ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3316/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 348 din 11 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.I.N., în temeiul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. S-a reținut că petiționarul I.I.N. se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 387 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1140 din 6 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Condamnatul și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei arătând că are o situație familială și materială grea, părinții săi fiind bolnavi și în imposibilitate de a susține financiar costurile unor tratamente medicale. Instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele, prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., neexistând împrejurări speciale, care să aibă consecințe grave pentru condamnat sau familia sa și care să impună întreruperea executării pedepsei aplicate acestuia. Apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 249/ A din 7 aprilie 2004, care l-a obligat pe I.I.N. și la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul I.I.N., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Din analiza lucrărilor cauzei rezultă că nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen. Ancheta socială întocmită de Primăria comunei Dragomirești Vale, jud. Ilfov relevă că părinții condamnatului sunt pensionari, dețin o locuință și obțin venituri din creșterea animalelor și cultivarea pământului. Condițiile materiale ale familiei sale nu sunt de natură unor împrejurări speciale, iar întreruperea executării pedepsei condamnatului nu ar ameliora situația acesteia, după cum nici continuarea executării detenției, nu l-ar supune pe petent sau pe părinții săi unor consecințe deosebit de grave.

Prin urmare, întreruperea executării pedepsei solicitată de condamnatul I.I.N. este nejustificată, Curtea urmând să respingă recursul acestuia ca nefondat. Recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.I.N., împotriva deciziei penale nr. 249 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2004.