ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2208/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23 din 10 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul C.M., privind întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 709/1999 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia nr. 741/2000 a Curții Supreme de Justiție. Motivele invocate de condamnat, referitoare la situația familială grea, confirmate parțial și de ancheta socială efectuată în cauză, au fost apreciate de instanța de fond că nu constituie împrejurări speciale care să justifice întreruperea executării pedepsei.

Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe penale a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 47 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, condamnatul C.M. a declarat recurs solicitând casarea acestora și admiterea cererii privind întreruperea executării pedepsei. Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Corect cele două instanțe au apreciat că motivele invocate de condamnat nu pot avea consecințe grave pentru familia sa de natură să justifice întreruperea executării pedepsei. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 47 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.