ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 940/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1380

din 2 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul I.I.B. în temeiul dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit.

c) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 500.000 lei din care 200.000 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că petiționarul

I.I.B. se află în executarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., prin sentința

penală nr. 228 din 4 martie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală

și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 82 din 8 ianuarie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Condamnatul și-a motivat

cererea de întrerupere a executării pedepsei prin situația materială precară a familiei

sale, al cărei unic întreținător era, precum și prin necesitatea efectuării

unor reparații urgente la imobilul în care acesta locuiește.

Instanța de fond a reținut

că, potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea

pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când, din cauza unor împrejurări

speciale, condamnatul, familia sa sau unitatea la care lucrează ar suferi

consecințe grave; în speță, împrejurările invocate de condamnat nu întrunesc

condițiile prevăzute de lege.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 881/ A din 23 noiembrie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul condamnatului și l-a obligat pe acesta la 500.000

lei cheltuieli judiciare statului din care 200.000 lei onorariul apărătorului din

oficiu suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs condamnatul I.I.B., solicitând admiterea cererii sale și

întreruperea executării pedepsei.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din analiza motivelor

invocate de condamnatul-recurent rezultă că în cauză nu sunt întrunite

cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Ancheta socială efectuată în

cauză de D.G.P.S. a Consiliului local al sectorului 3 relevă faptul că familia

condamnatului este formată dintr-o singură persoană, o mătușă aflată în

evidențele instituției cu dosar de ajutor social, conform Legii nr. 416/2001

privind venitul minim garantat.

Situația sa materială

precară este anterioară încarcerării condamnatului și nu s-ar ameliora în

perioada de timp redusă a unei eventuale întreruperi a executării pedepsei.

Așa fiind, urmează ca

recursul să fie respins, ca neîntemeiat, conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Văzând dispozițiile art. 192

alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul I.I.B. împotriva deciziei penale nr.

881/ A din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 februarie 2005.