ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1292/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1025 din 19 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, în dosarul nr. 4016/2005, s-a respins contestația la executare privitoare la sentința penală nr. 452 din 30 martie 2004, a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5457 din 25 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de către condamnatul Z.I. aflat în stare de deținere în Penitenciarul Jilava. A fost obligat petentul condamnat la 50 lei noi, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 20 lei noi s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea introdusă de petentul condamnat Z.I., la data de 27 iunie 2005, și înregistrată pe rolul instanței sub nr. 4016/2005, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., proporțional cu micșorarea maximului prevăzut de noua lege penală, și anume Legea nr. 301/2004, invocându-se aplicarea legii penale mai favorabile în cazul unei pedepse definitive și precizându-se ca temei de drept art. 458 C. proc. pen. și art. 15 C. pen.

În motivarea cererii, s-a arătat că petentul se află în executarea unei pedepse de 10 ani, 9 luni și 7 zile închisoare, aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. e) C. pen., prin sentința penală nr. 452 din 30 martie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 5457 din 25 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Prima instanță a motivat că Legea nr. 301/2004 nu a intrat în vigoare și că deci, contestația la executare nu poate fi admisă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul care i-a fost respins cu aceeași motivare prin decizia penală nr. 721/ A din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală pentru cauze cu minori și familie.

Nemulțumit, condamnatul Z.I. a declarat recurs pe care, în termen, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Reiterând motivul din contestație și apoi din apel, el solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, rejudecând să i se aplice legea penală mai favorabilă. Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Recurentul condamnat, invocând prevederile art. 461 lit. d) C. proc. pen., solicită aplicarea dispozițiilor Legii nr. 301/2004. Acest act normativ nu a intrat în vigoare, astfel că aplicarea legii penale mai favorabile nu se poate face decât în raport cu o lege activă. Recurentul condamnat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul Z.I. împotriva deciziei penale nr. 721/ A din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2006.