a se constata

existența unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei și, în

consecință, de a se dispune achitarea sa, nu este întemeiată.

Instanțele investite cu soluționarea

cauzei au analizat apărările inculpatului, astfel că susținerile sale nu

constituie fapte sau împrejurări necunoscute acestora, iar modul în care s-au

apreciat probele administrate nu poate face obiectul revizuirii.

Pentru aceste considerente,

constatând că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursul ca nefondat.

Recurentul revizuient va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuientul condamnat I.G. împotriva deciziei penale nr. 838 din 31

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 ianuarie 2006.