ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 447/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 1191 din 10 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, a luat act de retragerea cererii de revizuire formulată de către petentul revizuient R.N., privitor la sentința penală nr. 1947 din 29 iunie 2001 a Judecătoriei Sector 4 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 260 din 14 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin referatul din 28 iunie 2007 cu nr. 840/III-6/2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., a înaintat instanței cererea formulată de revizuientul R.N.

privind revizuirea sentinței penale nr. 1947/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa și că dorește să administreze noi probe în dovedirea nevinovăției sale. S-a mai reținut că la termenul de judecată din 10 septembrie 2007 petentul revizuient R.N. a învederat instanței că își retrage cererea de revizuire. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 355/ A din 12 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul R.N. împotriva sentinței penale nr. 1191 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, constatând temeinicia și legalitatea acestei hotărâri prin care instanța a luat act de declarația de retragere a cererii formulate de revizuient.

Cât privește susținerea acestuia că este nevinovat, asupra căreia a revenit în apel, aceasta nu constituie motiv de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc. pen. Împotriva sus-menționatei decizii, a declarat recurs revizuientul R.N., reiterând motivele invocate în cererea inițială și în apel, respectiv faptul că este nevinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, fiind doar consumator, solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens, reaudierea martorilor și redozarea pedepsei. Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată, Curtea constată că R.N. a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și art. 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în baza sentinței penale nr. 1947/2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 260/2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) – e) din text. Or, revizuientul, prin motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile mai sus arătate, nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanță, dimpotrivă arată că dovezile aflate la dosar nu au fost analizate minuțios, astfel că s-ar fi impus prelungirea probațiunii, respectiv readministrarea unor probe. Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă, ca nefondată, de instanța de apel.

Ca atare, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul R.N. împotriva deciziei penale nr. 355/ A din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2008.