ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2991/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 331 din 9

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.M. în

temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Condamnatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei, din care 200.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

S-a reținut că petiționarul I.M. se

află în executarea unei pedepse de 17 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 589 din 19 septembrie 2000 a Tribunalului București, secția I

penală, definitivă prin decizia penală nr. 122 din 11 ianuarie 2002 a Curții

Supreme de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Condamnatul și-a motivat cererea de

întrerupere a executării pedepsei arătând că familia sa locuiește în condiții

improprii, într-o locuință care necesită reparații urgente și este lipsită de

mijloace materiale de trai.

Instanța de fond a reținut că în

cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

neexistând împrejurări speciale care să aibă consecințe grave pentru condamnat

sau familia sa și care să impună întreruperea executării pedepsei aplicate

acestuia.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția I penală, prin

decizia penală nr. 250 A din 7 aprilie 2004, care l-a obligat pe I.M. la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei din care 200.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs condamnatul I.M., solicitând admiterea cererii sale

și întreruperea executării pedepsei pe motive familiale.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Din analiza actelor și lucrărilor

depuse la dosarul cauzei rezultă că nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit.

c) C. proc. pen.

Ancheta socială întocmită de

Primăria comunei Găneasa relevă faptul că petiționarul I.M. are 3 copii minori

care locuiesc cu mama și bunicii paterni într-o casă din paiantă compusă din

două camere și anexe gospodărești. Mama condamnatului beneficiază de ajutor

social și realizează venituri muncind cu ziua.

Instanțele de judecată au reținut în

mod corect lipsa unor împrejurări speciale care să determine consecințe grave

asupra condamnatului sau a familiei sale, prin executarea în continuare a

pedepsei, cu atât mai mult cu cât situația materială invocată este preexistentă

începerii executării acesteia.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că recursul condamnatului I.M. este nefondat și urmează a-l respinge

ca atare.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 250/ A din 7 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2004.