ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3694/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 259 din 3 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 530/3/2006, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de revizuientul privind trimiterea cauzei la D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial București, întemeiată pe dispozițiile art. 399 C. proc. pen. În baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 346 din 09 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, formulată de revizuientul C.M. cu obligarea acestuia la 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Prin adresa nr. 460/III-6 din 14 decembrie 2005 emisă de D.I.I.C.O.T.

– Biroul teritorial București și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală nr. 530/3 din 5 ianuarie 2006 a fost trimisă spre competentă soluționare cererea formulată de revizuientul C.M. În motivarea cererii, revizuientul a arătat că nu se face vinovat de infracțiunea de trafic de droguri, iar pedeapsa aplicată în raport cu fapta comisă, cea de consum de droguri, este prea mare. Din referatul din 12 decembrie 2005, întocmit de procuror, s-a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, motivat de faptul că, motivele invocate de petent nu se regăsesc în cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. La prezenta cauză a fost atașat dosarul de fond nr. 4381/2004, împreună cu dosarele instanțelor de control judiciar.

La termenul din 3 februarie 2006, revizuientul a depus la dosar o „precizare” la cererea inițială, cu privire la temeiul de drept, respectiv, art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că faptele și împrejurările noi se bazează pe declarațiile numitului H.R. Asupra cererii formulată de revizuient privind trimiterea cauzei la D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial București, întemeiată pe dispozițiile art. 399 C. proc. pen., motivată de precizarea cererii inițiale, având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 346 din 09 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente: Legea nu prevede posibilitatea „precizării” cererii de revizuire în fața instanței, ulterior efectuării actelor de cercetare penală de către procuror, care a judecat cauza în primă instanță.

Cererea se face în scris cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia. Potrivit art. 399 alin. (5) C. proc. pen., după efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material, împreună cu concluziile sale, instanței competente. Evident că revizuientul poate firma o nouă cerere adresată procurorului, în condițiile art. 397 alin. (1) C. proc. pen., în care poate invoca noile motive arătate ca și „precizări” în fața instanței. Asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire, tribunalul a reținut următoarele: Motivele invocate de revizuient în susținerea cererii sale, respectiv faptul că nu este vinovat de săvârșirea faptei de trafic de droguri, iar pedeapsa aplicată în raport cu fapta de consum de droguri este prea mare, nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc.

pen. În ceea ce privește primul caz de revizuire cuprins în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acesta se referă la descoperirea de fapte sau împrejurări noi. Noi, trebuie să fie deci, probele și nu mijloacele de probă, prin care se administrează probe deja cunoscute. Împrejurarea că revizuientul, în dovedirea susținerilor, propunerea audierii unui nou martor, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind inadmisibil ca, pe calea revizuirii, să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru faptele stabilite anterior. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuientul C.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pe considerentul că potrivit art. 394 lit. a) C. proc.

pen., a precizat motivele de fapt și de drept și care sunt împrejurările noi, respectiv audierea numitului H.R., considerând că instanța de fond trebuie să admită în principiu cererea de revizuire. Prin decizia penală nr. 319/ A din 17 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 530/3/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.M., reținând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul C.M., reiterând criticile formulate în apel și solicitând admiterea cererii de revizuire. Recursul este neîntemeiat. Curtea, analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent ce se încadrează formal în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.,m apreciază că aceasta este legală și temeinică. Motivele invocate de revizuient în cererea inițială adresată parchetului, respectiv faptul că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, iar pedeapsa aplicată este prea mare, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Împrejurarea că ulterior, în fața primei instanțe, revizuientul a depus o „precizare” a cererii, invocând că există fapte și împrejurări noi, bazate pe declarațiile martorului H.R., în mod corect s-a constatat de ambele instanțe că nu poate fi primită, întrucât nu a făcut obiectul cercetărilor parchetului, potrivit art. 399 alin. (5) C. proc.

pen. Revizuientul are posibilitatea de a formula o nouă cerere de revizuire, urmând procedura prevăzută de lege pentru noua situație invocată. Pentru considerentele mai sus-expuse, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de revizuient. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului la cheltuielile judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.M. împotriva deciziei penale nr. 319/ A din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2006.