ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3570/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 208/F din 22 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6844/3/2012, a respins ca fiind inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1301 din 15 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a-II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4135 din 06 iulie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de petentul-revizuient R.I.V. A obligat petentul-revizuient la plata către stat a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare. Onorariul apărător oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Pe rolul Tribunalului București, secția a-II-a penală, a fost înregistrată la data de 06 martie 2012 cererea formulată de către revizuientul-petent-condamnat R.I.V. împotriva sentinței penale nr. 1301 din 15 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a-II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4135 din 06 iulie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a solicitat reducerea cu 1/3 a pedepsei aplicate. În motivarea în fapt a cererii, revizuientul-petent condamnat a arătat că a formulat prezenta revizuire ca urmare a deciziei Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituțional art. 320 1 C. proc.

pen., în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile. În drept, revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 408 2 C. proc. pen. La dosar a fost depusă împuternicire apărător oficiu și copie sentința penală nr. 1301 din 15 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a-II-a penală, cu mențiunea rămânerii definitive. Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că prin sentința penală a cărei revizuire se solicită, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie împotriva unor cetățeni chinezi, faptă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), e) C. pen., constând în aceea că, în perioada decembrie 2002 - iulie 2003, inculpatul R.I.V.

a deposedat de bunuri și sume de bani, prin exercitarea de acte de violență și amenințări, asupra părților vătămate Z.S., Z.Y., Z.Y.F., M.R.X., X.L., H.G., Z.M.H., X.H.L. Instanța de judecată a mai constatat că potrivit considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În cauza dedusă judecății, instanța a observat că hotărârea penală a cărei revizuire o solicită petentul-condamnat-revizuient a rămas definitivă la data de 06 iulie 2005, deci anterior momentului la care dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. au fost declarate neconstituționale, prin urmare nu mai este îndeplinită condiția impusă de Curtea Constituțională, și anume împrejurarea că respectiva cauză să se mai află în curs de judecată. Față de această împrejurare, instanța a apreciat că cererea formulată de revizuientul R.I.V. este inadmisibilă, motiv pentru care, în baza art. 408 2 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 408 1 alin. (10) C. proc. pen. urmează să o respingă ca atare. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. instanța a dispus obligarea revizuientului-petent-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul apărător oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, condamnatul revizuient R.I.V.

care, personal și, apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., arătând că este arestat din anul 2002 și a recunoscut fapta. Prin decizia penală nr. 153 din 18 mai 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul revizuient R.I.V. împotriva sentinței penale nr. 208 din 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuientul condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: Potrivit art. 408 2 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, folosirea acestei căi fiind limitată de legiuitor numai la anumite cazuri, în care se presupuse că s-a comis o eroare judiciară ce prezintă aparențe de temeinicie și pe baza cărora se ajunge la o soluție diametral opusă.

Examinând dosarul cauzei, Curtea a constatat că soluția de condamnare a revizuientului condamnat R.I.V. nu s-a întemeiat pe dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., prevederi legale ce vizează reducerea limitei de pedeapsă în raport cu o anumită atitudine procesuală a inculpatului și a căror aplicare are în fapt consecințe asupra cuantumului pedepsei și nici nu a invocat excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale. De altfel, hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă la data de 06 iulie 2005, mandatul de executare al pedepsei închisorii fiind emis la data de 16 iulie 2005, prin urmare cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a Legii privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor nr. 202/2010, prin care au fost adoptate dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Este adevărat că prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 și nr. 1483 din 08 noiembrie 2011 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, reținându-se ca dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. au un caracter mixt, fiind o instituție procesuală și o instituție de drept material care se aplică tuturor inculpaților care au fost trimiși în judecată atât înainte cât și după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depășit momentul începerii cercetării judecătorești, însă numai până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Tot prin Decizia Curții Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. invocată într-o contestație la executare, arătându-se că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt operabile numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în caz contrar aducându-se atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice. Ca atare, pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient R.I.V. împotriva sentinței penale nr. 208 din 22 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. Împotriva hotărârii judecătorești mai sus-menționate a declarat recurs revizuientul-condamnat R.I.V. reiterând motivele arătate în fața instanței de apel.

Recursul este nefondat. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin cererea de revizuire formulată condamnatul-revizuient R.I.V. a solicitat aplicarea în ceea ce îl privește a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. arătând în esență că o asemenea măsură procesuală trebuie să se aplice tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică și că și-a recunoscut fapta comisă încă din timpul cercetării penale. Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Totodată revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la o eventuală nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins corecte, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Motivul invocat de revizuientul condamnat nu poate determina admiterea acestei cereri întrucât pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate dispune reindividualizarea pedepsei aplicată acestuia. Cum în speță motivul de revizuire invocat nu se circumscrie cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat R.I.V. împotriva deciziei penale nr. 153 din 18 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012.