ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2604 la 1 mai 2009 la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție și la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 mai 2009 sub nr. 2319/2/2009 ca urmare a declinării competenței soluționării cauzei prin sentința penală nr. 108 din 27 aprilie 2009 de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, petiționarul R.I. a formulat plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției din 30 ianuarie 2009 din Dosarul nr. 1642/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și din 24 februarie 2009 pronunțată în Dosar nr. 209/II-2/2009 a aceluiași parchet, arătând că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata F.L.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 249, art. 264 C. pen., întrucât aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, a tratat cazul cu rea credință, nu a cercetat cele 14 infracțiuni de fals și uz de fals, și nici infracțiunea de evaziune fiscală prezentate de către petiționar a fi săvârșite de către numitul I.G., favorizându-l în același timp pe acesta. Petiționarul a atașat plângerii sale un set de acte. Înalta Curte, verificând actele și lucrările dosarului constată următoarele: La data de 14 octombrie 2008 numitul R.I. a formulat plângere împotriva magistratului F.L., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 249 C. pen., art. 248 C. pen.

și art. 264 C. pen. În fapt, sus-numitul a precizat că a formulat cerere de revizuire a sentinței penale 580 din 2 martie 2007 a Judecătoriei Sectorului 1 cerere care i-a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința penală 706 din 24 septembrie 2008 a aceleași judecătorii. Petentul a învederat că magistratul F.L. a fost procuror de instanță la judecarea Dosarului nr. 9893/299/2008 și în această calitate nu a efectuat o cercetare completă. Procurorul F.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a depus la Dosarul cauzei concluzii de revizuire (870/III-6/2008) formulate de parchet în Dosarul nr. 41665/299/2006 al Judecătoriei Sector 1 București, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 580 din 02 martie 2007 privind plângerea petentului R.I., care au fost în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Potrivit art. 278 1 C. proc. pen. petentul R.I. a formulat plângere la Judecătoria Sectorului 1 București. Prin sentința penală nr. 580 din 02 martie 2007 a Judecătoriei Sectorului 1 București s-a respins plângerea petentului conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Sentința penală nr. 580/2007 a Judecătoriei Sectorului 1 București a rămas definitivă prin decizia penală nr. 977 din 27 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, prin care a fost respins recursul petentului. Prin rezoluția din 30 ianuarie 2009 pronunțată în Dosar nr. 1642/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a considerat că procurorul a formulat în mod corect concluzii cu privire la cererea de revizuire formulată de petentul R.I., nerezultând săvârșirea de către acesta a vreunui act material specific infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen., art. 248 C. pen.

și art. 264 C. pen., dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de magistratul F.L. Împotriva acestei rezoluții petiționarul R.I. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, care prin rezoluția din 24 februarie 2009 pronunțată în dosar nr. 209/II-2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată, apreciind soluția adoptată ca fiind legală și temeinică. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., nemulțumit de modul de soluționare al plângerii sale, s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției nr. 1642/P/2008 din 30 ianuarie 2009, și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul F.L.

De asemenea a apreciat că în mod greșit Curtea de Apel și-a declinat competența de soluționare a plângerii la Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât la data sesizării procurorilor, intimata era procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București. Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din Dosarul nr. 1642/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentul R.I.

este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare îndeplinirea a două condiții: Prima condiție constă în existența unui minim de date care permit organelor de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării. Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 222 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a actului penal prevăzut de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celor prevăzute de lit. b) 1 . Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit în mod neechivoc că procurorul F.L.

a acționat în cadrul și cu respectarea legii, nesăvârșind vreo faptă cu conotație penală, Înalta Curte, constatând că soluția de neîncepere a urmăririi penale este corectă, neexistând temei pentru desființarea soluției dispuse. Concluziile formulate de către procuror în cadrul dosarelor instrumentate nu pot constitui temei pentru tragerea la răspunderea penală a acestuia, atâta timp cât ele au la baza dispozițiile legale aplicabile în materie și buna credință a acestuia în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. În ceea ce privește hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în mod corect a fost realizată, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 40 alin. (2) C. proc.

pen., raportat la art. 29 pct. 1 C. proc. pen., având în vedere că intimata își desfășoară activitatea ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., și conform art. 29 pct. 1 lit. f) competența de a judeca în primă instanță infracțiunile săvârșite de către procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aparține Înaltei Curți. Față de cele reținute conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. va respinge ca neîntemeiată plângerea petiționarului R.I. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACETSE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge,ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul R.I., împotriva rezoluției nr. 1462/P/2008 din 30 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 209/II-2 din 24 februarie 2009 a procurorului general a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pe care le menține ca legale și temeinice. Obligă petentul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.