ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4178/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 419 din 18 mai 2012,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de petentul-condamnat M.U.J.C., cu obligarea acestuia la

700 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea adresată Parchetul de

pe lângă Tribunalul București, la data de 24 aprilie 2012, condamnatul M.U.J.C.

a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 519/F din 5 iulie 2011, pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 12882/3/2011.

În motivarea cererii

condamnatul a susținut, în esență, că din plângerea formulată, precum și din

declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că nu este vinovat de

săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Prin referatul

întocmit la data de 18 aprilie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul București

a solicitat respingerea cererii de revizuire, deoarece acesta nu se încadrează

în prevederile art. 394 C. proc. pen.

Au fost atașate copia

Sentinței penale nr. 519/F din 5 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, însoțită de referatul întocmit de Biroul

executări penale.

Examinând cererea de

revizuire, procurorul a solicitat în baza art. 394 lit. b) C. proc. pen., respingerea

acesteia, întrucât petentul nu a invocat fapte sau împrejurări necunoscute de

către instanțele care au soluționat cauza.

Analizând actele

dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 519/F din 5 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, în Dosarul nr. 12882/3/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 4141

din 6 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o

durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale, cu titlu de pedeapsă accesorie. S-a făcut aplicarea art. 350 C.

proc. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 25 ianuarie

2011 la zi. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 - 999 C.

civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.M. și a

fost obligat inculpatul la plata a 2000 euro echivalentul în RON la data

efectuării plății către aceasta, cu titlu de daune morale. A fost obligat

inculpatul la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a arătat că

revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi

cuprinse în hotărârile penale definitive.

Prin finalitatea sa

proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs:

achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o faptă penală sau

condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.

Tribunalul a apreciat

că susținerile revizuentului, referitoare la faptul că soluția de condamnare

s-a bazat pe declarații mincinoase.

Prima remarcă vizează

faptul că acest motiv, pentru a putea conduce la admiterea în principiu a

cererii de revizuire cu consecința rejudecării cauzei se impunea a fi constatat

fie printr-o ordonanță a procurorului, fie printr-o hotărâre judecătorească

definitivă. Simpla susținere a revizuentului vis-a-vis de eventualele

declarații mincinoase ale martorilor nu poate conduce la o soluție de

admisibilitate, nefiind constatate de organele abilitate.

Mai mult decât atât,

s-a arătat că declarațiile martorilor nu constituie singurul mijloc de probă

care a condus în cauză la stabilirea vinovăției inculpatului.

Împotriva acestei

soluții, în termen legal, a declarat apel petentul condamnat revizuent,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât greșit i s-a respins

cererea de revizuire.

Prin Decizia penală

nr. 206/A din 18 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul revizuent M.U.J.C. împotriva

Sentinței penale nr. 419 din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, în Dosarul nr. 14193/3/2012.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul M.U.J.C., fără a-l

motiva.

La data judecării

recursului, respectiv 14 decembrie 2012, în ședință publică, recurentul

revizuent a declarat că își retrage recursul.

Înalta Curte, în

raport de manifestarea de voință a recurentului revizuent și de dispozițiile

art. 385

4

C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua

act de cererea de retragere a recursului.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul

revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de revizuentul condamnat M.U.J.C. împotriva Deciziei penale

nr. 206/A din 18 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 14 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA