ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1344/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1476

din 15 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul B.L.L., în temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen.

Condamnatul a fost obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei din care

200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că petiționarul

B.L.L. se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare dispusă prin

sentința penală nr. 4 ianuarie 2001 de Tribunalul București, secția I penală,

rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii sale de

întrerupere a executării pedepsei, condamnatul a invocat situația materială

precară a familiei sale.

Instanța de fond a apreciat

că motivele invocate de petiționar nu sunt întemeiate, împrejurările invocate

neavând caracterul special cerut de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

și neproducând consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 981/ A din 20 decembrie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnatul B.L.L., dispunând obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei din care 200.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii

penale a formulat recurs condamnatul, în temeiul dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art.

455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării

pedepsei poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale continuarea

ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Din ancheta socială

efectuată de Primăria orașului Buftea și depusă la dosarul cauzei rezultă că

petiționarul deține un imobil proprietate personală cu trei camere și

dependințe în care locuiește mama sa, beneficiara unei pensii de invaliditate,

precum și concubina și cei doi copii minori ai săi.

Împrejurarea că imobilul

necesită o serie de reparații și că veniturile membrilor familiei sale sunt

insuficiente nu constituie o situație specială, în sensul prevederilor legale,

de natură să producă grave consecințe pentru condamnat și familia sa și nici nu

poate fi remediată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă scurtă

de timp.

Pentru aceste considerente,

Curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează să îl respingă ca

nefondat.

Recurentul condamnat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din

oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul B.L.L. împotriva deciziei penale nr. 981 din

20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 februarie 2005.