ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3851/2011

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 208 din data de 18 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 6180/3/2011 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul C.V. motivat de faptul că nu a invocat niciunul din cazurile de expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. ci a solicitat o reanalizare a fondului cauzei în ceea ce privește stabilirea nevinovăției sale.

Susținerile revizuentului că în cauză nu există o expertiză evaluatoare a prejudiciului creat, așa încât nu se poate susține că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, precum și audierea unor martori, nu pot face obiectul unei cereri de revizuire, ele excedând cazurilor strict reglementate de lege pentru această instituție, care fiind o cale extraordinară de atac, trebuie să constituie un remediu procesual îndreptat împotriva erorilor judiciare grave cuprinse în hotărâri definitive. Împotriva acestei soluții a declarat apel revizuentul C.V., iar prin Decizia nr. 106 din 04 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul C.V.

împotriva Sentinței penale nr. 208 din 18 februarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală. A obligat condamnatul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că soluția primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele. În ceea ce privește primul motiv de apel, judecarea unei cereri de revizuire formulate în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei este condiționată de împrejurarea ca aceste probe noi să aibă aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

De asemenea, conform art. 403 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a unei astfel de cereri este condiționată de strângerea unor dovezi în sensul arătat, cu ocazia efectuării cercetărilor de către procuror, în temeiul art. 399 C. proc. pen. Conform Referatului întocmit de procuror sub nr. 4470/2010, înaintat Tribunalului București la data de 25 ianuarie 2011, rezultă că titularul cererii de revizuire nu a indicat care sunt faptele sau împrejurările noi, necunoscute de instanță și care pot avea o înrâurire hotărâtoare asupra cauzei. Din cercetările prealabile întreprinse de procuror a rezultat că revizuentul a indicat numele a trei martori fără însă a preciza de ce declarațiile acestora ar fi hotărâtoare, ar putea să conducă la o altă soluție în cauză și de ce nu au putut fi cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

De asemenea, în ceea ce privește pe martora cu identitate protejată F.V. s-a evidențiat că prin cererea sa revizuentul tinde la prelungirea probatoriului administrat cu ocazia judecării fondului pricinii. Toate aceste împrejurări au fost analizate de instanță care în mod temeinic a apreciat că, în aceste condiții, cererea formulată de condamnatul C.V., de revizuire a hotărârii de condamnare, este inadmisibilă. Referitor la al doilea motiv de apel vizând cheltuielile judiciare la care a fost obligat apelantul, Curtea a apreciat că și acesta este nefondat având în vedere că, deși instanța nu a motivat detaliat asupra acestui aspect, fiind indicat numai temeiul de drept, respectiv art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului cheltuielilor atât cheltuielile ocazionate de soluționarea cererii în fond în fața tribunalului cât și cele ocazionate de efectuarea actelor de cercetare de către procuror conform art. 399 C. proc. pen. În raport de aceste considerente, constatând că legal și temeinic instanța de prim grad a respins cererea de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a acesteia, Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuent C.V. Împotriva deciziei menționate a formulat recurs revizuentul C.V., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei. În fața instanței de recurs, revizuentul a susținut, în esență, că în mod eronat, cele două instanțe nu au apreciat necesar audierea martorilor C.C., B.C.

și R.D. care ar fi dus la o altă situație de fapt, chiar dacă aceste probe ar fi fost în favoarea sau defavoarea recurentului, ele se impuneau a fi administrate pentru a se evita comiterea unei erori judiciare, în condițiile în care martorul cu identitate protejată F.V. în fața instanței de apel și-a schimbat depoziția. Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate de către revizuent, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

Înalta Curte reține că în mod judicios și motivat instanța de apel și-a însușit, la rândul ei, argumentele primei instanțe, constatând că, revizuirea are rolul de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conține erori esențiale de fapt, evidențiate de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței, inexistente în materialul probator de la dosar, pe baza cărora să poată fi dovedită netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori condamnare. Împrejurarea că revizuentul a solicitat în dovedirea nevinovăției sale, față de soluția de condamnare rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 3970 din 09 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dosar nr. 23630/3/2008), audierea în calitatea de martori a numiților C.C., B.C.

și R.D. precum și reaudierea martorului cu identitate protejată F.V., o parte din declarațiile acestora regăsindu-se la dosarul instanței de fond (denunțul formulat de C.C., declarația martorului B.C. și a martorului cu identitate protejată F.V.), fără a indica care sunt elementele noi care ar rezulta din aceste declarații în raport de situația de fapt reținută de instanțele care au soluționat cauza pe fond, nu poate determina admiterea cererii de revizuire. Potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen. se cere ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se realizeze o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza pe fond.

De altfel, cele două instanțe corect au reținut că nici titularul cererii de revizuire nu a arătat care sunt împrejurările noi care ar rezulta din depozițiile martorilor propuși a fi audiați și care ar fi necunoscute de instanțele care au soluționat cauza pe fond. Înalta Curte reține că, în realitate, prin solicitarea de a fi audiați martori C.C., B.C. și R.D. și reaudiat martorul cu identitate protejată F.V., în dovedirea nevinovăției sale, revizuentul urmărește prelungirea probațiuni, cu efecte juridice asupra reinterpretării ansamblului probator existent la momentul pronunțării hotărârilor, ceea ce este contrar scopului urmărit de legiuitor prin reglementarea instituită de art. 394 C. proc.

pen. și principiului autorității de lucru judecat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel sunt legale și temeinice și, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 , pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.V. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 106/A din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2011.