ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5780/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 506 din 8 aprilie 2004, Tribunalul București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 271 din 12 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2383 din 15 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, formulată de revizuientul R.F. A fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19 martie 2004, condamnatul R.F. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 317 din 3 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1421/2004.

În motivare, revizuientul a invocat trei argumente în susținerea cererii: - refuzul instanțelor de a face tuturor părților implicate analizele medicale pentru a se constata și stabili că toți erau consumatori de droguri; - nu i-au fost luate în considerare multe din probele pe care le deținea; - așa-zisa infracțiune a fost comisă cu ajutorul și acordul părții vătămate. Poziția parchetului exprimată în referatul din 17 martie 2004 este că nici unul dintre motivele invocate de către petent prin cererea de revizuire nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și pe cale de consecință s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate de revizuientul petent R.F.

Prima instanță a reținut că motivele invocate de revizuient nu fac parte din cazurile expres și limitativ, prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., iar din cercetarea efectuată de parchet nu rezultă date care să ducă la concluzia admisibilității cererii formulate și în consecință aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul R.F. solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în fond, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea în fond a cauzei, în sensul admiterii probei pe care a solicitat-o respectiv efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se verifica dacă el și părțile vătămate erau consumatori de droguri și reexaminarea probelor administrate în vederea dovedirii nevinovăției sale.

Prin decizia penală nr. 317 din 3 mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul R.F. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în fond, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, în sensul efectuării unei expertize medico-legale prin care să se constate dacă el și părțile vătămate erau consumatoare de droguri, reexaminarea probelor administrate în cauză, în sensul de a se verifica dacă el este autorul faptei pentru care a fost condamnat, sau dacă aceasta a fost săvârșită de părțile vătămate, precum și audierea unor martori pentru a se dovedi nevinovăția lui.

Recursul declarat nu este fondat. Art. 394 C. proc. pen., prevede în mod expres și limitativ motivele pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri. Cum motivele invocate de condamnat, tind să prelungească cercetarea judecătorească, având în vedere că aceleași probatorii au fost invocate și în căile ordinare de atac, acestea nu fac parte din cazurile expres și limitate pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și intrată în puterea lucrului judecat. Așadar, nefiind îndeplinite cerințele textului de lege menționat, în mod justificat atât instanța de fond, cât și cea de apel au respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de revizuientul R.F. să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient urmează să fie obligat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 317 din 3 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2004.