ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6321/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 726

din 27 mai 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, cererea formulată de condamnatul C.R.S. având ca obiect întreruperea

executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 160

din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 5504 din 12 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

A fost obligat apelantul

condamnat la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei

onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut faptul că inculpatul se află în executarea unei

pedepse de 10 ani închisoare și a solicitat întreruperea executării pedepsei

pentru motive familiale.

Din ancheta socială

efectuată în cauză rezultă faptul că petentul este divorțat de numita A.M.,

care are în îngrijire cei doi copii rezultați din căsătorie, iar pe de altă

parte, părinții petentului au probleme de ordin material, locuind într-un

apartament de 4 camere, însă această situație era preexistentă arestării

inculpatului, așa încât, nu se pot stabili împrejurările speciale care să

justifice temeinicia cererii petentului.

Împotriva sentinței a

declarat apel petentul condamnat pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 569/ A din 29 iulie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.R.S. împotriva sentinței

penale nr. 726/ din 7 mai 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul nemulțumit în termenul legal, a declarat recurs, solicitând

reaprecierea probelor și rejudecându-se să se admită în fond cererea sa și să

se dispună întreruperea executării pedepsei, pentru nevoi în familie.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul în

raport de motivele invocate de condamnat, dar și în raport de prevederile art.

455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen., se reține că acesta a fost evaluat

corect.

Astfel, motivul invocat

privitor la supravegherea copiilor minori de către condamnat nu s-a realizat,

nici în timpul anterior începerii executării pedepsei de către acesta (anul

2000), deoarece încă din 1998, părinții au divorțat iar minorii tot de atunci,

au fost încredințați spre creștere și educare mamei, care se îngrijește de

aceștia.

Sănătatea precară a

părinților condamnatului, un alt motiv invocat de recurent, de asemenea, se

reține a fi un fapt preexistent începerii executării pedepsei, așa încât

justificat în final s-a apreciat că, nu ne aflăm în situația prevăzută de art.

453 lit. c) C. proc. pen., când din cauza unor împrejurări speciale, executarea

imediat ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului recurent.

În consecință, hotărârea

atacată va fi menținută iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul C.R.S. împotriva deciziei penale nr. 569/ A

din 29 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat

să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 noiembrie 2004.