ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2717/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 237/

F din 2 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 47/2004 a Tribunalului București, secția

I penală, formulată de condamnatul I.L., ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată, la data de 20

octombrie 2008, la Tribunalul București, calificată ca o cerere de revizuire și

trimisă ulterior Parchetului de pe lângă Tribunalul București, revizuientul I.L.

a formulat „contestație în anulare”.

În motivarea cererii,

revizuientul a arătat faptul că el era consumator și nu traficant de droguri,

infracțiunea recunoscând-o ca urmare a amenințărilor adresate de I.S.

În conformitate cu art. 399 C.

proc. pen., în cauză au fost efectuate cercetări de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, în urma acestora întocmindu-se referatul prin care s-a

concluzionat că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Cererea a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, la data de 8 ianuarie 2009, sub nr. 427/3/2009.

La prezentul dosar a fost

atașat dosarul penal nr. 1141/2003 al Tribunalului București, secția I penală,

în care s-a pronunțat sentința penală nr. 47/2004.

Analizând cererea de

revizuire, sub aspectul admisibilității în principiu, instanța a reținut

următoarele:

Prin sentința penală nr. 47/2004

a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1141/2003,

revizuientul I.L. a fost condamnat, la 10 ani închisoare, pentru comiterea în

stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Deși hotărârea a fost

atacată succesiv de inculpat, atât cu apel cât și cu recurs, a rămas definitivă

în forma dispusă de instanța fondului.

Din conținutul cererii de

revizuire, reiese că revizuientul își susține nevinovăția în săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Analizând motivele invocate

de revizuient în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., care prevăd

expres și limitativ motivele de revizuire, instanța a respins pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 394

alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data judecării

cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de

mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d)

un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte

de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei

revizuire se cere; e) două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot

concilia.

Instanța a reținut că

motivele invocate de revizuient cu privire la greșita condamnare a acestuia nu

se încadrează în cazurile de revizuire special prevăzute, pe calea revizuirii

neputându-se efectua o prelungire a probațiunii efectuate în primă instanță și

în căile de atac.

Față de aceste considerente,

instanța a constatat că motivele invocate de revizuientul I.L. nu se încadrează

în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ în dispozițiile art. 394

C. proc. pen., motiv pentru care în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a

respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel revizuientul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală,

solicitând admiterea cererii de revizuire.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, prin decizia penală nr. 100/ A din 15 aprilie 2009, a respins,

ca nefondat, apelul revizuientului condamnat I.L. împotriva sentinței penale nr.

237/ F din 2 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală.

Condamnatul revizuient, nemulțumit

și de această decizie, în termenul legal, a declarat recursul de față, reluând

motivele cererii inițiale precum și ale apelului, respectiv solicită a se vedea

că la dosarul său de condamnare, nu sunt probe suficiente și se impune

prelungirea și administrarea de noi probe, audiere de noi martori, pentru a se

vedea că el este doar consumator de droguri, nu și traficant.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând hotărârile

pronunțate în cauză și, atacate prin prezentul recurs, în raport de critica adusă

precum și din oficiu, constată că acestea sunt temeinice și legale și ca atare

vor fi menținute.

Cu adevărat, pe calea

extraordinară de atac a revizuirii, astfel după cum este reglementată de art. 394

C. proc. pen., nu se poate rejudeca fondul cauzei, decât pentru 5 cazuri

exprese și limitativ prevăzute de legiuitor, dar care în acest dosar, nu se

regăsesc.

Astfel, pe deplin justificat

și legal s-a reținut că pe calea revizuirii, nu se poate prelungi probatoriul,

astfel după cum se putea prin intermediul căilor ordinare de atac și pe care

deja le-a folosit condamnatul-revizuient.

În consecință, văzând că

motivul invocat de recurentul revizuient nu este fondat, că de fapt el repetă

căi ordinare de atac, hotărârea atacată va fi menținută, iar potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca atare.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul I.L. împotriva deciziei penale nr. 100/ A din

15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă revizuientul la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 iulie 2009.