ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1976/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 7 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul

S.M.

a fost

condamnat la 13 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) , cu aplicarea  art. 41 alin. (2) C.

pen.

Totodată,

instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile și a obligat pe

inculpat să le plătească diferite sume, despăgubiri civile, totalizând

9.036.187.388 lei din care s-a  recuperat suma de 1.517.132.095 lei.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt, că inculpatul în calitate de

reprezentant a cinci societăți comerciale deși se afla în interdicție bancară

și în lichidare judiciară în perioada 10 august 2000 – 1 octombrie 2001 s-a

aprovizionat cu mărfuri de la  35 societăți comerciale pentru care a  emis  file

cec și bilete la ordin, fără a avea disponibil în cont.

Inculpatul

după  comiterea faptelor, dându-și seama că este urmărit, a dispărut plecând

din țară, sustrăgându-se astfel de la urmărirea penală, de la  judecata în

primă instanță și în căile de atac, împotriva sa emițându-se mandat de

arestare preventivă, care până în prezent nu a putut fi pus în  executare.

Prin

decizia penală nr.159 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel  București s-a

respins  ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea

pedepsei.

Împotriva

acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul său,

reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art.385

9

pct.14 Cod

procedură penală.

Recursul

declarat de inculpat nu este fondat.

La

aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. în care  sens a ținut seama de

gradul sporit de  pericol social al infracțiunii, cuantumul deosebit de  mare

al prejudiciului cauzat, caracterul continuat al infracțiunii și numărul mare

de persoane vătămate cât și al  persoanei inculpatului, care s-a sustras de la

urmărirea penală și de la judecată, astfel că pedeapsa stabilită, în limitele

prevăzute de lege este  necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii

altor infracțiuni.

În

consecință, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat,  recursul

declarat de inculpatul S.M.  împotriva deciziei penale nr. 159/A din 10

iunie    2003 a Curții de Apel Pitești.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi  14 aprilie  2004.