ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5800/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 796/ F din

14 iunie 2005, Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus condamnarea

inculpatului C.R.A., la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C.

pen., și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus timpul reținerii și arestării din data de 23 iulie 2004 la zi.

În sfârșit, în temeiul art. 17 alin.

(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și

distrugerea cantității de 0,20 gr. de heroină cu cofeină și Griseofulvin rămasă

după efectuarea analizelor de laborator.

S-a reținut de instanța de fond că,

în data de 23 iulie 2004, inculpatul a fost contactat telefonic de denunțătorul

P.M. acceptând să vândă 10 doze de heroină în schimbul sumei de 3 milioane lei.

După perfectarea tranzacției,

denunțătorul a predat organelor de anchetă cele 10 doze primite de la inculpat

cu privire la care s-a stabilit, prin raportul de constatare

tehnico-științifică că are o masă de 0,37 gr. și conțin heroină în amestec cu

cofeină și Griseofulvin.

Fiind imobilizat inculpatul de către

organele de anchetă, în timp ce acesta era condus către un autoturism, a

încercat să arunce bancnotele primite de la denunțător. Acestea au fost

recuperate, stabilindu-se că sunt identice cu cele consemnate în procesul

verbal încheiat anterior.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a criticat-o sub

aspectul netemeiniciei pentru greșita individualizare a pedepsei în raport cu

gradul ridicat de pericol social.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală prin decizia penală nr. 577/ A din 19 iulie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul.

Și împotriva acestei hotărâri

pronunțată de instanța de control judiciar au declarat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și inculpatul.

Parchetul a motivat recursul numai

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei prin reținerea circumstanței

atenuante.

Inculpatul a declarat și el recurs,

nemotivat.

Curtea, analizând recursul

parchetului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., constată că este nefondat.

Curtea, examinând hotărârile sub

aspectul motivului invocat și din oficiu, constată din analiza lucrărilor și

actelor dosarului că instanțele au reținut corect situația de fapt, dând

încadrarea juridică corectă faptei.

Sub aspectul individualizării

pedepsei a cărei majorare se solicită în recursul parchetului, trebuie observat

că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

limitele de pedeapsă stabilite, gradul de pericol social a faptei săvârșite, ca

fiind relativ ridicat, cantitatea de droguri traficate și nu în ultimul rând,

datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Sub acest aspect s-a reținut că,

inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie

organizată, la momentul arestării era încadrat în muncă, era în continuarea

studiilor, se bucura de aprecierea persoanelor care-l cunoșteau, cât și

atitudinea sinceră în recunoașterea faptei.

În raport de aceste elemente, luând

în considerare și dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei care

trebuie să-și producă efecte în sensul reeducării și reinserției în societate a

inculpatului, în speță acesta conștientizând gravitatea faptei în care sens a

declarat că înțelege să se îndrepte, instanța apreciază că nu se impune

majorarea pedepsei.

Pentru aceste considerente, având în

vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare

din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de parchet.

Referitor la recursul declarat de

inculpat trebuie observat că, în data de 14 octombrie 2005, în fața instanței

acesta a declarat că înțelege să-și retragă recursul.

În aceste condiții, conform

dispozițiilor art. 385

5

C. proc. pen., raportat la art. 369 din

același cod, Curtea va lua act de retragerea recursului.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 23 iulie 2004 la zi.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 577/

A din 19 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul C.R.A.

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul C.R.A. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului C.R.A., timpul arestării preventive de la 23 iulie 2004 la 14

octombrie 2005.

Obligă pe inculpat să plătească suma

de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

octombrie 2005.