ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2995/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 129 din 29 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuent D.N. împotriva Sentinței penale nr. 244 din 25 februarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. 8562/3/2011. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 244 din 25 februarie 2011, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 1154/F din 24 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 100 din 10 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3037 din 7 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de revizuentul D.N., pe care în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținută că prin Sentința penală nr. 1154/F din 24 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 100 din 10 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3037 din 7 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, revizuentului i-a fost aplicată pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În motivare, instanța de fond a arătat în esență că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În termen legal, revizuentul a declarat apel pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea orală a apelului, apelantul revizuent a arătat că cererea de revizuire este admisibilă și întemeiată. Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală apelată atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a apreciat că apelul este nefondat. Curtea a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a stabilit că cererea de revizuire, deși a fost întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este inadmisibilă în raport cu motivele de natură familială invocate, situate în afara infracțiunii și care nu pot constitui o împrejurare nouă, necunoscută instanțelor de judecată ordinare la soluționarea cauzei.

În consecință, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuent. Împotriva Deciziei penale nr. 129 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel București a declarat recurs revizuentul D.N., pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii. Astfel revizuentul inculpat a solicitat expertizarea timbrului vocal din convorbirile telefonice care sunt atașate în Dosarul nr. 32682, arătând că a purtat doar două din aceste convorbiri telefonice. A mai solicitat să fie expertizată substanța de care este acuzat. A mai arătat că înțelege să indice trei persoane care se aflau cu acesta în seara comiterii faptei. A mai solicitat reanchetarea martorilor pe care i-a recuzat.

Recursul este nefondat. Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia, părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Împrejurarea că în cererea de revizuire se solicită administrarea unor probe (efectuarea unei expertize asupra timbrului vocal sau efectuarea unei expertize cu privire la o substanță, audierea unor noi martori) nu poate determina admiterea acesteia întrucât pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări cunoscute deja de instanțele care au soluționat cauza.

Cum în cauză, motivele de revizuire invocate de recurentul revizuent nu se înscriu în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.N. împotriva Deciziei penale nr. 129 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2011.