ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6321/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 726 din 27 mai 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul C.R.S. având ca obiect întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 160 din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5504 din 12 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție. A fost obligat apelantul condamnat la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut faptul că inculpatul se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare și a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive familiale.

Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă faptul că petentul este divorțat de numita A.M., care are în îngrijire cei doi copii rezultați din căsătorie, iar pe de altă parte, părinții petentului au probleme de ordin material, locuind într-un apartament de 4 camere, însă această situație era preexistentă arestării inculpatului, așa încât, nu se pot stabili împrejurările speciale care să justifice temeinicia cererii petentului. Împotriva sentinței a declarat apel petentul condamnat pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 569/ A din 29 iulie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.R.S. împotriva sentinței penale nr. 726/ din 7 mai 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Împotriva acestei decizii, condamnatul nemulțumit în termenul legal, a declarat recurs, solicitând reaprecierea probelor și rejudecându-se să se admită în fond cererea sa și să se dispună întreruperea executării pedepsei, pentru nevoi în familie. Recursul este nefondat. Examinându-se probatoriul în raport de motivele invocate de condamnat, dar și în raport de prevederile art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen., se reține că acesta a fost evaluat corect. Astfel, motivul invocat privitor la supravegherea copiilor minori de către condamnat nu s-a realizat, nici în timpul anterior începerii executării pedepsei de către acesta (anul 2000), deoarece încă din 1998, părinții au divorțat iar minorii tot de atunci, au fost încredințați spre creștere și educare mamei, care se îngrijește de aceștia.

Sănătatea precară a părinților condamnatului, un alt motiv invocat de recurent, de asemenea, se reține a fi un fapt preexistent începerii executării pedepsei, așa încât justificat în final s-a apreciat că, nu ne aflăm în situația prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen., când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediat ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului recurent. În consecință, hotărârea atacată va fi menținută iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.R.S. împotriva deciziei penale nr. 569/ A din 29 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2004.