ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3316/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 348 din 11

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca nefondată

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.I.N.,

în temeiul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

S-a reținut că petiționarul I.I.N.

se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 387

din 30 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin

decizia penală nr. 1140 din 6 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Condamnatul și-a motivat cererea de întrerupere

a executării pedepsei arătând că are o situație familială și materială grea, părinții

săi fiind bolnavi și în imposibilitate de a susține financiar costurile unor

tratamente medicale.

Instanța de fond a reținut că în

cauză nu sunt întrunite cerințele, prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

neexistând împrejurări speciale, care să aibă consecințe grave pentru condamnat

sau familia sa și care să impună întreruperea executării pedepsei aplicate

acestuia.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia

penală nr. 249/ A din 7 aprilie 2004, care l-a obligat pe I.I.N. și la 500.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei, reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul I.I.N., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea

executării pedepsei.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Din analiza lucrărilor cauzei

rezultă că nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Ancheta socială întocmită de

Primăria comunei Dragomirești Vale, jud. Ilfov relevă că părinții condamnatului

sunt pensionari, dețin o locuință și obțin venituri din creșterea animalelor și

cultivarea pământului.

Condițiile materiale ale familiei

sale nu sunt de natură unor împrejurări speciale, iar întreruperea executării

pedepsei condamnatului nu ar ameliora situația acesteia, după cum nici continuarea

executării detenției, nu l-ar supune pe petent sau pe părinții săi unor

consecințe deosebit de grave.

Prin urmare, întreruperea executării

pedepsei solicitată de condamnatul I.I.N. este nejustificată, Curtea urmând să

respingă recursul acestuia ca nefondat.

Recurentul condamnat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.I.N., împotriva deciziei penale nr. 249 din 7 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iunie 2004.