ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2717/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 237/ F din 2 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 47/2004 a Tribunalului București, secția I penală, formulată de condamnatul I.L., ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată, la data de 20 octombrie 2008, la Tribunalul București, calificată ca o cerere de revizuire și trimisă ulterior Parchetului de pe lângă Tribunalul București, revizuientul I.L. a formulat „contestație în anulare”. În motivarea cererii, revizuientul a arătat faptul că el era consumator și nu traficant de droguri, infracțiunea recunoscând-o ca urmare a amenințărilor adresate de I.S.

În conformitate cu art. 399 C. proc. pen., în cauză au fost efectuate cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în urma acestora întocmindu-se referatul prin care s-a concluzionat că cererea de revizuire este inadmisibilă. Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 8 ianuarie 2009, sub nr. 427/3/2009. La prezentul dosar a fost atașat dosarul penal nr. 1141/2003 al Tribunalului București, secția I penală, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 47/2004. Analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilității în principiu, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 47/2004 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1141/2003, revizuientul I.L.

a fost condamnat, la 10 ani închisoare, pentru comiterea în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Deși hotărârea a fost atacată succesiv de inculpat, atât cu apel cât și cu recurs, a rămas definitivă în forma dispusă de instanța fondului. Din conținutul cererii de revizuire, reiese că revizuientul își susține nevinovăția în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Analizând motivele invocate de revizuient în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., care prevăd expres și limitativ motivele de revizuire, instanța a respins pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data judecării cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia. Instanța a reținut că motivele invocate de revizuient cu privire la greșita condamnare a acestuia nu se încadrează în cazurile de revizuire special prevăzute, pe calea revizuirii neputându-se efectua o prelungire a probațiunii efectuate în primă instanță și în căile de atac.

Față de aceste considerente, instanța a constatat că motivele invocate de revizuientul I.L. nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., motiv pentru care în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuientul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea cererii de revizuire. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 100/ A din 15 aprilie 2009, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului condamnat I.L. împotriva sentinței penale nr. 237/ F din 2 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală.

Condamnatul revizuient, nemulțumit și de această decizie, în termenul legal, a declarat recursul de față, reluând motivele cererii inițiale precum și ale apelului, respectiv solicită a se vedea că la dosarul său de condamnare, nu sunt probe suficiente și se impune prelungirea și administrarea de noi probe, audiere de noi martori, pentru a se vedea că el este doar consumator de droguri, nu și traficant. Recursul este nefondat. Curtea, examinând hotărârile pronunțate în cauză și, atacate prin prezentul recurs, în raport de critica adusă precum și din oficiu, constată că acestea sunt temeinice și legale și ca atare vor fi menținute. Cu adevărat, pe calea extraordinară de atac a revizuirii, astfel după cum este reglementată de art. 394 C. proc.

pen., nu se poate rejudeca fondul cauzei, decât pentru 5 cazuri exprese și limitativ prevăzute de legiuitor, dar care în acest dosar, nu se regăsesc. Astfel, pe deplin justificat și legal s-a reținut că pe calea revizuirii, nu se poate prelungi probatoriul, astfel după cum se putea prin intermediul căilor ordinare de atac și pe care deja le-a folosit condamnatul-revizuient. În consecință, văzând că motivul invocat de recurentul revizuient nu este fondat, că de fapt el repetă căi ordinare de atac, hotărârea atacată va fi menținută, iar potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca atare. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.L. împotriva deciziei penale nr. 100/ A din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă revizuientul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iulie 2009.