ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2922/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71 din 28

ianuarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca nefondată

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.S., în

temeiul dispozițiilor art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

Petentul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei, din care 150.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului

Justiției.

S-a reținut că petiționarul I.S. se

afla în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit.

a) C. pen., pedeapsă dispusă prin decizia penală nr. 141 din 1 septembrie 1995

a Tribunalului municipiului București, secția a II-a penală și rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 2659 din 29 noiembrie 1996 a Curții Supreme

de Justiție.

Condamnatul și-a motivat cererea de

întrerupere a executării pedepsei prin situația deosebită în care se găsește

familia sa, arătând că tatăl său a decedat, fiind necesară intervenția sa

personală, pentru a-și repara apartamentul și a efectua actele notariale de

succesiune.

Instanța de fond a reținut că,

potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea

pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când, din cauza unor împrejurări

speciale, condamnatul, familia sa sau unitatea la care lucrează ar suferi

consecințe grave; în speță, împrejurările invocate de condamnat nu întrunesc

condițiile prevăzute de lege.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 155/ A din 13 martie 2003, a respins ca

nefondat apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul I.S., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea

executării pedepsei pentru a-și rezolva probleme familiale.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Din analiza motivelor invocate de

condamnatul-recurent rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Din ancheta socială efectuată de

Primăria comunei Snagov rezultă că petiționarul a lăsat o procură unei persoane,

care să îl reprezinte la dezbaterea succesiunii tatălui său, decedat la 17

iulie 1999, iar spațiul de locuit în discuție (o garsonieră) nu este descris ca

fiind în stare de degradare.

Prin urmare, împrejurările reclamate

nu au caracter special și nu sunt de natură să genereze consecințe grave pentru

condamnat sau familia acestuia.

Așa fiind, Curtea urmează să respingă

recursul ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.S., împotriva deciziei penale nr. 155 din 13 martie 2003

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul la 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2003.