ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1292/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1025 din 19

iulie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, în

dosarul nr. 4016/2005, s-a respins contestația la executare privitoare la

sentința penală nr. 452 din 30 martie 2004, a Tribunalului București, secția I penală,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5457 din 25 octombrie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de către condamnatul Z.I.

aflat în stare de deținere în Penitenciarul Jilava.

A fost obligat petentul condamnat la

50 lei noi, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 20 lei noi s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin cererea introdusă de petentul condamnat Z.I., la

data de 27 iunie 2005, și înregistrată pe rolul instanței sub nr. 4016/2005,

s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată în baza art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

proporțional cu micșorarea maximului prevăzut de noua lege penală, și anume Legea

nr. 301/2004, invocându-se aplicarea legii penale mai favorabile în cazul unei

pedepse definitive și precizându-se ca temei de drept art. 458 C. proc. pen. și

art. 15 C. pen.

În motivarea cererii, s-a arătat că

petentul se află în executarea unei pedepse de 10 ani, 9 luni și 7 zile

închisoare, aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. e) C. pen., prin sentința penală nr.

452 din 30 martie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă

prin decizia penală nr. 5457 din 25 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală.

Prima instanță a motivat că Legea nr.

301/2004 nu a intrat în vigoare și că deci, contestația la executare nu poate

fi admisă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul care i-a fost respins cu aceeași motivare prin

decizia penală nr. 721/ A din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția

a II–a penală pentru cauze cu minori și familie.

Nemulțumit, condamnatul Z.I. a

declarat recurs pe care, în termen, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Reiterând motivul din contestație și

apoi din apel, el solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și,

rejudecând să i se aplice legea penală mai favorabilă.

Recursul este neîntemeiat și urmează

a fi respins ca atare.

Recurentul condamnat, invocând

prevederile art. 461 lit. d) C. proc. pen., solicită aplicarea dispozițiilor Legii

nr. 301/2004. Acest act normativ nu a intrat în vigoare, astfel că aplicarea legii

penale mai favorabile nu se poate face decât în raport cu o lege activă.

Recurentul condamnat urmează să fie

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul Z.I. împotriva deciziei penale nr. 721/ A din 28

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul contestator la

plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2006.