ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2595/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele: Prin sentința penală nr. 784 din 13 octombrie 2010 Tribunalul București a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.M. reținând că motivele invocate de petent nu se regăsesc între cauzele de revizuire menționate în mod expres și limitativ de lege. Împotriva acestei sentințe revizuentul a declarat apel care a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 38/A din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București. Curtea a reținut că, în cererea de revizuire , condamnatul a invocat împrejurarea că este nevinovat fiind doar un consumator de droguri nu și traficant și că este neșcolarizat motiv pentru care nu a putut citi ceea ce s-a consemnat.

Curtea apreciat că cele invocate de condamnat nu sunt motive de revizuire a sentinței penale nr. 629/2009 a Tribunalului București. Având în vedere și decizia LX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Curtea de Apel București a constatat că, în mod corect Tribunalul București, respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și a sentinței penale și rejudecând să se admită cererea de revizuire arătând că este nevinovat sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri, el fiind, în realitate, consumator și nu cunoaște carte. Totodată recurentul a arătat că nu au fost audiați în fața instanțelor martorii denunțători.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce urmează: Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, și ulterior condamnat prin sentința penală nr. 629 din 2 iulie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în dosar nr. 12459/3/2009, la o pedeapsă totală de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și deținerea de droguri pentru consum propriu. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului și apoi a recursului promovat în cauză de către inculpat. În sarcina inculpatului R.M. s-a reținut că la data de 2 martie 2009 a intermediat vânzarea unei doze de 0,14 gr heroină între T.A.

și B.D., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000. Totodată s-a stabilit că, la aceeași dată, inculpatul a deținut pentru consum propriu o seringă cu heroină, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000. Împotriva sentinței penale nr.629/2009 a Tribunalului București condamnatul a formulat cerere de revizuire arătând că este nevinovat sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri, el fiind, în realitate, consumator și s-a consemnat greșit că a recunoscut comiterea ambelor infracțiuni el fiind neștiutor de carte.

Cererea de revizuire a fost respinsă de Tribunalul București, ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 784 din 13 octombrie 2010, iar apelul declarat împotriva acestei hotărari a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 38/A din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București. Cazurile în care o persoană poate formula cerere de revizuire sunt strict și limitativ prevăzute de legiuitor în art. 394 C. proc.

pen.: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracțiune in legătura cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Cele invocate de condamnat prin cererea de revizuire, respectiv contestarea vinovăției în ce privește infracțiunea de trafic de droguri și faptul că este neștiutor de carte, nu se regăsesc între cele cinci situații stabilite de legiuitor prin textul de lege anterior menționat.

Față de împrejurarea că revizuentul nu cunoaște carte, Înalta Curte, constată că pe întreg parcursul procesului penal condamnatul a avut asigurată asistența juridică, fiind consiliat de apărător desemnat din oficiu, iar în ceea ce privește contestarea vinovăției sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri, observă că acesta a recunoscut, încă de la urmărirea penală, că a intermediat vânzarea unei doze de heroină. Referitor la neaudierea martorilor denunțători, de asemenea se constată că , la termenul de judecată din data de 18 iunie 2009, în fața instanței de fond, respectiv Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosar nr. 12459/3/2009, atât reprezentantul parchetului cat și condamnatul, prin apărătorul său, au renunțat la audierea acestora.

Fiind o cale de atac extraordinară, în procedura revizuirii nu se poate efectua o prelungire a probatoriului pentru ca revizuentul să își dovedească nevinovăția în ce privește infracțiunea de trafic de droguri cu privire la care instanțele de control judiciar s-au pronunțat deja în căile de atac ordinare promovate, de acesta, împotriva sentinței penale nr. 629 din 2 iulie 2009 a Tribunalului București. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuent este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen. îl va respinge. În baza art. 192 alin. (2) din Codul de procedură va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul R.M. împotriva decizia penală nr. 38/A din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 august 2011.