ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3639/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 293/F

din 10 aprilie 2012, Tribunalul București, secția l-a penală, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuientul Y.O., pe care l-a

obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Prima

instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 396 din 8 aprilie 2009 a

Tribunalului București, secția l-a penală, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 2192 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientului

i-a fost aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare, iar prin cererea de revizuire,

întemeiată în drept pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., s-a susținut că ar fi intervenit o împrejurare necunoscută

instanțelor ordinare la judecarea cauzei pe fond, și anume un martor, care nu a

fost ascultat, a cărui mărturie probează existența legitimei apărări.

În motivare, instanța

de fond a arătat că, în realitate, revizuientul solicită o prelungire a probatoriului,

inadmisibilă pe calea revizuirii, cu atât mai mult cu cât, la soluționarea cauzei

pe fond, pe tot parcursul procesului penal, nu a invocat niciodată legitima apărare

și nu a făcut referire la existența vreunui martor pe acest aspect, ci a susținut

provocarea.

În termen legal,

revizuientul a declarat apel, pentru nelegalitate.

În motivarea în

scris și orală a apelului, apelantul-revizuient a susținut că cererea de revizuire

este admisibilă, deoarece a invocat o împrejurare nouă, necunoscută instanțelor

de judecată ordinare, la pronunțarea soluției de condamnare, și anume existența

legitimei apărări, care rezultă din declarația unui martor, neaudiat la instanța

de fond.

A solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței penale și, pe fond, admiterea în principiu a cererii

de revizuire.

Prin decizia penală

nr. 190 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția

I

penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuient

Y.O. împotriva sentinței penale nr. 293/F din 10 aprilie 2012 a Tribunalului București,

secția l-a penală, din Dosarul nr. 8787/3/2012.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul-revizuient, a fost obligat la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel instanța de control judiciar a constatat că soluția instanței de fond este

legală și temeinică.

Cu toate că a

invocat, în drept, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit a) C. proc.

pen., referitor la descoperirea unei fapte sau a unei împrejurări necunoscute de

instanțele ordinare la soluționarea cauzei pe fond, revizuientul a motivat, în fapt,

că există un martor, neascultat, a cărui declarație dovedește că s-a aflat în legitimă

apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, potrivit art. 44 C.

pen. Ori, în mod corect, instanța de fond a apreciat că această solicitare vizează,

de fapt, o prelungire a probatoriului, inadmisibilă pe calea extraordinară a revizuirii.

S-a reținut că

această motivare în fapt a cazului de revizuire constituie o apărare de fond, de

care revizuientul nu s-a folosit, ci a invocat, atât la instanța de fond, cât și

în căile ordinare de atac ale apelului și recursului pe care Ie-a exercitat, reținerea

circumstanței atenuante a provocării sau a depășirii limitelor legitimei apărări,

ambele prevăzute de art. 73 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, condamnatul Y.O. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând

casarea ambelor hotărîri și, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de

revizuire astfel cum a fost formulată, apreciind că în cauză este incident cazul

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a)  s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b)  un martor,

un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c)  un înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals;

d)  un membru

al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare

penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e)  când două

sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cererea formulată,

revizuentul a precizat că solicită revizuirea sentinței penale prin care a fost

condamnat la pedeapsa închisorii întrucât că a intervenit o împrejurare necunoscută

instanțelor ordinare la judecarea cauzei pe fond, și anume un martor, care nu a

fost ascultat, a cărui mărturie probează existența legitimei apărări.

Analizând actele

și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că motivul invocat de revizuientul

condamnat Y.O. nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., neconstituind fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, astfel că în mod temeinic,

atât prima instanță cât și instanța de apel au respins cererea.

Reaprecierea probelor

care au stat la baza pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, administrarea

de noi probe, în speță, audierea altor martori, precum și reaprecierea declarațiilor

martorilor audiați la urmărirea penală și la judecata în fond, vizând stabilirea

unei noi situații de fapt, de natură a înlătura răspunderea penală a condamnatului

revizuient, nu constituie, în mod evident, cazul de revizuire prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., după cum judicios au apreciat instanțele de fond

și cea de apel.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul Y.O. împotriva deciziei penale nr. 190 din 25

iunie 2012 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurentul

revizuient la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului

de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

7 noiembrie 2012.