ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând
asupra recursului declarate de, condamnat S.C., constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 71 din
31 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza
art. 408
2
alin. (5) raportat la art. 408
1
alin. (1) C.
proc. pen. a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire a sentinței penale
nr. 568 din 12 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,
rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1304 din 1 aprilie 2011 pronunțată de
înalta Curte de Casație și Justiție, cerere formulată de către revizuientul S.C.
A fost obligat
revizuientul la plata sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare
avansate de stat.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 13 aprilie 2012 s-a
înregistrat sub nr. 12846/3/2012, cererea de revizuire formulată de către
revizuientul S.C., care a solicitat revizuirea sentinței nr. 568 din 12 iulie 2010
pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia
penală nr. 1304 din 1 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție.
În motivare,
condamnatul a opinat că sunt incidente dispozițiile art. 320
1
C.
proc. pen., care prevăd expres reducerea limitelor de pedeapsă, deoarece a
întrunit și intervenit o lege mai favorabilă, în temeiul art. 458 C. proc. pen.
raportat la art. 14 și art. 15 C. pen.
A mai învederat
condamnatul că procesul penal este garantat de unele reguli de bază
fundamentale pe care legiuitorul le-a denumit reguli de bază sau principii
directoare. Stricta legalitate a procesului penal este prevăzută de art. 51,
art. 123 și art. 125 din Constituție în care se prevede expres că respectarea
legii și supremației Constituției este obligatorie.
În fine,
condamnatul a mai solicitat ca instanța să aprecieze buna conduită avută
înaintea comiterii infracțiunii pentru care a fost condamnat, stăruința depusă
pentru a înlătura rezultatul înfăptuit și înlăturarea prejudiciului pricinuit.
În vederea
soluționării cererii, instanța a atașat Dosarul nr. 2132/96/2011 al
Tribunalului Harghita.
Prima instanță
a mai reținut că, prin sentința penală nr. 359 din 30 aprilie 2012 pronunțată
de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus trimiterea cererii de
revizuire formulată de condamnatul S.C. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, D.I.I.C.O., pentru efectuarea cercetărilor conform art.
399 C. proc. pen.
La data de 31
iulie 2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului, sub numărul de Dosar nr.
30024/3/2012, referatul întocmit de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. cu privire la cererea revizuientului S.C.
Prin acest
referat s-a arătat că, raportat la motivarea cererii petentului, aceasta se
încadrează în ipoteza prevăzută de art. 408
2
C. proc. pen., situație
în care nu se mai impune efectuarea de cercetări potrivit art. 399 C. proc.
pen.
La dosarul
instanței a fost atașat și Dosarul nr. 22260/3/2009 al Tribunalului București,
secția I penală.
Prin sentința
penală nr. 885 din 12 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția
I penală, s-a hotărât respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire formulată
de către condamnatul S.C.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel condamnatul S.C.
Prin Decizia penală
nr. 386/A din 10 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,
a admis apelul declarat de revizuientul S.C. împotriva sentinței penale nr. 885
din 12 octombrie 2012.
A fost
desființată sentința penală apelată, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare,
la aceiași instanță, Tribunalul București.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a constatat că în mod greșit instanța de fond a
procedat la judecarea cauzei în condiții de nepublicitate a ședinței de
judecată, fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârii, conform
art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În esență,
instanța de control judiciar a reținut că în cadrul procedurii de revizuire
prevăzute de art. 408
2
C. proc. pen. nu sunt aplicabile regulile
derogatorii de procedură prevăzute de art. 403 C. proc. pen., excepțiile de la
regula publicității ședinței de judecată fiind de strictă interpretare și
aplicare și neputând fi extinse la alte situații.
După
desființarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată
din nou pe rolul Tribunalului București, la data de 03 ianuarie 2013, sub nr.
30024/3/2012.
Conformându-se
dispozițiilor instanței de control judiciar, s-a procedat la citarea
condamnatului revizuient, la numirea unui apărător din oficiu pentru acesta și
la dezbaterea cauzei în ședință publică, astfel cum rezultă din conținutul
încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2013.
Totodată,
analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin
sentința penală nr. 568 din 12 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția
I penală, inculpatul S.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare
și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C.
pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Această sentință a
rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1304 din 1 aprilie 2011 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Ulterior, această
pedeapsă a fost contopită prin sentința penală nr. 279 din 10 octombrie 2011
pronunțată de Tribunalul Harghita cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată
petentului prin sentința penală nr. 56 din 18 ianuarie 2010 pronunțată de
Judecătoria sectorului 5 București, pentru infracțiunea de tăinuire, petentul
urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor, fără aplicarea vreunui spor.
Examinând
motivele invocate de către condamnat, instanța de fond a apreciat că singurul
caz de revizuire care ar putea să fie, eventual, incident în cauză este cel
prevăzut de art. 408
2
C. proc. pen.
Prima instanță
a apreciat că, în cauză ar putea fi incidență, în mod teoretic, fie Decizia nr.
1470/2010, fie Decizia nr. 1483/2011, ambele pronunțate de Curtea
Constituțională și ambele publicate în M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2011.
Având în vedere
data publicării acestor decizii și observând data formulării cererii de
revizuire, adică 28 martie 2012, instanța de fond a constatat că petentul
condamnat a depășit termenul de 3 luni în interiorul căruia ar fi putut,
teoretic, să formuleze cererea de revizuire.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel revizuientul S.C., solicitând desființare
sentinței și pe fond, rejudecând, aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., având ca efect reducerea limitelor de pedeapsă și aplicarea
dispozițiilor privind retroactivitatea legii.
Prin Decizia penală
nr. 100/A din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,
a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul S.C., împotriva
sentinței penale nr. 71 F din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul
București, secția I penală.
A fost obligat
apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul
avocatului din oficiu de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului
Justiției.
Pentru a
pronunț această hotărâre, instanța de apel a apreciat că cererea de revizuire a
fost tardiv formulată de apelant, cu depășirea termenului de 3 luni, prevăzut
de art. 408
2
alin. (4) C. proc. pen.
De asemenea,
s-a mai reținut că, în apel, revizuientul nu a susținut că ar fi depus cererea
în termenul impus de lege, ci doar că vrea să beneficieze de aplicarea legii
mai favorabile, or, cererea de revizuire nu poate fi analizată pe fond din
moment ce nu sunt îndeplinite condițiile de formă.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs revizuienul condamnat, solicitând admiterea
căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunțate și având în vedere Decizia
nr. 1470/2011 pronunțată de Curtea Constituțională, aplicarea dispozițiilor
art. 320
1
C. proc. pen. raportat la art. 458 C. proc. pen. și la
art. 14 și art. 15 C. pen., care prevăd expres reducerea limitelor de pedeapsă,
deoarece în cauză a intervenit o lege penală mai favorabilă.Consideră că în mod
greșit instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, în condițiile în
care ar fi trebuit să beneficieze de dispozițiile prevăzute de art. 320
1
C. proc. pen.
Înalta Curte,
verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat - în cadrul
cazului de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 172 C. proc.
pen., cât și din oficiu - potrivit art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen., apreciază hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice și recursul declarat
de recurentul revizuent, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Înalta Curte,
analizând actele și lucrările dosarului constată că în mod corect instanța de
fond a admis excepția tardivității și a dispus respingerea cererii de revizuire
formulată de revizuentul S.C. în condițiile în care acesta s-a prevalat de
procedura specială prevăzută de art. 408 C C. proc. pen.
Astfel, prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la
data de 13 aprilie 2012 condamnatul S.C. a solicitat revizuirea sentinței nr. 568
din 12 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă
definitivă prin Decizia penală nr. 1304 din 1 aprilie 2011 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, ca urmare a publicării în M. Of. a deciziei
Curții Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011. la data de 2 decembrie
2011.
Potrivit
dispozițiilor art. 4082 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive
pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de
neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în
cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională, sau pe
alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi
disociate de prevederile menționate în sesizare.
Pe de altă
parte, potrivit alin. (4) al art. 408
2
C. proc. pen. cererea de
revizuire se poate face în termen de 3 luni de la publicarea în M. Of. al
României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale.
Conform art.
320
1
C. proc. pen., așa cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010,
până la terminarea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal
sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de
sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în
faza de urmărire penală. în acest caz inculpatul beneficiază de reducerea cu
1/3 a pedepsei prevăzute de lege în cazul închisorii și de o reducere de % în
cazul pedepsei amenzii penale.
Prin Decizia nr.
1470 din 08 noiembrie 2011 (M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2011), Curtea
Constituțională a constatat că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt
neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai
favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și
care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare.
Prin aceeași
hotărâre se arată că în dosarele în care s-au pronunțat hotărâri de condamnare
definitive, prin revizuire nu se pot aplica dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., deoarece acestea vizează numai judecata fondului și nu este
susceptibilă de aplicare conform principiului legii penale mai favorabile,
aducând atingere siguranței raporturilor juridice (Stanca Popescu împotriva
România și Ryabykh împotriva Rusiei).
Decizia Curții
Constituționale este obligatorie de la data publicării acesteia în M. Of. și
cum aceasta a fost publicată la data de 2 decembrie 2011, termenul de depunere
a cererilor de revizuire cu privire la excepția de neconstituționalitate admisă
prin această decizie s-a împlinit la data de 2 martie 2012.
Cum condamnatul
revizuient a formulat cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 4082
C. proc. pen. la data de 13 aprilie 2012, cu depășirea termenului de 3 luni
prevăzut de lege, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că
această cale extraordinară de atac este tardiv promovată, soluție menținută în
mod justificat și de instanța de apel.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de
revizuentul condamnat S.C. împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 27 martie
2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
În temeiul art.
192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei
de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100
lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuentul S.C. împotriva Deciziei penale nr.
100/A din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă
recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi, 29 octombrie 2013.