ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3031/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 712 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 62496/3/2011, în baza art. 403

C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de revizuire a

Sentinței penale nr. 1409 din 4 noiembrie 2011 a Tribunalului București,

pronunțată în Dosarul nr. 7099/2004, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

2998 din 11 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

formulată de condamnatul N.N. (pregătire 10 clase, căsătorit, fără ocupație).

În motivarea cererii, revizuentul a arătat

că, prin sentința mai sus arătată a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 15

ani pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de trafic ilicit de

droguri de mare risc.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 394 lit. b) C. proc. pen., în sensul că, la momentul condamnării, instanța

de fond nu a analizat corespunzător probele administrate în cauză, hotărârea

bazându-se exclusiv pe depozițiile mincinoase a doi martori.

Prin referatul întocmit de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a

cererii de revizuire formulată de revizuent, întrucât motivul invocat nu se

încadrează în cazul prevăzut de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen.

Analizând actele și lucrările de la dosar,

tribunalul a reținut că inculpatul N.N. a fost condamnat (prin sentința a cărei

revizuire se solicită, rămasă definitivă ) la o pedeapsă de 15 ani închisoare

și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de trafic ilicit de

droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în

perioada iunie 2002 - august 2003, a cumpărat heroină pe care ulterior a

vândut-o, în repetate rânduri, prin intermediul altor persoane, că a acționat

ca un distribuitor de heroină, în baza unei unice rezoluții infracționale.

Cu privire la cererea de revizuire s-a

reținut că pentru a fi considerat admisibil, cazul de revizuire prevăzut în

art. 394 alin. (1) lit. b) este supus unor condiții anume determinate de lege.

Două dintre condiții privesc latura

substanțială a acestui motiv de revizuire, iar a treia condiție, latura lui formală.

Din punct de vedere substanțial, legea subordonează admisibilitatea revizuirii

următoarelor condiții: săvârșirea de către un martor, expert sau interpret a

infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere (art.

394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.); mărturia mincinoasă să fi dus la darea

unei hotărâri nelegale sau netemeinice (art. 394 alin. (3) C. proc. pen.).

Sub aspect formal, legea cere ca declarațiile

mincinoase să fie dovedite anterior, prin hotărârea judecătorească sau prin

ordonanță a procurorului (dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei),

iar în cazul când aceste organe judiciare - instanță sau procuror - nu pot sau

nu au putut examina fondul cauzei, declarațiile mincinoase să fie constatate și

dovedite în chiar procedura de revizuire (art. 395 C. proc. pen.).

S-a reținut că, în cauza de față, revizuentul

nu a invocat elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci a solicitat

reanalizarea aceleiași situații de fapt care a fost avută în vedere de

instanțele care s-au pronunțat anterior.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat

apel revizuentul-condamnat N.N., solicitând admiterea apelului, desființarea

sentinței penale apelate și, pe fond, rejudecând, în temeiul dispozițiilor art.

394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire, apreciind

că, la momentul condamnării, instanța de fond nu a analizat corespunzător

probele administrate în cauză și situația revizuentului, hotărârea bazându-se

exclusiv pe depozițiile a doi martori, care au declarat că au cumpărat dozele

de droguri de la inculpatul N.N.

Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, prin Decizia penală nr. 7 din 16 ianuarie 2012, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de revizuentul N.N. împotriva Sentinței penale nr. 712 din data

de 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control

judiciar a reținut că în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art.

394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., potrivit art. 395 alin. (1) C. proc. pen.,

mărturia mincinoasă, invocată drept temei de revizuire, nu se poate dovedi

decât prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului.

Hotărârea judecătorească trebuie să fie

definitivă, stabilind mărturia mincinoasă, fără posibilitatea de îndoială.

Așadar, pentru incidența acestui motiv de

revizuire se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, trei condiții de

admisibilitate, și anume: să se fi săvârșit o infracțiune de mărturie

mincinoasă de către martor; mărturia mincinoasă să fie probată prin hotărâre

judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului, iar existența

mărturiei mincinoase să afecteze legalitatea sau temeinicia hotărârii a cărei

revizuire se solicită.

Or, în cauză, deși prin Ordonanța din 15

iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților S.C.A. și M.M.M. - care au

avut calitatea de martori în cauza ce formează obiectul revizuirii de față -,

pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și aplicarea sancțiunii

amenzii administrative, Curtea a constatat că nu este întrunită cerința ca

existența mărturiei mincinoase să afecteze legalitatea sau temeinicia hotărârii

a cărei revizuire se solicită.

Astfel, din considerentele sentinței penale a

cărei revizuire se solicită, se constată că instanța de judecată, la

soluționarea cauzei, a avut în vedere declarațiile contradictorii, date pe

parcursul urmăririi penale și în cursul judecății, ale martorilor S.C.A. și

M.M.M. și Ie-a înlăturat, în măsura în care nu au oferit o argumentație

serioasă ori nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în

cauză.

În consecință, Curtea a constatat că

existența mărturiei mincinoase nu a afectat legalitatea sau temeinicia

hotărârii a cărei revizuire se solicită, așa încât, în cauză, nu este incident

cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, condamnatul N.N. a

declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea ambelor

hotărâri și, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire,

astfel cum a fost formulată, apreciind că în cauză este incident cazul prevăzut

de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea este mijlocul procesual prin

folosirea căruia sunt înlăturate erorile judiciare care ar putea fi cuprinse în

hotărârile penale definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 394 lit. b) C.

proc. pen., revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere.

Dacă pentru existența infracțiunii de

mărturie mincinoasă este suficient să se constate că a fost alterat adevărul,

prin afirmații mincinoase sau trecerea sub tăcere cu privire la împrejurări

esențiale, în schimb, pentru ca mărturia mincinoasă să poată constitui temei

pentru revizuirea unei hotărâri definitive, trebuie să se constate că acea

mărturie mincinoasă a servit la pronunțarea hotărârii, că, potrivit

considerentelor hotărârii, ea a constituit una din probele care au format

convingerea instanței.

În cauză, se constată că prima instanță, când

a pronunțat hotărârea de condamnare a numitului N.N. pentru infracțiunea de

trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu a avut în vedere

numai declarațiile martorilor S.C.A. și M.M.M., ci un întreg material probator

(declarațiile martorilor M.I. și D.I., ale investigatorului sub acoperire, pe

numele de cod N., N.V., precum și procesele-verbale de redare a înregistrărilor

convorbirilor telefonice, procesul-verbal de efectuare a percheziției

domiciliare etc).

Cu toate că prin Ordonanța din 15 iunie 2009

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a numiților S.C.A. și M.M.M. și s-a aplicat

acestora o sancțiune administrativă, totuși nu este îndeplinită cerința ca

mărturia mincinoasă să afecteze legalitatea sau temeinicia hotărârii definitive

a cărei revizuire se solicită. Tribunalul București, la momentul soluționării

cauzei în fond, a avut deja în vedere declarațiile contradictorii date pe

parcursul urmăririi penale și în fața instanței de cei doi martori și Ie-a

înlăturat pe cele care nu ofereau o argumentație serioasă sau nu se coroborau

cu celelalte mijloace de probă administrate.

În concluzie, se constată că prima instanță

și instanța de apel, în mod corect au reținut că motivul invocat de

revizuentul-condamnat N.N. nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., astfel că, în mod temeinic, au respins cererea.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând

ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul condamnat N.N. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2012

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul-revizuent-condamnat la

plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ