ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5468/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 807/ A din

15 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, cererea formulată de petiționarul condamnat D.G.A. prin care a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 (zece) ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 241/1999, pronunțată de Tribunalul București.

A fost obligat condamnatul la plata

către stat a sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei

onorariul avocatului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că inculpatul, în motivarea cererii sale, a precizat că

problemele pe care le are familia sa reclamă prezența lui pentru a le rezolva.

Din ancheta socială efectuată în

cauză rezultă că părinții petiționarului condamnat sunt divorțați, dar locuiesc

împreună într-un apartament cu patru camere, mobilat corespunzător și au un

venit lunar de 4.300.000 lei.

Din concluziile reținute în

referatul de anchetă socială, tribunalul a constatat că situația învederată de

condamnat nu constituie o împrejurare specială care să justifice întreruperea

executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel condamnatul, dar, prin decizia penală nr. 544 din 27 iulie 2004,

Curtea de Apel București, secția I penală, l-a respins, ca nefondat, apreciind

că, în mod justificat, instanța de fond a reținut că motivul invocat nu face

parte din cele prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.

Reiterând motivele cererii,

petiționarul condamnat D.G.A. a declarat recurs împotriva acestei din urmă

hotărâri.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate se constată că instanțele au stabilit corect cu privire la

neîndeplinirea condițiilor art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc.

pen.

Este de reținut că pentru asigurarea

concomitent a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate,

punerea de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare și

executarea pedepsei apar ca fiind condiții obligatorii.

Ca atare, întreruperea executării

pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situații în care

instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile limitativ,

prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor, prevăzute de

lege pentru cazul invocat.

Or, în speța de față nu corespunde

cerințelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., situația părinților condamnatului.

De altfel, prezența condamnatului timp de 3 luni la domiciliul părinților nu ar

aduce modificări esențiale în situația economică a familiei sale sau de orice natură.

Așa fiind, pentru considerentele

arătate mai sus, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul D.G.A.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.G.A. împotriva deciziei penale nr. 544 din 27 iulie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 octombrie 2004.