ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4212/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din 27

ianuarie 2005, Tribunalul Iași a hotărât condamnarea inculpatului T.L., la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru comiterea faptei de tâlhărie

calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu reținerea și efectul

prevăzut de art. 74 lit. a) și b), raportat la art. 76 lit. b) C. pen., iar în

baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a constatat recuperat prejudiciul creat

părții vătămate B.S.

Instanța de fond a reținut că,

inculpatul, la data de 21 mai 2004, a acostat pe partea vătămată, care se găsea

pe un bulevard circulat din Iași și, prin violență, i-a sustras lănțișorul din

aur de la gât, continuându-și, în fugă, deplasarea spre o stație de taximetre,

reușind să urce în cel condus de martorul C.D. Acesta observă semnele disperate

ale părții vătămate care, însoțită de soțul B.G.C., îl urmărea pe inculpat.

Apropiindu-se și realizând cele

întâmplate, șoferul apelează la ajutorul colegilor și imobilizează pe inculpat

care, urmare insistențelor familiei B., scoate bunul sustras din buzunare și-l

predă proprietarei.

Față de evidența datelor reținute în

actul de inculpare întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași,

inculpatul recunoaște ca și în faza urmăririi penale comiterea faptei de

tâlhărie calificată, dar, ulterior, în faza judecății, total nemotivat, revine

și susține că ar fi găsit lănțișorul pe care și l-a însușit.

Este adevărat că în „sprijinul”

inculpatului asupra primelor declarații revine și partea vătămată B.S. care

împreună cu soțul în fața judecătorului declară în același mod, constantă,

însă, și de neînlăturat fiind poziția martorului C.D.

De aceea, versiunea prezentată de

inculpat fiind neplauzibilă și neputând fi coroborată cu celelalte probe

administrate, a fost înlăturată de către instanța de fond care, însă, reținând

ca dovedită, vinovăția inculpatului pentru fapta de tâlhărie calificată, îl

condamnă pe inculpat, la un an și 6 luni închisoare, reținându-i în favoare

circumstanțe atenuante, conform art. 74 – art. 76 C. pen.

Au declarat apeluri împotriva

sentinței atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cât și inculpatul, pe de

o parte, aducându-se critici sub aspectul modului individualizării pedepsei

aplicate, injusta reținere și aplicare a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C.

pen., iar, pe de altă parte, greșitei încadrări juridice date faptei,

inculpatul susținând că se face vinovat de săvârșirea faptei de furt calificat,

încadrare juridică care motivează aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 326 din 3

noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a admis ambele apeluri, a desființat, în

parte, în latura penală, sentință penală nr. 59 din 27 ianuarie 2005 a

Tribunalului Iași, și, rejudecând cauza, a înlăturat prevederile art. 74 lit.

b) C. pen., reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (2) C.

pen.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a motivat că, odată reținută și dovedită vinovăția

inculpatului T.L. este justificată și pedeapsa aplicată, cuantumul acesteia

situându-se sub minimul special prevăzut de lege, în contextul aplicării art. 74

alin. (2) C. pen., respectiv, fiind student, fără vreo abatere, integrat în

colectivul colegilor de facultate și, aflându-se în evidența unui cabinet de

psihologie – psihoterapie.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași și inculpatul T.L.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași a invocat netemeinicia deciziei pronunțate sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei, motiv prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Parchetul a susținut că nu este pe

deplin satisfăcută cerința proporționalizării pedepsei, raportat la fapta

reținută în sarcina sa și aceasta, deoarece, instanța a reținut, în mod greșit,

în favoarea sa, circumstanțe atenuante.

Reprezentantul parchetului a cerut

înlăturarea reținerii de circumstanțe atenuante și majorarea pedepsei aplicate.

Inculpatul, în recursul său, a

reiterat motivele invocate în apel, solicitând schimbarea încadrării juridice

din tâlhărie în furt și aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei.

Examinând recursurile declarate,

prin prisma criticilor formulate, dar și a actelor și probelor administrate în

cauză, Curtea constată că numai recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași este parțial fondat, urmând a fi admis, recursul inculpatului fiind

nefondat, cu consecința respingerii lui.

Se reține de către Curte, din

probele existente în dosar, temeinicia constatării în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante, fiind, indubitabil faptul că inculpatul este tânăr,

nu are antecedente penale sau alte abateri, este student și, preocupat de

desăvârșirea pregătirii sale profesionale. Toate aceste împrejurări sunt

elemente peste care nu se poate trece, impunându-se a fi avute în vedere, la

stabilirea și aplicarea pedepsei, astfel că instanța nu le va înlătura,

păstrându-le, așa cum au fost reținute în favoarea inculpatului.

Reținându-le, astfel, ca fiind

corect constatate în favoarea inculpatului, Curtea va observa însă, că li s-au

acordat efecte juridice mai mari decât se impunea, coborându-se prea mult

pedeapsa ce urma să fie stabilită și aplicată inculpatului, ceea ce va face ca

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva

deciziei penale nr. 362 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași, privind pe

inculpat să fie admis, casându-se decizia atacată, precum și sentința, numai cu

privire la pedeapsa stabilită și aplicată, majorându-se, de așa natură, încât

să corespundă criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În rest, se vor menține restul

dispozițiilor, hotărârilor atacate.

În raport cu cele arătate, în

discutarea recursului parchetului, Curtea va trebui să observe că în cauză, s-a

reținut o corectă încadrare juridică a faptei, cu consecințele ce decurg din

aceasta pentru inculpat, implicit, majorarea pedepsei, în recursul parchetului.

Așa stând lucrurile, Curtea va

trebui să respingă recursul inculpatului în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., ca nefondat.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat pentru

apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 362 din

3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul T.L.

Casează decizia penală

sus-menționată precum și sentința penală nr. 59 din 27 ianuarie 2005 a

Tribunalului Iași numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului

pe care o majorează la 2 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.L. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul intimat inculpat

la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

iunie 2006.