ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3848/2013

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 329/ F din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, în Dosarul nr. 10657/3/2013 a fost respinsă, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 184 din 19 februarie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.

41405/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 3518 din 30 octombrie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală (sentință prin care revizuentul N.I.

a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

constând în aceea că, la data de 02 noiembrie 2006, a fost depistat deținând

cantitatea de 5,25 grame heroină, destinată comercializării).

În

referatul întocmit de procuror s-a apreciat că cererea petentului este

inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen. , deoarece acesta

nu a putut indica fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de

instanță la data soluționării cauzei, ci și-a menținut atitudinea constantă de

nerecunoaștere a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, criticile sale

referindu-se la greșita apreciere a probelor, critici care nu se încadrează

însă în niciunul din cazurile de revizuire, putând fi invocate în căile de

atac, în apel, respectiv, recurs.

În

acest context, instanța a reținut că susținerile formulate de revizuient în

cerere sunt nerelevante, nefondate și nesusținute de probatoriul administrat,

astfel că nu pot fi verificate și analizate prin prisma temeiului de drept

invocat, de natură a conduce la o soluție diametral opusă celei de condamnare.

De asemenea, instanța a constatat că motivul invocat de

revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de

art. 394 C. proc. pen., aprecierea asupra mijloacelor de probă administrate în

cauză neputându-se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., astfel că, de plano, acest motiv nu poate reprezenta

o împrejurare care să nu fi fost cunoscută de către instanțe la momentul

judecării fondului cauzei. Astfel, revizuientul nu a indicat mijloace noi de

probă ori vreo altă împrejurare din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen..

în acest context, instanța a constatat că, în calea extraordinară de atac a

revizuirii, nu se poate proceda la reaprecierea sau prelungirea probatoriului

asupra cărora deja s-au pronunțat instanțele, în fond, apel și recurs.

Împotriva

acestei sentințe , în termen legal, a declarat apel revizuientul condamnat N.I.

Prin

decizia penală nr. 163/ A din 27 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul N.I.

împotriva sentinței penale nr. 329 din data de 17 aprilie 2013 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 10657/3/2013.

Revizuientul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului din oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru

a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, prin cererea de

revizuire, petentul a susținut ,în esență, că este nevinovat, fără a arăta însă

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanțele care au

soluționat cauza în fond si în căile ordinare de atac.

Astfel,

acesta a arătat că drogurile găsite de lucrătorii de poliție aparțineau în fapt

numitului E.V. și a invocat nesinceritatea acestuia în declarațiile date.

Curtea a constatat că susținerile menționate au fost făcute de acesta încă din

faza de urmărire penală și au fost înlăturate motivat de instanța de fond,

motivarea fiind însușită și de instanța de apel, apreciind , în consecință , că

cererea revizuentului nu se întemeiază pe niciunul dintre cazurile prevăzute

expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva

acestei decizii, condamnatul N.I. a declarat, în termen legal, prezentul

recurs, solicitând casarea ambelor hotărârii și, în rejudecare, admiterea în

principiu a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, apreciind că în

cauză este incident cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de condamnatul N.I. prin

raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum acestea

au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată următoarele:

- decizia atacată a fost pronunțată la 27 mai 2013 , adică

după intrarea în vigoare - la 15 februarie 2013 - a Legii nr. 2/2013;

- deși a fost declarat în termen, recursul de față, contrar

prevederilor 385

10

alin. (2) C. proc. pen., nu a fost motivat decât

oral, cu prilejul dezbaterilor ce s-au urmat în ședința publică de judecată din

4 decembrie 2013, invocându-se ca temei de drept prevederile art. 385

9

alin. (1), pct. 17

2

C. proc. pen.;

- în această situație, potrivit art. 385

10

alin. (2

1

)

C. proc. pen., instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare

care, potrivit art. 385

9

alin. 3 C. proc. pen., se iau în examinare

(întotdeauna) din oficiu, între acestea nemairegăsindu-se și cel invocat în

recursul de față - art. 385

9

alin. (1), pct. 17

2

C. proc.

pen.;

-

în raport cu prevederile legii procesual penale mai sus-evocate, examinarea

obiecțiunilor formulate, prin apărător, de condamnatul revizuient în recurs -

obiecțiuni pe care el însuși Ie-a încadrat în cazul de casare mai sus -

menționat (art. 385

9

alin. (1), pct. 17

2

C. proc. pen.) -

nu este posibil.

Pentru

aceste considerente, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b C. proc.

pen., recursul declarat de revizuentul condamnat N.I. împotriva deciziei penale

nr. 163/ A din 27 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul

condamnat N.I. împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 27 mai 2013 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.