ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6081/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6081/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 917 din 8
iulie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca
neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de
condamnatul B.L.L., în temeiul dispozițiilor art. 455 și art. 453 lit. c) C.
proc. pen.
Petentul a fost obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei, onorariul
apărătorului din oficiu în cuantum de 200.000 lei fiind avansat din fondul
Ministerului Justiției.
S-a reținut că petiționarul B.L.L.
se află în executarea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare, aplicată
prins sentința penală nr. 4 din 5 ianuarie 2001 a Tribunalului București,
secția a II-a penală, definitivă prin neapelare.
Condamnatul și-a motivat cererea de
întrerupere a executării pedepsei arătând că are o situație familială și
materială grea, concubina și copii săi minori fiind lipsiți de mijloacele de
trai necesare, iar mama sa pensionară este singura sursă de venit a familiei.
Instanța de fond a reținut că în
cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.,
neimpunându-se întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului.
Apelul declarat de condamnat a fost
respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin
decizia penală nr. 589/ A din 6 august 2004, care l-a obligat pe B.L.L. la
600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu
în sumă de 200.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs condamnatul B.L.L., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea
executării pedepsei din motive familiale.
Temeiul juridic al recursului îl
constituie dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 17
1
C.
proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată
că acesta nu este întemeiat.
Situația materială a familiei
condamnatului este, într-adevăr, precară, astfel cum rezultă din ancheta
socială efectuată de Primăria orașului Buftea, dar aceasta și în condițiile în
care concubina sa nu lucrează, deși este în măsură să obțină venituri din
muncă.
Pe de altă parte, situația materială
a familiei condamnatului este preexistentă încarcerării sale, iar punerea în
libertate a acestuia pe o perioadă de timp limitată nu ar fi de natură să o
amelioreze.
În consecință, continuarea
executării pedepsei nu îl supune pe condamnatul B.L.L. sau pe familia sa unor
consecințe deosebit de grave, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute
de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Așa fiind, întreruperea executării
pedepsei solicitată de condamnatul B.L.L. nu este justificată, recursul
declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat să
plătească statului cheltuieli judiciare, onorariul apărătorului din oficiu
fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul B.L.L. împotriva deciziei penale nr. 589 din 6 august
2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească
statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
17 noiembrie 2004.