ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2991/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 331 din 9 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.M. în temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. S-a reținut că petiționarul I.M. se află în executarea unei pedepse de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 589 din 19 septembrie 2000 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 122 din 11 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Condamnatul și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei arătând că familia sa locuiește în condiții improprii, într-o locuință care necesită reparații urgente și este lipsită de mijloace materiale de trai. Instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., neexistând împrejurări speciale care să aibă consecințe grave pentru condamnat sau familia sa și care să impună întreruperea executării pedepsei aplicate acestuia. Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 250 A din 7 aprilie 2004, care l-a obligat pe I.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul I.M., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei pe motive familiale. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Din analiza actelor și lucrărilor depuse la dosarul cauzei rezultă că nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen. Ancheta socială întocmită de Primăria comunei Găneasa relevă faptul că petiționarul I.M. are 3 copii minori care locuiesc cu mama și bunicii paterni într-o casă din paiantă compusă din două camere și anexe gospodărești. Mama condamnatului beneficiază de ajutor social și realizează venituri muncind cu ziua. Instanțele de judecată au reținut în mod corect lipsa unor împrejurări speciale care să determine consecințe grave asupra condamnatului sau a familiei sale, prin executarea în continuare a pedepsei, cu atât mai mult cu cât situația materială invocată este preexistentă începerii executării acesteia.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul condamnatului I.M. este nefondat și urmează a-l respinge ca atare. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 250/ A din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2004.