ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2208/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23 din 10

ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul C.M., privind

întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 709/1999 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia nr.

741/2000 a Curții Supreme de Justiție.

Motivele invocate de condamnat,

referitoare la situația familială grea, confirmate parțial și de ancheta

socială efectuată în cauză, au fost apreciate de instanța de fond că nu

constituie împrejurări speciale care să justifice întreruperea executării

pedepsei.

Apelul declarat de condamnat

împotriva acestei sentințe penale a fost respins ca nefondat prin decizia

penală nr. 47 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, condamnatul C.M. a declarat recurs solicitând casarea acestora și admiterea

cererii privind întreruperea executării pedepsei.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Corect cele două instanțe au

apreciat că motivele invocate de condamnat nu pot avea consecințe grave pentru

familia sa de natură să justifice întreruperea executării pedepsei.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 47 din 4 februarie 2003

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul la 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2003.