ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 151/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1061 din 2

septembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 5854/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată

încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul

M.R.

din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 și în baza acestui text de lege, cu aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat,

la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

lit. a) și b) C. pen.

A fost computată prevenția, de la 29

iulie 2004 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că cantitatea de 0,11

grame heroină, în amestec cu cafeină a fost consumată în procesul analizelor de

laborator.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, pe baza probelor administrate, că inculpatul M.R., în noaptea de 28

iulie 2004, a vândut denunțătorilor C.I. și N.Șt.L. cinci doze heroină, în

cantitatea totală de 0,11 grame cu suma de 1.200.000 lei.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, s-a avut în vedere că acesta a oferit informații care au

dus la depistarea și arestarea altor traficanți de droguri, precum și faptul că

inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și că a avut o conduită

corespunzătoare, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Critica parchetului vizează

nelegalitatea schimbării încadrării juridice a faptei și netemeinicia pedepsei

aplicate.

Inculpatul nu și-a motivat, în

scris, apelul, iar ulterior a solicitat să se ia act că și-l retrage.

Instanța de apel a luat act de

retragerea apelului declarat de inculpat și a admis apelul parchetului, a casat

în parte sentința apelată și rejudecând a înlăturat schimbarea încadrării

juridice a faptei, menținând încadrarea juridică dată prin rechizitoriu și

pedeapsa aplicată prin sentință.

S-a motivat în sensul că art. 2 din

Legea nr. 143/2000 alin. (1) constituie textul încriminatoriu, cadru al

infracțiunii respective, iar alin. (2) o agravantă pentru situația în care

drogul este de mare risc.

Avându-se în vedere că în speță,

drogul traficat a fost heroină, care este un drog de mare risc, încadrarea

juridică corectă a faptei a fost cea stabilită prin rechizitoriu și pe care în

mod greșit instanța de fond a schimbat-o.

Referitor la pedeapsa aplicată s-a

apreciat că nu este întemeiată critica parchetului, în favoarea inculpatului fiind

reținute în mod corect circumstanțe atenuante.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul criticând-o sub aspectul pedepsei aplicate pe care

o consideră exagerată în raport cu circumstanțele sale personale.

Recursul este nefondat.

La individualizarea pedepsei

aplicate instanțele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., menținându-se justificat în favoarea inculpatului recurent circumstanțe

atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., făcându-se și aplicarea

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 față de poziția procesuală a

inculpatului, așa încât o reindividualizare a pedepsei nu se impune.

Constatându-se că pedeapsa aplicată

de instanțe atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare,

servește scopului prevăzut de art. 52 C. pen., Înalta Curte apreciază că

recursul declarat de inculpat este nefondat astfel că-l va respinge ca atare,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Este de precizat că recursul

declarat de inculpat deși nefondat este teoretic admisibil, motiv pentru care

Înalta Curte l-a și analizat, atâta timp cât deși inculpatul și-a retras

apelul, prin admiterea apelului declarat de parchet s-a modificat situația

recurentului inculpat sub aspectul încadrării juridice a faptei comise.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive a inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.R. împotriva deciziei penale nr. 759/ A din 7

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 29 iulie 2004 la 12 ianuarie

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei (2.200.000 lei) din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei)

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 ianuarie 2006.