ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3631/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 442 din 26

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul V.S. în

temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Petiționarul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei, din care 200.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului

Justiției.

S-a reținut că petentul se află în

executarea unei pedepse de 8 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin sentința

penală nr. 507 din 16 august 2001 de Tribunalul București, secția I penală, și

rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii sale de

întrerupere a executării pedepsei, condamnatul a învederat faptul că are o

situație familială grea, cei doi copii minori ai săi fiind în grija fratelui

V.D. care, la rândul său, are în întreținere alți șapte copii minori, cu toții

locuind în condiții improprii.

Instanța de fond a considerat că

împrejurările invocate nu pot fi considerate drept motive temeinice care să

justifice întreruperea executării pedepsei, deoarece nu există riscul

producerii de consecințe grave, pentru condamnat sau pentru familia sa.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, dispunând obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei,

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal condamnatul V.S., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

În cauză nu sunt întrunite cerințele

art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., nefăcându-se dovada unor

împrejurări speciale care l-ar prejudicia grav pe petiționar sau familia sa, în

condițiile în care nu s-ar întrerupe executarea pedepsei la care acesta a fost

condamnat.

Din cuprinsul anchetei sociale

întocmite la domiciliul condamnatului rezultă că familia sa locuiește în

condiții precare; condamnatul nu este căsătorit, iar referatul autorității

tutelare nu menționează existența unor copii minori ai acestuia, aflați în

îngrijirea rudelor petentului.

În consecință, fiind vorba de o

situație preexistentă începerii executării pedepsei pe care prezența în

libertate a condamnatului nu ar putea-o ameliora în termenul de 3 luni prevăzut

de lege, Curtea constată că întreruperea executării pedepsei nu este nici

legală, nici oportună.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, recursul condamnatului V.S. va

fi respins ca nefondat.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 303 din 28 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 iunie 2004.