ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3551/2012

SC N. SRL Craiova cu sediul în mun. Craiova, b-dul O., jud. Dolj – 147.277.432 ROL;

SC T.M. SA București, cu sediul în București, strada S.I., sector 6 - 367.801.432 ROL;

SC I.L. Sa Mureș, cu sediul în Tg. Mureș, strada T.V., jud. Mureș - 116.200.161 ROL;

SC T. SRL Luduș, cu sediul în strada R., jud. Mureș - 13.904.941 ROL;

SC I.R. SA Sibiu, cu sediul în B-dul V., jud. Sibiu - 1.121.997.797 ROL;

SC F.P.C. SRL Cluj-Napoca, cu sediul strada M.G., jud. Cluj - 86.756.463 ROL;

Corpul Gardienilor Publici Vâlcea - 92.000.000 ROL;

SC R.I. Periș SA, cu sediul în comuna P., jud. Ilfov - 500.966.973 ROL;

SC M.L.A.C.V. SRL, cu sediul în comuna G., jud. Suceava - 55.640.000 ROL;

SC C.P.I. SRL C., jud. Dâmbovița - 141.542.244 ROL;

SC A.N.C.P. București, cu sediul în B-dul U., sector 5 - 66.670.388 ROL;

SC B. SRL București, cu sediul în str. L.T., sector 3 - 227.130.540 ROL;

SC R.E.C.I. Oradea, cu sediul în strada A.L., jud. Bihor - 147.728.138 ROL;

SC L.R. SRL București, cu sediul în strada E.V., sector 1 - 301.896.307 ROL;

SC R.I. SRL Rm. Vâlcea, cu sediul în strada Ș.V., jud. Vâlcea - 217.755.864 ROL;

SC A. SA Buzău, cu sediul în strada B. km. 5, jud. Buzău, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Rm. Vâlcea - 3.229.906.647 ROL;

SC A.B.B. SRL București, cu sediul în B-dul C.R., sector 3 - 127.293.840 ROL;

SC B.I.E. SRL Cluj-Napoca, cu sediul în strada N.T., jud. Cluj - 193.109.064 ROL;

SC M. SA Galați, cu sediul în B-dul D., jud. Galați - 474.000.000 ROL;

SC T.G. SA Sucursala Zalău, cu sediul în B-dul M.V., jud. Sălaj - 604.684.034 ROL;

SC F.C. SRL Oradea, cu sediul în strada A., jud. Bihor - 974.210.598 ROL;

SC U.R. SRL Rm. Vâlcea, cu sediul în strada Ș.V., jud. Vâlcea - 266.681.725 ROL;

SC D. SA Deva, cu sediul în U., jud. Hunedoara - 244.788.681 ROL;

SC L.R. SA Tg. Jiu, cu sediul în str. I., jud. Gorj - 53.721.360 ROL;

SC S. SA Zimnicea, cu sediul strada C., jud. Teleorman – 467.030.760 ROL și

SC T.C. SRL Zalău, cu sediul în strada R., jud. Sălaj - 2.658.291.229 ROL; S-a constatat că prejudiciile produse părților vătămate SC C. Rm. Vâlcea, cu sediul în B-dul C.T., jud. Vâlcea; SC E. SRL Rm. Vâlcea, cu sediul în strada I.P., jud. Vâlcea; SC. C.C. SA, cu sediul în comuna D., jud. Călărași; SC H.G. SRL, cu sediul în cormuna B., Ferma Agricolă B., jud. Argeș; SC E. SA Sibiu, cu sediul în soș. A.I., jud. Sibiu; SC C.C.B., jud. Vâlcea; SC D.P.I. SRL București, cu sediul în strada F., sector 2; SC G. SRL, cu sediul în comuna V., sat B., jud. Brăila; SC S.G. SRL Slatina, cu sediul în strada M., jud. Olt și SC A. SA Rm. Vâlcea, cu sediul în C.T., jud. Vâlcea, au fost recuperate și aceste societăți nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că în perioada anilor 2000-2001 în calitate de administrator al societăților comerciale SC M. SRL Rm. Vâlcea, SC S. SRL Rm. Vâlcea, SC D.R. SRL Rm. Vâlcea, SC F. SRL Rm. Vâlcea și SC U. SRL Rm. Vâlcea, societăți pe care le-a înființat sau pe care le-a preluat prin cesionare, s-a aprovizionat cu mărfuri de la un număr de 35 societăți comerciale din mai multe județe ale țării și, cu toate că se afla în interdicție bancară sau în lichidare judiciară, a emis ca instrumente de plată, cecuri și bilete la ordin, fără a avea disponibil în conturi, ori nu a achitat contravaloarea produselor cumpărate. În scopul de a prejudicia aceste societăți, în cele mai multe cazuri inculpatul cumpăra inițial cantități mici de produse a căror contravaloare o achita integral pentru a câștiga încrederea furnizorilor, după care, comanda cantități mai mari de produse pentru achitarea cărora emitea cecuri sau bilete la ordin pentru care nu avea disponibil în cont, sau pe care nu le mai plătea. În acest fel, conform raportului de expertiză efectuat în dosar, a produs părților vătămate, precum și părților vătămate care s-au constituit părți civile în cauză un prejudiciu penal în sumă de 9.036.187.388 ROL și un prejudiciu civil în cuantum de 12.894.437.297 ROL, reprezentând rata inflației, dobânzile bancare și penalitățile contractuale. Din valoarea prejudiciului creat, ca urmare a plăților efectuate de inculpat sau în urma compensărilor efectuate, în faza de urmărire penală s-a recuperat suma de 1.517.132.095 ROL. Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul și prin decizia penală nr. 159 A din 10 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în Dosarul nr. A - 2160/2003, apelul a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs S.C., soția inculpatului și prin decizia nr. 1976 din 14 aprilie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3130/2003, recursul a fost respins ca nefondat. Ulterior, la data de 8 noiembrie 2006, împotriva aceleiași sentințe, a declarat apel inculpatul S.M., apel ce a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 5/A din 11 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4535/46/2006. Pe considerentul că la săvârșirea unor acte materiale de inducere în eroare a unor părți vătămate, prin emiterea de cecuri fără acoperire, culpa a aparținut SC B. SA Rm. Vâlcea deoarece, înainte de încetarea contractului de credit încheiat între această bancă și SC D. SRL, banca a retras disponibilul din contul societății al cărei administrator era fără să-i aducă la cunoștință acest aspect, S.M. a formulat cerere de revizuirea sentinței penale nr. 7 din 29 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 519/2002. Această cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea, secția penală sub nr. 4290/90/2007. Prin sentința penală nr. 31/F din 27 februarie 2007, pronunțată în acest dosar, cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată. Pe baza relațiilor privind activitatea financiară a SC D. SRL comunicate de banca P. SA Rm. Vâlcea, instanța a reținut că societatea administrată de revizuent a avut cont deschis la această bancă și că S.M., în numele societății sale, a obținut un credit pentru derularea activităților comerciale, credit pe care nu a reușit să-l ramburseze, și astfel a intrat în interdicție bancară. A mai constatat că înscrisurile solicitate de la bancă în legătură cu SC D. SRL nu sunt considerate înscrisuri noi, întrucât au fost avute în vedere la data pronunțării sentinței penale a cărei revizuire se cere. Această soluție a rămas definitivă prin decizia nr. 50/A din data de 6 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 4290/90/2007. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 29 august 2008 sub nr. 2660/90/2008, S.M. a solicitat, în baza art. 522 1 C. proc. pen., să se dispună rejudecarea cauzei. Prin sentința penală nr. 173/F din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 2660/90/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 21/A din 5 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 2660/90/2008 și decizia nr. 1833 din 18 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2660/90/2008, cererea de rejudecare a fost respinsă. La data de 23 martie 2008, organele de cercetare penală au fost sesizate în scris de către S.M. în legătură cu faptul că numiții V.C. și T.P., în calitate de experți contabili autorizați, au întocmit la data de 18 decembrie 2002 un raport de expertiză contabilă judiciară în Dosarul nr. 519/2002 prin care au prezentat date nereale și care a avut ca rezultat condamnarea sa. Prin rezoluția nr. 1541/P/2008 din 20 mai 2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost confirmată propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de numiții V.C. și T.P., cercetați pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen., întrucât, potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a intervenit prescripția răspunderii penale. În raport de soluția dată de procuror, la data de 9 decembrie 2009, S.M. a formulat cerere prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 7/2003, având ca temei legal prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. În motivarea acestei cereri revizuentul susține că prin rezoluția dată de procuror au fost identificați făptuitorii și existența faptei săvârșită de aceștia. Prin raportul de expertiză întocmit, cei doi experți au stabilit un prejudiciu penal cu peste 3 miliarde ROL mai mare decât cel reținut prin rechizitoriu și care reprezintă suma celor 26 de prejudicii. Acest fapt l-a vătămat întrucât, pe de o parte, pedeapsa ce i-a fost aplicată nu a fost dozată corespunzător, iar pe de altă parte, va trebui să plătească în mod injust suma de 3 miliarde ROL. În această situație este îndreptățit să solicite revizuirea și rejudecarea dosarului pentru a se reface expertiza, a se corecta prejudiciul și redoza pedeapsa. Face precizarea că anexa 1 a raportului de expertiză cuprinde toate prejudiciile penale înscrise în rechizitoriu la fiecare firmă vătămată, iar în final suma totală este de circa 3 miliarde și nu de 9 miliarde cât au trecut experții. Întrucât a lipsit atât în timpul anchetei cât și în perioada cercetării judecătorești, consideră că nici parchetul și nici instanța nu au putut să cunoască și nici să rețină toate împrejurările, în special cele favorabile, pentru a putea stabili gradul real de vinovăție și a aplica o pedeapsă al cărui cuantum să fie stabilit în raport de gravitatea faptei și vinovăția sa. Instanța nu a cunoscut că asociatul său I.B., persoană autorizată să dispună de conturi, deși nu a fost autorul material al faptei, este autor moral al acesteia alături de revizuent întrucât, în nenumărate rânduri a încasat bani pe chitanțier de la diverse firme pe care i-a cheltuit pe distracții, în mare parte afacerile erau negociate de el cu firme pe care le cunoștea sau era alături de revizuent la negocierile pe care le făcea. În același timp, instanța nu a avut cunoștință că toate societățile cu care a făcut afaceri aveau cunoștință că în momentul livrării mărfii și întocmirii filei CEC nu exista disponibil în cont. Se mai susține că firmele noi au fost preluate nu pentru a-și continua activitatea infracțională ci pentru a putea să facă plăți la societățile anterior păgubite și că, nu s-au avut în vedere de către experți sumele achitate care au făcut obiectul incidentelor de plată și nici faptul că banca P. SA i-a retras creditul acordat fără un anunț prealabil. La cererea de revizuire s-a atașat un tabel întocmit de inculpat care cuprinde situația prejudiciului penal conform rechizitoriului pentru un număr de 26 societăți comerciale, prejudiciu care, conform susținerilor sale este de 6.316.474.089 ROL. După efectuarea cercetărilor, potrivit art. 399 C. proc. pen., procurorul a înaintat tribunalului întregul material împreună cu concluziile sale de respingere ca neîntemeiată a cererii de revizuire, cauza fiind înregistrată la instanță la data de 22 decembrie 2009 sub nr. 4227/90/2009. Prin sentința penală nr. 17 din 17 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 4227/90/2009, s-a luat act că petiționarul S.M. renunță la soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 7 din 29 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 519/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul iar prin decizia penală nr. 38/A din 30 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4227/90/2010 a fost admis apelul, s-a desființat în totalitate sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond pe considerentul că instanța a luat act de manifestarea de voință a revizuentului la termenul la care avocatul desemnat din oficiu să-l asiste lipsea, și, dată fiind starea de deținere în care se găsea revizuentul, asistența juridică era obligatorie. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Vâlcea, secția penală, sub nr. 1758/90/2010. Prin sentința penală nr. 125 din 22 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 1758/90/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de condamnatul S.M., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, județul Argeș, împotriva sentinței penale nr. 7 din 29 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 519/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul, iar prin decizia penală nr. 108/A din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost admis apelul declarat de revizuientul S.M., s-a desființat în totalitate sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond pe considerentul că instanță nu a parcurs procedura prevăzută de art. 403 și 404 C. proc. pen., procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire are un caracter obligatoriu, neputând fi acoperită de soluționarea în fond a unei astfel de cauze. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Vâlcea, secția penală, sub nr. 1758/90/2010*. La dosarul cauzei au fost atașate Dosarele nr. 519/2002 al Tribunalului Vâlcea; nr. 2160/2003 al Curții de Apel Pitești; nr. 3130/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție; nr. 4227/90/2009 și nr. 2660/90/2008. A fost atașat, de asemenea, dosarul de urmărire penală nr. 1541/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea. Analizând cererea de revizuire formulată de către revizuientul S.M., în raport de probatoriul administrat și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a constatat că cererea de revizuire este neîntemeiată. Condamnatul S.M. a invocat în cererea sa că experții contabili V.C. și T.P. au alterat adevărul din conținutul expertizei contabile pe care au fost desemnați să o efectueze, în sensul că au stabilit un prejudiciu mai mare cu peste 3 miliarde ROL și din această cauză i s-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum ridicat, fiind în același timp obligat la plata unui prejudiciu pe care în realitate nu l-a produs. Aceștia nu au analizat și reținut în raportul de expertiză plățile efectuate prin bancă și nici faptul că banca P. SA Rm. Vâlcea i-a retras creditul acordat fără să-l încunoștințeze. Potrivit art. 395 alin. (1) C. proc. pen., în situația ce constituie cazul de revizuire prevăzut în art. 394 lit. b) C. proc. pen., mărturia mincinoasă poate fi dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului, iar potrivit art. 395 alin. (2) C. proc. pen. mărturia mincinoasă poate fi constatată în procedura de revizuire, dacă fondul cauzei nu a putut fi rezolvat de instanță sau de procuror. În plângerea penală îndreptată de S.M. împotriva celor doi experți pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prin rezoluția nr. 1541/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea a fost confirmată propunerea de a nu se începe urmărirea penală ca urmare a faptului că a intervenit prescripția răspunderii penale. În acest dosar fondul cauzei nu au fost rezolvat de procuror astfel că, în mod greșit revizuentul susține că prin rezoluție s-a stabilit atât existența faptei ce se pretinde că a fost comisă de experți cât și vinovăția acestora. Dând eficiență dispozițiilor prevederilor art. 395 alin. (2) C. proc. pen., în etapa admiterii în principiu, au fost verificate toate probele pe care se întemeiază cererea și au fost administrate probe noi. Astfel, la cererea condamnatului revizuent, cât și din oficiu, au fost solicitate extrasele de cont de la băncile la care societățile administrate de acesta au avut cont deschis în anul 2000; au fost solicitate relații de la banca P. SA Rm. Vâlcea și de la Banca Națională a României; s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile de către expert S.N., precum și două completări la acest raport. Pe baza acestor probe s-a constatat că prin încheierea din 18 septembrie 2002, dată în Dosarul nr. 519/2002 al Tribunalului Vâlcea, la cererea apărătorului revizuentului s-a admis efectuarea unei expertize contabile având ca obiective: „stabilirea prejudiciului penal și a prejudiciului civil având în vedere acțiunile civile ale părților civile constituite în cauză, precum și, eventual, clauzele contractuale sau, în lipsa lor, dispozițiile legale în materie". A fost desemnat de către instanță să efectueze lucrarea expertul contabil V.C. Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2002, a fost încuviințată cererea apărătorului inculpatului privind desemnarea unui expert observator care să participe la efectuarea expertizei, nominalizat ulterior în persoana expertului contabil T.P. Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit a fost depus la dosar la data de 18 decembrie 2002 și a fost semnat atât de expertul desemnat de instanță cât și de expertul observator. De menționat că expertul observator nu a avut obiecțiuni cu privire la consemnările din cuprinsul raportului de expertiză sau din anexele acestuia. Verificând acest raport s-a constatat că cei doi experți au respectat întocmai obiectivele stabilite de instanță, în sensul că în situația întocmită care reprezintă anexa nr. 1 la raport, au menționat toate societățile comerciale care s-au constituit părți civile în dosar, au stabilit sumele cu care acestea s-au constituit părți civile, sumele ce s-au recuperat parțial, precum și societățile comerciale care și-au recuperat în totalitate prejudiciul și care nu s-au mai constituit părți civile în faza de judecată. Au concluzionat că prejudiciul penal cauzat de S.M. este de 9.036.187.388 ROL, din care, ca urmare a derulării cercetărilor penale, s-a recuperat suma de 1.517.132.095 ROL, rămânând de recuperat suma de 7.519.055.293 ROL. Experții mai menționează că o parte din societățile comerciale care s-au constituit părți civile au menținut sumele inițiale pentru a fi recuperate, iar altele și-au majorat pretențiile prin solicitarea aplicării indicelui de inflație, a dobânzilor bancare și a penalităților contractuale și în aceste condiții prejudiciul a crescut de la 7.519.055.293 ROL la 12.894.437.297 ROL. În anexa nr. 1 la raportul de expertiză este întocmită situația calculului prejudiciului penal prin stabilirea sumelor pe care societățile care s-au constituit părți civile le aveau de primit de la societățile administrate de inculpat, a sumelor recuperate prin bancă, în numerar sau prin compensare, a sumelor rămase de achitat fiecărei părți civile, precum și prin stabilirea societăților care au recuperat în totalitate prejudiciul produs. Prin expertiza efectuată în cadrul procedurii de revizuire de către expertul S.N., acesta a concluzionat că prejudiciul creat de către inculpat prin faptele sale este mai mic decât cel evidențiat în expertiza întocmită în anul 2002 de către experții V. și T. Din analiza situației comparative a prejudiciului stabilit prin cele două expertize, întocmită sub formă de tabel și aflată la dosarul ce are ca obiect revizuirea, s-a constatat fără nici un fel de dubii, că diferența între cele constatate de către cele două expertize este constituită de scăderea de către expertul S. din valoarea prejudiciului inițial a unor sume pe motivul că au fost achitate ulterior, că unele cecuri nu au produs efecte juridice, întrucât nu au fost completate, că firma revizuientului nu ar fi avut relații comerciale cu o societate constituită parte civilă, că nu ar fi fost emise cecuri sau bilete la ordin. Toate aceste susțineri nu au nici un fel de relevanță juridică în cauză, achitarea ulterioară a unor sume de bani pentru acoperirea parțială sau totală a prejudiciului către societățile prejudiciate neavînd relevanță asupra încadrării juridice inițiale,iar celelalte afirmații exced competențelor expertului, singura în măsură să se pronunțe asupra eventualelor aspecte menționate fiind instanța de judecată ce le-a avut în vedere cu ocazia soluționării cauzei. Conform dispozițiilor art. 260 alin. (1) C. pen. raportat la disp. alin. (2) al aceluiași art., mărturia mincinoasă reprezintă fapta expertului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, în speță nefiind relevate sub aspectul laturii obiective astfel de fapte comise de către cei doi experți, sumele arătate de către aceștia ca reprezentând prejudiciul creat prin faptele revizuientului fiind identice cu cele arătate de către expertul S., diferența fiind constituită numai ca urmare a interpretării juridice a efectelor și urmărilor faptelor revizuientului de către acest expert, care s-a substiuit instanței de judecată. Nici sub aspectul laturii subiective nu se poate identifica existența vinovăției cerute de lege pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă, probele dosarului relevînd în mod cert că cei doi experți nu au urmărit să denatureze adevărul în raportul de expertiză întocmit, nu au omis să înscrie în respectivul raport aspecte esențiale care să fie de natură să-l prejudicieze pe revizuent, expertiza respectând obiectivele stabilite de către instanță, suspiciunile asupra celor menționate fiind create în mod artificial de către expertul S., care în mod inexplicabil și nepermis a făcut aprecieri de ordin personal asupra existenței vinovăției revizuientului, cum este și aceea că acesta nu ar fi vinovat de nerespectarea termenelor de plată datorită faptului că i-ar fi fost retras revizuientului creditul pe termen scurt, în valoare de 300.000.000 ROL de către SC B. SA Rm. Vâlcea, sau că acesta nu s-ar fi aflat în relații comerciale cu SC F.C. SRL Oradea, acesta nefiind un aspect care să nu fi fost analizat de către instanță, care a stabilit că SC T.C. SRL achiziționase anvelopele de la SC F.C. SRL Oradea, a plătit acestei societăți suma încasată în numerar de la S.M., de 120.000.000 ROL și pentru diferența rămasă neachitată a girat două dintre cec-urile primite de la S.M., cec-uri care au fost refuzate la plată, părerea experților, chiar daca ar fi existat, cu privire la existența sau nu a raporturilor juridice dintre revizuient și SC F.C. SRL Oradea neavând nici un fel de relevanță asupra aprecierii de către instanță a existenței sau nu a acestor raporturi. În consecință, urmare a probelor administrate s-a constatat că nu s-a putut dovedi săvârșirea de către cei doi experți a faptei de mărturie mincinoasă și prin urmare, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca neîntemiată. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuientul S.M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia penală nr. 70/A din 5 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul S.M., în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 72 din data de 19 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 1758/90/2010*. A fost obligat apelantul-revizuient la 300 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON onorariul avocatului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Analizând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma criticilor formulate, cât și potrivit dispozițiilor art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, declararea ca fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii, comiterea unei infracțiuni în legătură cu cauza de un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală sau neconcilierea a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive. S-a arătat că în mod judicios instanța de fond a analizat în procedura de revizuire elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă privindu-i pe experții V.C. și T.P., atâta timp cât exista un impediment la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale - prescripția răspunderii penale reținută prin rezoluția nr. 1541/P din 20 mai 2008. S-a arătat că în cauză, solicitările recurentului de a se reaprecia materialul probator administrat în cauză în sensul reanalizării modului și a condițiilor în care a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reprezintă practic o reexaminare și completare a probatoriului, care nu este admisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii. De asemenea, nu se poate ajunge astfel, pe calea revizuirii la reinterpretarea dovezilor administrate în cauză sau la suplimentarea probatoriului, pe aspecte de fapt ce au fost avute anterior în vedere de instanțele judecătorești care au dispus condamnarea revizuientului. Susținerile apelantului nu pot conduce la înfrângerea principiului autorității de lucru judecat, astfel încât apărările sale nu vor putea fi primite. Curtea de Apel a reținut că în fața instanței de fond în cadrul judecării căii extraordinare de atac a revizuirii, după admiterea în principiu s-a administrat proba cu expertiză, din care a rezultat achitarea ulterioară a debitelor pentru acoperirea parțială sau totală a prejudiciului către părțile civile. De altfel, în urma examenului comparativ între expertizele tehnice judiciare, a rezultat că experții au indicat aceeași sumă reprezentând prejudiciul creat prin faptele revizuientului, ceea ce denotă că în calea extraordinară de atac nu se poate da relevanță acoperirii ulterioare a prejudiciului și implicit a schimbării încadrării juridice odată cu diminuarea cuantumului debitelor achitate parțial de revizuient. Astfel, s-a arătat că în cauza de față nu se poate reține că s-a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, atâta timp cât însuși revizuientul recunoaște că a săvârșit fapta, dar prejudiciul îl consideră supraevaluat, ceea ce s-ar putea repercuta asupra încadrării juridice. S-a mai arătat că în această cale extraordinară de atac nu se poate înfrânge autoritatea de lucru judecat, ca urmare a reanalizării încadrării juridice a faptei. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că urmărirea penală a avut loc în lipsa inculpatului și a apărătorului acestuia, iar judecata a avut loc în lipsa inculpatului; instanțele de judecată nu s-au pronunțat cu privire la unele probe concludente administrate în cauză în procedura revizuirii; apariția unor legi mai favorabile, respectiv art. 320 1 C. proc. pen. și art. 522 1 C. proc. pen.; judecata pe fond a cauzei a avut loc în lipsa unei părți care legal citată, a fost în imposibilitate de prezentare. A solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, casarea celor două hotărâri pronunțate cu privire la cererea de revizuire, desființarea hotărârii de condamnare și rejudecarea cauzei, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recursul declarat nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar la lit. b) a aceluiași text de lege se prevede că revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Motivul constituie cauză de revizuire, dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal. Noi trebuie să fie probele, în accepțiunea dată de art. 63 C. proc. pen. și nu mijloacele de probă, prin care se administrează probe deja cunoscute, fiind inadmisibil ca, pe calea extraordinară a revizuirii, să se obțină o prelungire a probatoriului, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Prin folosirea căii extraordinare de atac al revizuirii, se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. În cauză, revizuentul nu a indicat fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci a solicitat reluarea judecății și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., ceea ce implică recunoașterea de către inculpat a faptelor astfel cum au fost reținute prin actul de trimitere în judecată. În atare situație, nu se poate reține că în cauză s-a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. Totodată, instanța de apel a reținut în mod corect că în urma examenului comparativ între expertizele tehnice judiciare, a rezultat că experții au indicat aceeași sumă reprezentând prejudiciul creat prin faptele revizuientului, ceea ce denotă că în calea extraordinară de atac nu se poate da relevanță acoperirii ulterioare a prejudiciului și implicit a schimbării încadrării juridice. Pe de altă parte, pentru a se constata existența cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. este necesară existența unei hotărâri definitive de condamnare a expertului contabil, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în legătură cu hotărârea de condamnare a revizuientului. Se constată că în speță, nu sunt incidente cazurile de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., întrucât nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi din care să rezulte netemeinicia hotărârii condamnare și nu s-a făcut dovada că expertul contabil la care a făcut referire revizuientul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiuni de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire a solicitat. Față de cele menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuient nu este fondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.