ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1850/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 678 din 10 mai 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe inculpatul C.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 31 alin. (2) și art. 41 alin. (2) C. pen. Au fost ridicate măsurile asiguratorii asupra bunurilor inculpatului, luate în cursul urmăririi penale și s-au anulat filele de C.E.C. din 6 septembrie 1998, 11 august 1998, 18 august 1998, 14 decembrie 1998, 21 octombrie 1999 și 15 decembrie 1998 și biletul la ordin din 15 decembrie 1998. S-a reținut de prima instanță că, prin decizia penală nr. 456/2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul inculpatului C.R.

și a trimis cauza spre rejudecare motivat de faptul că s-a dispus soluționarea prin desemnarea unui apărător din oficiu, deși inculpatul avea apărător ales și pentru neefectuarea raportului de expertiză financiar – contabile. În fond după casare, rejudecând instanța a admis efectuarea unei expertize contabile, expertiza efectuată la 16 martie 2005, s-a reținut că inculpatul în perioada august – decembrie 1998 cu prilejul încheierii și executării unor convenții stabilite cu șase societăți comerciale le-a înșelat cu suma de 9 miliarde lei. Astfel, Tribunalul București, prin sentința penală nr. 202/2003, a condamnat pe inculpat la 13 ani închisoare. Prin decizia penală nr. 389/2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul inculpatului iar, prin decizia penală nr. 456 din 30 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul inculpatului, a casat sentința și decizia și a trimis cauza spre rejudecare.

Împotriva sentinței instanței de fond Parchetul de pe lângă Tribunalul București a formulat apel criticând-o pentru o eroare gravă de fapt în aprecierea materialului probator administrat. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, analizând actele dosarului, a dispus în sensul admiterii apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 678 din 10 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Cum art. 385 1 C. proc. pen., stabilește expres și limitativ cazurile în care hotărârile pot fi atacate cu recurs, în speță în cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanța de fond, Curtea, văzând prevederile art. 385 pct. 1 lit. a), va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.R.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 878/ A din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2006.