ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1779/2013

Prin sentința penală nr. 814 din 27 septembrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul R.N., cu obligarea sa la 100 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 955 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul R.N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 174-175 lit. b) C. pen. și art. 20 raportat la art. 174-175 lit. a) și b) C. pen., rămasă definitivă la data de 20 februarie 2012, prin decizia penală nr. 461 din 20 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cererea de revizuire, condamnatul R.N. a arătat că este nevinovat, că obiectele contondente folosite la comiterea faptelor nu îi aparțin, solicitând efectuarea unui experiment judiciar, că nu sunt probe temeinice împotriva sa. De asemenea, revizuientul a arătat că a formulat plângeri penale împotriva procurorului care a instrumentat dosarul de urmărire penală și a judecătorului care a soluționat cauza pe fond. S-a apreciat că, în calea de atac a revizuirii, nu se poate prelungi probațiunea prin mijloace de probă pentru fapte care au fost deja stabilite de instanța de judecată. Aspectele arătate de revizuient au fost avute în vedere și analizate de instanță cu ocazia cercetării judecătorești, precum și în căile de atac ordinare.

În ceea ce privește motivul de revizuire, prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen., o condiție esențială este hotărârea judecătorului sau ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul R.N., arătând personal și prin avocat, că își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen., astfel că solicită, pe fond, admiterea cererii. Prin decizia penală nr. 352/A din 17 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul R.N. împotriva sentinței penale nr. 814 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A obligat apelantul la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență următoarele: Cu privire la primul caz de revizuire, prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. s-a constatat că petentul nu a arătat fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță. Referitor la cazul prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen. s-a constatat că nu există hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului cu privire la pretinsa comitere a unei infracțiuni de către magistrați. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul. Reiterând motivele arătate în fața instanțelor de fond și apel, revizuentul condamnat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate în fața instanțelor de fond și apel și pe fond, admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) și d) C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin cererea de revizuire formulată și detaliată în scris, întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen., condamnatul revizuent R.N. a arătat, în esență, că probatoriul nu a fost corect și complet administrat, că de la dosar lipsesc mai multe înscrisuri, că în mod greșit a fost reținută vinovăția sa pentru comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat. De asemenea, revizuentul a arătat că a formulat plângeri penale împotriva procurorului care a instrumentat dosarul de urmărire penală și a judecătorului care a soluționat cauza pe fond.

Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la o eventuală nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins corecte este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea, dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Înalta Curte constată că motivele invocate de revizuentul condamnat nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Așa cum în mod corect au reținut și instanțele de fond și de apel, revizuentul nu a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute la momentul soluționării cauzei pe fond și care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare și nici nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești sau a unei ordonanțe a procurorului care să statueze asupra fondului cauzei cu privire la pretinsa săvârșire a vreunei infracțiuni de către vreunul din magistrații care au pronunțat hotărâri în cauză. Cum în speță motivele de revizuire invocate nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat R.N. împotriva deciziei penale nr. 352/A din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent condamnat a plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2013.