ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1344/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1476 din 15 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.L.L., în temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei din care 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că petiționarul B.L.L. se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 4 ianuarie 2001 de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, condamnatul a invocat situația materială precară a familiei sale. Instanța de fond a apreciat că motivele invocate de petiționar nu sunt întemeiate, împrejurările invocate neavând caracterul special cerut de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. și neproducând consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 981/ A din 20 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.L.L., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs condamnatul, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale continuarea ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia. Din ancheta socială efectuată de Primăria orașului Buftea și depusă la dosarul cauzei rezultă că petiționarul deține un imobil proprietate personală cu trei camere și dependințe în care locuiește mama sa, beneficiara unei pensii de invaliditate, precum și concubina și cei doi copii minori ai săi. Împrejurarea că imobilul necesită o serie de reparații și că veniturile membrilor familiei sale sunt insuficiente nu constituie o situație specială, în sensul prevederilor legale, de natură să producă grave consecințe pentru condamnat și familia sa și nici nu poate fi remediată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă scurtă de timp.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează să îl respingă ca nefondat. Recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.L.L. împotriva deciziei penale nr. 981 din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2005.