ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1047/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1047/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului în anulare de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul Brașov prin sentința
penală nr. 329/S din 26 octombrie 2000, a condamnat pe inculpatul B.I. la
pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de
art. 215 alin. (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată, în baza art. 65 din
același cod, a aplicat pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. c) pe o
perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, iar în baza art. 346 C. proc. pen.,
raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., l-a obligat pe inculpat la
despăgubiri civile.
S-a reținut că, în perioada aprilie
– iunie 1999, inculpatul a achiziționat de la părțile civile marfă în valoare
de 244.021.932 lei, emițând bilete la ordin pentru a căror acoperire nu exista
disponibil bancar necesar.
Împotriva acestei sentințe, procurorul
general, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea a II-a pct. 5 C. proc.
pen., a declarat recurs în anulare, considerând-o că a fost pronunțată cu
încălcarea legii, inculpatul fiind judecat în lipsă, deși arestat.
Recursul în anulare este fondat.
Examinându-se actele și condițiile în care a fost judecat
inculpatul, la data de 26 octombrie 2000, când s-a pronunțat sentința penală
nr. 329/S, ce face obiectul recursului în anulare de față, se constată
următoarele:
În cursul procesului penal de față,
inculpatul a fost arestat, în altă cauză, la data de 15 august 2000 și această
situație a sa, a fost adusă la cunoștință instanței prin procesul-verbal din 13
septembrie 2000 al Poliției municipiului Brașov.
Această împrejurare este atestată și
de dosarul penal nr. 913/2000 al Tribunalului Brașov, în care s-a pronunțat
sentința penală nr. 53 din 22 februarie 2001 și prin care, același inculpat a
fost judecat, tot în lipsă, deși arestat, deci cu lipsă de procedură.
Procurorul general, a declarat recurs în anulare și
împotriva acestei sentințe penale nr. 53 din 22 februarie 2001.
Cum și în prezenta cauză, se
constată aceeași judecată în lipsă, deși inculpatul era arestat în altă cauză,
rezultă că s-a judecat cu lipsă de procedură, adică prin încălcarea dispozițiilor
art. 314 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Văzând că această încălcare a legii
este sancționată cu nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) și (3) C.
proc. pen. și care neregulă nu poate fi înlăturată în nici un mod și se invocă
în orice stare a procesului, luându-se în considerare și din oficiu, recursul
în anulare, va fi admis, ca fondat, în baza art. 414
1
C. proc. pen.
Ca urmare, hotărârea atacată va fi
casată și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, la Tribunalul
Brașov.
Se constată că inculpatul este
arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale
nr. 329/S din 26 octombrie 2000 a Tribunalului Brașov, privind pe inculpatul
B.I.
Casează hotărârea atacată și trimite
cauza pentru rejudecare la Tribunalul Brașov.
Constată că inculpatul B.I. este
arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu
a intimatului inculpat, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
28 februarie 2003.