ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 93/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 93/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 590 din 19 iunie 2003, Tribunalul București, secția I
penală, a respins, ca nefondată, cererea condamnatului S.G. de întreruperea
executării pedepsei de 10 ani închisoare.
S-a
reținut, în esență, că motivele invocate de condamnat și anume că cei doi copii
ai săi se află în grija bunicilor paterni care sunt bolnavi și au venituri
insuficiente pentru a asigura creșterea minorilor, nu justifică întreruperea
pedepsei.
Curtea
de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 567 din 26 septembrie
2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat.
Împotriva
ultimei hotărâri, condamnatul a declarat recurs solicitând casarea acesteia și
întreruperea executării pedepsei.
Recursul
declarat nu este fondat.
Din
referatul de anchetă socială întocmit în cauză, a rezultat că familia
condamnatului locuiește modest, însă aceste împrejurări nu pot constitui
împrejurări speciale, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună
întreruperea executării pedepsei.
Astfel
fiind, recursul declarat va fi respins, cu obligarea condamnatului la plata
cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.G. împotriva deciziei penale
nr. 567 din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă
pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din
care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.