ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1976/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 7 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul S.M. a fost condamnat la 13 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) , cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată, instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile și a obligat pe inculpat să le plătească diferite sume, despăgubiri civile, totalizând 9.036.187.388 lei din care s-a recuperat suma de 1.517.132.095 lei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt, că inculpatul în calitate de reprezentant a cinci societăți comerciale deși se afla în interdicție bancară și în lichidare judiciară în perioada 10 august 2000 – 1 octombrie 2001 s-a aprovizionat cu mărfuri de la 35 societăți comerciale pentru care a emis file cec și bilete la ordin, fără a avea disponibil în cont.

Inculpatul după comiterea faptelor, dându-și seama că este urmărit, a dispărut plecând din țară, sustrăgându-se astfel de la urmărirea penală, de la judecata în primă instanță și în căile de atac, împotriva sa emițându-se mandat de arestare preventivă, care până în prezent nu a putut fi pus în executare. Prin decizia penală nr.159 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel București s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea pedepsei. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul său, reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art.385 9 pct.14 Cod procedură penală. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. La aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

în care sens a ținut seama de gradul sporit de pericol social al infracțiunii, cuantumul deosebit de mare al prejudiciului cauzat, caracterul continuat al infracțiunii și numărul mare de persoane vătămate cât și al persoanei inculpatului, care s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, astfel că pedeapsa stabilită, în limitele prevăzute de lege este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni. În consecință, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 159/A din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2004.