ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1478/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Contestatorul condamnat D.M., deținut

în Penitenciarul Jilava și aflat în executarea unei pedepse de 10 ani

închisoare la care a fost condamnat de către Tribunalul București, secția I-a penală,

prin sentința penală nr. 89/2003 pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, s-a adresat Tribunalului București, ca

instanță competentă, cu contestație la executare pentru ca în temeiul art. 19

din Legea nr. 682/2002 să i se reducă la jumătate pedeapsa pe care o execută.

S-a susținut că el a formulat un

denunț împotriva numiților V.I.E. și V.R., sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 257 C. pen., că cei doi au fost trimiși în judecată, iar lui nu i s-au

aplicat prevederea legală menționată, astfel încât pedeapsa să-i fie redusă la

jumătate.

Tribunalul București, secția I penală,

a atașat dosarul în care s-a pronunțat sentința penală împotriva căreia a

formulat contestație la executare și în raport de conținutul acesteia și de

motivele invocate, prin sentința penală nr. 1122 din 31august 2005, a fost

respinsă contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat,

ca nefondată, întrucât în cauză nu sunt incidente nici unul dintre cazurile

înscrise la art. 461 C. proc. pen., în plus nu își găsesc aplicarea prevederile

art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel contestatorul condamnat, potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen.,

pe motiv că greșit i s-a respins contestația și că instanța de fond, în mod

nejustificat nu i-a aplicat prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Curtea de Apel București, secția I penală,

a examinat apelul declarat de către contestatorul apelant în raport de critica

arătată, de actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză,

cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 789

din 18 decembrie 2005 a respins apelul ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

S-a motivat în adoptarea acestei

soluții că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în sensul că

în cauză nu își găsesc aplicabilitatea nici una dintre situațiile înscrise la art.

461 C. proc. pen. și ca atare apelul declarat este nefondat.

În conformitate cu art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către

contestatorul condamnat, pe considerent că în mod greșit i s-a respins

contestația deși beneficiază de o reducere a pedepsei la jumătate, așa cum este

prevăzut în art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivul arătat, care a constituit și critică în apel, de decizia și

sentința pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 385

9

C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge

pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare.

Recurentul contestator condamnat D.M.

se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare aplicată de către

Tribunalul București prin sentința penală nr. 89 din 04 februarie 2003,

hotărâre ce a fost menținută cu privire la cuantumul pedepsei, deși recurentul

și-a exercitat căile de atac prevăzute de lege, apel și recurs.

Cu privire la pedeapsa de 10 ani

închisoare la care a fost condamnat prin sus menționata sentință, în temeiul art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a solicitat ca motiv de recurs reducerea

pedepsei la jumătate, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, motiv care se va

înlătura ca fiind nefondat.

Potrivit art. 461 C. proc. pen.,

contestația la executare se poate face în următoarele cazuri:

- când s-a pus în executare o

hotărâre care nu era definitivă;

- când executarea este îndreptată

împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

- când se ivește vreo nelămurire cu

privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

- când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau ori altă cauză de

- stingere ori de micșorare a

pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Având în vedere cazurile în care se

poate face contestație la executare și prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002,

în care se arată că persoana care a comis o infracțiune gravă, iar înainte sau

în timpul urmăririi penale ori al judecății, denunță sau facilitează identificarea

și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de

infracțiuni, beneficiază de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute

de lege, se constată că în mod just și printr-o interpretare judicioasă și

conformă cu norma juridică, instanța de fond cum și cea de apel a apreciat că

în cauză nu sunt incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât

cele arătate nu constituie caz de contestație, chestiunile invocate de către

recurent își puteau găsii rezolvarea odată cu soluționarea pe fond a cauzei

sale și nu în situația când el se află în fața unei hotărâri definitive și în

executarea pedepsei, pentru a se aprecia dacă în raport de denunțul formulat

organele de urmărire penală s-au putut descoperii și trage la răspundere penală

persoanele arătate de către denunțător.

Conchizând că, în cauză au fost

pronunțate hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conforme cu

prevederile legii, că motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare în

sensul pct. 17

1

de la art. 385

9

C. proc. pen., iar

potrivit pct. 3, din oficiu nu se constată cazuri de casare, astfel că recursul

declarat se va respinge, ca nefondat în baza art. 385

15

C. proc.

pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul contestator D.M., împotriva deciziei penale nr. 789 din

18 octombrie 2005, a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

140 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 07 martie 2006.